Amenințările lui Trump nu mai sperie lumea. Cum tratează capitalele lumii retorica Casei Albe

Guvernele europene și liderii internaționali au învățat să facă distincția între retorica belicoasă a președintelui american Donald Trump și acțiunile sale efective, transformând indignarea inițială într-o formă de oboseală diplomatică, notează The Washington Post.

Președintele SUA, Donald Trump/FOTO:AFP

La mai bine de un an de la introducerea unor tarife vamale drastice care au zguduit piețele globale, efectul de șoc al declarațiilor prezidențiale pare să se fi estompat. Ceea ce odinioară declanșa negocieri de criză și mobilizarea a zeci de state este privit acum cu mult mai multă prudență.

O retorică familiară, dar tot mai puțin convingătoare

Fie că este vorba despre propuneri privind controlul asupra Groenlandei, amenințări de retragere din NATO sau dispute comerciale majore, liderii mondiali au observat un tipar: deciziile administrației americane se lovesc tot mai des de blocaje interne, venite din partea Congresului și a instanțelor de judecată.

„Deja ne-am obișnuit cu aceste declarații zilnice. Acum nu le mai luăm atât de în serios”, a declarat Brando Benifei, eurodeputat italian și președintele delegației pentru relațiile cu SUA.

Analiștii remarcă faptul că tactica „șocului și groazei” folosită frecvent de Casa Albă se soldează adesea cu concesii sau retrageri tăcute din partea Washingtonului. Un exemplu elocvent este impasul comercial cu China: Beijingul a refuzat să cedeze în fața amenințărilor cu tarife de 100%, mizând pe propria influență economică și blocând exporturile de minerale critice, ceea ce a forțat în cele din urmă o atitudine mai conciliantă din partea SUA.

Răspunsul rezervat al aliaților europeni

Și în Europa, reacțiile la presiunile diplomatice au devenit mult mai temperate. Amenințările recente de instituire a unui embargo comercial total împotriva Spaniei – generate de refuzul Madridului de a sprijini anumite operațiuni militare – au fost tratate de oficialii Uniunii Europene drept simple declarații de moment, fără o acoperire practică imediată.

Mai mult, state precum Spania și Italia au continuat să restricționeze accesul la bazele militare sau la spațiul aerian pentru misiunile contestate, demonstrând că aliații tradiționali nu mai sunt dispuși să urmeze pas cu pas linia impusă de la Washington.

Riscurile imprevizibilității pe termen lung

În Orientul Mijlociu, strategiile similare au dat rezultate limitate. În ciuda avertismentelor severe și a retoricii dure la adresa Iranului, situația din Strâmtoarea Ormuz a rămas neschimbată, iar presiunile legate de regimul de la Teheran nu s-au materializat în obiectivele scontate de Casa Albă.

Cu toate acestea, experții avertizează că o abordare bazată pe ignorarea totală a liderului american nu este lipsită de riscuri. Potrivit analiștilor politici, o eventuală pierdere a majorității legislative în Congres ar putea determina Casa Albă să acționeze și mai mult prin decrete executive unilaterale, amplificând riscurile geopolitice.

„Acest lucru poate fi extrem de periculos. Trump nu este genul care să se retragă în tăcere”, a subliniat Jeremy Shapiro, director de programe la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR).

Între timp, imaginea Statelor Unite ca partener stabil continuă să sufere, tot mai multe state reorientându-și prioritățile strategice într-o ordine globală aflată în plină transformare.