Analiză Cum ar putea pierde SUA controlul global dacă Europa devine independentă militar

Solicitările repetate ale Washingtonului ca aliații europeni să își mărească bugetele de apărare par să fi dat roade, însă victoria politică a lui Donald Trump ascunde o capcană geopolitică majoră. Pe măsură ce Europa își dezvoltă autonomia militară, Statele Unite riscă să își piardă cele mai importante pârghii de influență globală și să destabilizeze o ordine mondială care le-a avantajat timp de peste șapte decenii.

Președintele SUA, Donald Trump și șeful NATO, Mark Rutte/FOTO:EPA/EFE

O opinie larg răspândită sugerează că majorarea cheltuielilor de apărare de către aliații europeni din NATO va permite Statelor Unite să își reducă propriile costuri militare. Totuși, această premisă ar putea fi eronată, iar procesele declanșate de Donald Trump riscă să aducă Washingtonului pierderi geopolitice și economice severe. Aceasta este concluzia lui Fareed Zakaria într-o analiză pentru The Washington Post.

Deși membrii europeni ai Alianței și-au crescut bugetele de la 1,4% din PIB în 2014 la 2,3% în 2025, administrația Trump a propus un buget record pentru apărarea SUA în anul fiscal 2027, în valoare de 1.500 de miliarde de dolari. Acest contrast apare deoarece cheltuielile americane reflectă statutul de superputere globală, în timp ce doar aproximativ 5% din bugetul militar total al Washingtonului este direcționat strict către apărarea Europei. Potrivit lui Zakaria, tocmai aceste costuri relativ mici au asigurat Statelor Unite, timp de decenii, beneficii disproporționat de mari: influență politică, o rețea extinsă de baze militare, sprijinul aliaților și rolul de lider în NATO.

Avantajele strategice ale dominației americane

Timp de peste 75 de ani, poziția dominantă în NATO a oferit Statelor Unite avantaje strategice colosale. Washingtonul a desfășurat peste 30 de baze militare în Europa, folosite ca platforme pentru proiecția puterii în Africa și Asia. În plus, guvernele europene au acceptat adesea tranzitul și sprijinul logistic pentru operațiuni militare americane pe care, pe plan intern, nu le susțineau neapărat, cum a fost campania din Irak.

De asemenea, Europa a achiziționat în mod tradițional armament american – de la avioane de vânătoare F-35, până la sisteme HIMARS și Patriot – pentru a-și securiza garanțiile de securitate oferite de SUA.

În prezent, însă, oficialii europeni vorbesc deschis despre necesitatea de a reduce dependența de complexul militar-industrial american. Există temeri că o viitoare administrație de la Washington ar putea bloca livrarea de piese de schimb sau actualizările de software. Analistul avertizează că o astfel de dinamică nu înseamnă doar pierderi financiare pentru companiile americane de apărare, ci și diminuarea uneia dintre principalele pârghii de influență politică ale SUA asupra aliaților săi.

Riscul revenirii la geopolitica sferelor de influență

Cea mai mare provocare pe termen lung ar putea fi renașterea militarismului la nivel național în Europa. Strategia americană post-1945 a oferit o „umbrelă nucleară” sub care statele europene nu au mai fost nevoite să acționeze ca mari puteri concurente. Franța și Germania nu au intrat într-o cursă a înarmării una împotriva celeilalte, ceea ce a pus capăt rivalităților istorice de pe continent.

În noul context, Germania devine statul cu cel mai mare potențial de dezvoltare militară și a început deja un proces masiv de reînarmare. Dacă Statele Unite vor fi percepute ca un partener impredictibil, națiunile europene s-ar putea întoarce la vechea geopolitică a echilibrului de putere, bazându-se pe propriile capacități și ghidându-se strict după interesele naționale, nu după leadershipul american. În timp, Washingtonul ar putea regreta vechea structură a NATO – nu pentru că era echitabilă financiar, ci pentru că asigura o ordine mondială stabilă și favorabilă SUA.

Presiunea celor 5% din PIB

Politica lui Donald Trump față de NATO continuă să modifice abordarea europenilor privind propria securitate, transformând Alianța într-un proiect cu valențe mai degrabă comerciale și forțând Europa să devină un partener mai autonom.

Totuși, solicitarea lui Trump ca statele europene să aloce 5% din PIB pentru apărare rămâne un subiect intens dezbătut. Pentru majoritatea guvernelor de pe continent, atingerea unui asemenea prag reprezintă o țintă extrem de dificil de îndeplinit din punct de vedere economic și bugetar.