Armele de ultimă generație cu care SUA lovesc Iranul. Desfășurare militară fără precedent în Orientul Mijlociu

Înaintea atacurilor americano-israeliene asupra Iran, Washingtonul a mobilizat în regiune cea mai amplă concentrare de forțe și unele dintre cele mai sofisticate sisteme de armament din ultimele decenii. A fost un semnal clar că administrația de la Casa Albă se pregătea pentru un conflict de mare intensitate.

Arme folosite de SUA împotriva Iranului/FOTO:X

Președintele Donald Trump avertizase anterior că Statele Unite sunt „gata de atac”, iar loviturile de sâmbătă – care au dus la moartea liderului suprem iranian – au transformat această desfășurare de forță într-o operațiune militară cu obiectiv declarat.

Duminică, United States Central Command (CENTCOM), structura militară responsabilă pentru operațiunile americane din Orientul Mijlociu, a publicat lista echipamentelor utilizate până acum în ceea ce Pentagonul a denumit „Operation Epic Fury”.

Bombardierele invizibile B-2, vârful de lance al forței aeriene

Printre cele mai redutabile platforme folosite se numără bombardierele stealth B-2 Spirit, aparate cu profil „aripă de liliac”, evaluate la peste un miliard de dolari bucata. Concepute pentru a evita detectarea radar, acestea pot transporta atât armament convențional, cât și nuclear, având rază intercontinentală și capacitatea de realimentare în aer.

Anul trecut, șapte dintre cele 19 bombardiere B-2 au executat o misiune de 34 de ore dus-întors din baza lor din Missouri pentru a lovi complexe nucleare iraniene, utilizând bombe penetrante de mare putere. În actuala campanie, potrivit CENTCOM, au fost folosite bombe de 2.000 de livre pentru a ataca instalații iraniene de rachete balistice.

Drone explozive LUCAS – replica americană la tehnologia iraniană

În premieră, armata americană a utilizat în luptă dronele unidirecționale LUCAS (Low-cost Unmanned Combat Attack System). Acestea sunt sisteme de atac cu cost redus, concepute pentru a lovi o singură dată, similar dronelor iraniene Shahed.

Unitatea care le operează, Task Force Scorpion Strike, a fost activată în Orientul Mijlociu la finalul anului trecut. Potrivit CENTCOM, scopul este furnizarea rapidă de capabilități eficiente și ieftine direct pe câmpul de luptă.

Portavioane, distrugătoare și rachete Tomahawk

Două portavioane americane – USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford – se aflau deja în regiune la momentul declanșării atacurilor. De pe puntea acestora au operat avioane de luptă F/A-18 și F-35.

Distrugătoarele americane din clasa Arleigh Burke, echipate cu sistemul Aegis de apărare antirachetă, au lansat rachete de croazieră Tomahawk – muniții capabile să lovească ținte aflate la mare distanță, cu precizie ridicată. Aceste nave pot transporta până la 96 de rachete Tomahawk fiecare și au rol atât ofensiv, cât și defensiv, protejând portavioanele și obiectivele de la sol.

Scutul antirachetă: Patriot și THAAD

Pentru interceptarea dronelor și rachetelor balistice iraniene, SUA folosesc sistemele Patriot și THAAD (Terminal High Altitude Area Defense). THAAD este proiectat pentru a distruge rachete balistice în faza finală a traiectoriei lor, la mare altitudine.

Numărul interceptoarelor utilizate nu a fost făcut public, însă analiștii avertizează că stocurile ar putea deveni o problemă dacă atacurile iraniene de represalii continuă pe termen lung.

Avioane de luptă și superioritate aeriană

Operațiunea implică o gamă largă de avioane de luptă: F-16, F/A-18, dar și aparatele stealth F-22 Raptor și F-35 Lightning II. Acestea din urmă sunt proiectate pentru a asigura superioritatea aeriană și pentru a executa lovituri de precizie în medii intens apărate.

De asemenea, au fost desfășurate avioane A-10, specializate în sprijin aerian apropiat, precum și aparate EA-18G Growler, destinate războiului electronic – adică bruiajului radar și comunicațiilor inamice.

„Ochiul din cer”: AWACS și avioanele de spionaj

Pentru coordonarea operațiunilor, SUA utilizează aeronave AWACS – precum Boeing E-3 Sentry – dotate cu radare rotative montate deasupra fuzelajului. Acestea pot detecta și urmări ținte aeriene și maritime pe o rază de aproximativ 400 de kilometri, furnizând date în timp real centrelor de comandă.

Alături de ele operează aeronave de recunoaștere RC-135, drone MQ-9 Reaper – echipate cu rachete Hellfire – și avioane P-8 Poseidon pentru patrulare maritimă și luptă antisubmarin.

HIMARS și logistica din spatele frontului

Sistemele M142 HIMARS, lansatoare mobile de rachete montate pe camion, oferă capacitatea „shoot-and-scoot” – trag și își schimbă rapid poziția pentru a evita contraatacul.

Întreaga operațiune este susținută de un amplu dispozitiv logistic: avioane cargo C-17 și C-130 pentru transportul trupelor și munițiilor, precum și aeronave cisternă KC-135 și KC-46 pentru realimentare în aer. Navele de război sunt, la rândul lor, alimentate pe mare, într-o operațiune complexă desfășurată din mers.

Operațiunea „Epic Fury” reflectă o mobilizare tehnologică și militară de proporții, în care superioritatea aeriană, războiul electronic și precizia loviturilor sunt elemente-cheie. Rămâne de văzut cât timp poate fi susținut un asemenea ritm operațional și ce impact va avea asupra echilibrului regional de putere.