Paradoxul sistemului electoral american: un președinte care câștigă votul popular poate pierde alegerile. De ce nu vor republicanii schimbarea
0Sistemul de desemnare a președintelui SUA prin electori a fost gândit în Constituție astfel încât să evite ca alegătorii de rând, prost informați, să fie cuceriți de politicieni cu talente de oratori. De ce la peste 200 de ani de atunci, americanii continuă să-și voteze președintele prin electori?
Alegerile prezidențiale în SUA nu sunt decise direct de votul popular, ci printr-un sistem indirect numit Colegiul Electoral.
În fiecare stat, alegătorii votează pentru un candidat, iar candidatul care câștigă majoritatea voturilor într-un stat (în majoritatea statelor, prin sistemul „câștigătorul ia totul”) primește toate voturile electorale ale acelui stat.
Numărul de voturi electorale al unui stat este egal cu numărul său de membri în Congres (Senat și Camera Reprezentanților). De exemplu, California, cel mai populat stat, are 55 de voturi electorale, iar statele mici au minimum trei.
Pentru a câștiga președinția, un candidat trebuie să obțină majoritatea voturilor electorale, adică cel puțin 270 din 538.
Profesorul de istorie John M. Sacher a explicat pentru USA Today motivele pentru care alegerea președintelui prin electori a fost considerată o idee bună și de ce este foarte greu ca aceasta să fie schimbată.
Cea mai confuză clauză din Constituția americană
Alegerea președintelui SUA cu ajutorul Colegiului Electoral apare în poate cea mai confuză clauză din Constituția americană.
Dezbaterea cu privire la modul de alegere a președintelui SUA a fost amânată de mai multe ori. De ce? „De frică. Exista temerea de un executiv puternic. Exista temerea că Congresul controlează președintele. Exista temerea de politicieni talentați în intrigi mărunte și foarte buni în arta de a fi populari puteau cuceri alegătorii prost informați. Se temeau că alegătorii nu sprijină decât candidații locali. Se temeau că președintele va fi subordonat oricărui grup care l-a ales, așa că, în schimb, au ajuns să aleagă un proces greoi prin care sunt folosiți electori special aleși pentru a-l alege pe președinte”, arată sursa citată.
Pentru a complica și mai mult lucrurile, procesul aproape niciodată nu a funcționat conform intenției. Planul era ca alegătorii să aleagă bărbați proeminenti ca electori. „Acești bărbați (și erau, desigur, toți bărbați albi din elită) aveau o cunoaștere mai bună a liderilor din alte state și ar fi fost liberi să aleagă pe oricine doreau. Teoretic, la fiecare patru ani, electorii ar vota cei mai buni candidați, iar națiunea ar prospera din alegerile lor înțelepte”, arată USA Today.
Au existat o mulțime de lucruri pe care delegații nu le-au anticipat: partide politice (de care se temeau), bilete comune pentru președinte și vicepreședinte (au planificat ca persoana care se clasează pe locul al doilea să fie vicepreședinte), comunicare îmbunătățită și o încredere tot mai mare în democrație (Constituția permitea fiecărui stat să decidă cum să-și aleagă proprii electori. Așa că, pentru o vreme, unii alegători nici nu au reușit să aleagă electorii, cu atât mai puțin să voteze pentru președinte.)
Unele dintre aceste probleme au fost rezolvate. Al 12-lea amendament a pus capăt ideii că cel care vine pe locul al doilea devine vicepreședinte. Din 1868, în fiecare stat, oamenii votează pentru președinte, iar electorii statului respectiv sunt în general obligați să țină cont de decizia lor.
Cea mai mare probmelă a sistemului cu electori
Niciuna dintre aceste modificări nu a rezolvat însă cea mai mare plângere împotriva Colegiului Electoral. „Având în vedere că numărul de electori dintr-un stat este bazat pe numărul de congresmeni și senatori pe care îi are statul respectiv, un candidat - cu victorii în combinația corectă de state - poate câștiga președinția în timp ce pierde votul popular”, arată articolul citat.
De la ratificarea Constituției, au existat peste 1.000 de amendamente propuse pentru schimbarea sau eliminarea Colegiului Electoral. Aceste propuneri oferă în general soluția evidentă: președintele ar trebui să fie candidatul care obține cele mai multe voturi populare.
Având în vedere că, potrivit celor mai multe sondaje, inclusiv un studiu din 2023 al Centrului de Cercetare Pew, aproximativ doi din trei americani susțin această schimbare, de ce nu s-a modificat Constituția pentru a avea un președintele ales prin votul popular? Așa cum se întâmplă adesea, soluția ușoară nu este atât de ușoară pe cât pare. Problemele includ:
Modificarea Constituției. Nu este ușor să modifici Constituția. Un amendament necesită sprijinul a două treimi din fiecare ramură a Congresului și a trei sferturi din state. Obținerea sprijinului Congresului s-a dovedit problematică (în 1969, Congresul a fost aproape de această realizare- Camera a aprobat un amendament la votul popular, dar Senatul nu a făcut-o).
De ce este complicată schimbare sistemului de vot
În timp ce două treimi dintre americani ar putea favoriza o schimbare în Colegiul Electoral, actuala conducere a Partidului Republican nu o face. De ce nu? „În ultimii 24 de ani, doi republicani (George W. Bush și Donald Trump) au câștigat președinția cu mai puține voturi populare decât adversarul lor democrat (și 2020 aproape că a câștigat a treia oară)”, arată sursa citată.
Nu a fost întotdeauna cazul. În cele 19 alegeri de la cel de-al Doilea Război Mondial, Colegiul Electoral a favorizat democrații de nouă ori și republicanii de zece ori. Pe baza rezultatelor intermediare din 2022 și a sondajelor recente din statele „balama” din 2024, studiile arată, de asemenea, că ar putea avea o tendință de a-i favoriza pe democrați în următorii ani.
Frauda la vot. Aproape fiecare alegere generează acuzații de fraudă la vot. În sistemul actual, totuși, aceste acuzații sunt adesea reduse. Cum?
Colegiul Electoral atenuează cu succes majoritatea fraudelor minore de vot. În acest moment, întrebarea relevantă nu este dacă a existat vreun vot fraudat, ci dacă au existat suficiente voturi fraudate pentru a schimba votul electorilor unui stat și, eventual, a schimbat rezultatele în Colegiul Electoral.
Într-o lume a votului popular, în care fiecare vot contează, la fel contează și fiecare vot fraudat. „Crede cineva cu adevărat că au avut loc vreodată alegeri prezidențiale fără voturi fraudate? Nici măcar unul sau două? Spre deosebire de Colegiul Electoral, un sistem de vot popular încurajează, deși neintenționat, partizanii prea zeloși să profite de toate avantajele pe care le pot obține”, arată jurnaliștii de la USA Today.
Curse apropiate. La alegerile prezidențiale din 2000 câștigătorul votului popular (Al Gore) a pierdut. Era prima dată când se întâmplase din 1888. Diferența s-a redus la câteva sute de voturi în Florida. Susținătorii votului popular folosesc acesta ca un exemplu al defectelor sistemului cu Colegiu Electoral, dar acele alegeri demonstrează, de asemenea, unele dintre potențialele complicații în utilizarea totalului voturilor populare. În primul rând, Gore nu a câștigat majoritatea voturilor populare. Nimeni nu a făcut-o. A obținut cele mai multe voturi, dar nu majoritatea. Din cauza candidaților terților, Gore a primit 48,4% din votul popular. Este suficient? Sau ar trebui să avem un tur 2? Cum ar funcționa un tur 2?
„Suntem singura națiune care mai folosește un Colegiu Electoral”
Niciuna dintre părți nu a fost mulțumită de procedura renumărării. Legea din Florida prevedea că trebuie finalizată într-o săptămână, dar a devenit rapid evident că renumărarea corectă manuală a voturilor a durat mult mai mult timp. În plus, a existat un sentiment că renumărarea nu era mai precisă decât rezultatele inițiale. Imaginați-vă o situație în care acest lucru s-a întâmplat la nivel național. O renumărare națională ar fi un eveniment incredibil de complex și ar duce la dezbinare și polarizare, care implică seturi de numărători concurente și de nedemonstrat, precum și provocări juridice îndelungate. Și, fără îndoială, ar fi nesatisfăcător, deoarece chiar și o studiere superficială a studiilor privind numărul de voturi din Florida dezvăluie inutilitatea încercării de a găsi numărul exact de voturi pe care le-au primit fie Bush, fie Gore.
„Suntem singura națiune care mai folosește un Colegiu Electoral. Dacă alte țări și-au dat seama cum să organizeze alegeri prezidențiale naționale cu vot popular, ar trebui Statele Unite să ia în considerare să facă o schimbare? Națiunea, sau poate un nou Comitet pentru Constituție, ar trebui să vină cu un plan care să rezolve unele dintre aceste potențiale capcane. Având în vedere că această discuție a durat deja peste 100 de ani, s-ar putea să mai dureze încă 100 de ani”, concluzionează jurnaliștii de la USA Today.