De ce are nevoie Putin de luptători ceceni în războiul din Ucraina. Impasul lui Ramzan Kadîrov

FOTO EPA-EFE

Deşi invazia Ucrainei este războiul lui Putin, există încă un om al cărui nume va fi asociat cu distrugerile devastatoare declanşate de Moscova: liderul cecen Ramzan Kadîrov. Un aliat al lui Putin, Kadîrov are interesul să arate de ce este în stare, alăturându-se acestui război pentru a-şi consolida puterea internă, dar nu-şi poate permite să aibă prea multe pierderi. Aşadar, el e prins între tendinţe contradictorii, arată o analiză The Guardian.

Forţele cecene au fost implicate în mai multe feluri în războiul din Ucraina - în luptele directe, în primul val al asaltului pe care Rusia îl voia rapid, recrutând  asasini din unităţi de elită, şi, mai recent, trimiţând luptători să se alăture trupelor ruse ce impun un asediu brutal asupra oraşului Mariupol.

Kadîrov s-a implicat şi personal, pretinzând că ţine o şedinţă strategică într-un buncăr din Ucraina şi proferând ameninţări cu o „vizită în persoană”.

Serviciile ucrainene de securitate nu au găsit indicii care să confirme că el ar fi trecut realmente graniţa şi chiar Kremlinul s-a distanţat de clipul publicat de Kadîrov, limitându-se la a spune că nu are „informaţii” despre o posibilă călătorie a acestuia în Ucraina. Totuşi, pentru liderul cecen este un mijloc de propagandă utilă în măsura în care priveşte invazia Ucrainei ca pe o oportunitate de a-şi consolida atât puterea, cât şi reputaţia. Este şi modul în care îşi dovedeşte loialitatea faţă de liderul rus al cărui patronaj stă la baza autocraţiei sale.

Mii dacă nu zeci de mii de ceceni „îl urăsc şi îl dispreţuiesc”, aşadar el este conştient de faptul că supravieţuirea lui depinde de sprijinul Rusiei şi al lui Vladimir Putin, spune Emil Solomon Aslan  de la Institutul de Studii Politice al Universităţii Charles (Praga). Este motivul pentru care doreşte să „afişeze loialitate absolută, să demonstreze că este util” şi capabil de „chestii grandioase”.

Totuşi, Rusia se bazează pe nişte forţe neregulate care au o integrare scăzută în armata rusă, în contextul în care comandanţii ceceni intră frecvent în dispute cu ofiţerii ruşi de informaţii, iar trupele cecene ţin să sublinieze faptul că se află sub comanda lui Kadîrov, şi nu a ierarhiei militare ruseşti.  

În plus, trupele cecene au asupra lor telefoane mobile, postează pe reţelele sociale şi numesc conflictul „război”, ignorând astfel propaganda Kremlinului cum că masacrul trebuie considerat „operaţiune specială”.

Rolul lor proeminent în pofida acestor aspecte este tributar influenţei lui Kadîrov, o demonstraţie publică a dependenţei militare a unei superputeri faţă de această bandă de luptători ceceni, scrie The Guardian.

Kadîrov a făcut eforturi să prezinte mobilizarea în luptă ca având susţinere în societatea cecenă, el cerând profesorilor să facă liste cu persoane care ar avea spaţiu în locuinţă pentru „adăpostirea refugiaţilor” şi pretinzând că unii angajaţi guvernamentali s-au lipsit de un salariu pe care l-au „donat războiului”.

În ce-l priveşte pe Putin, liderul cecen îi oferă luptători experimentaţi, care şi-au dezvoltat abilităţile în războaie de uzură împotriva insurgenţilor în încleştări urbane care şi în actualul război demolează oraşele ucrainene. Recunoscuţi pentru brutalitatea lor, reputaţia lor este o armă în sine, scrie The Guardian.

„Kadîrov are o experienţă îndelungată cu aşa-numitele ‘operaţiuni de curăţare’ [împotriva civililor] astfel că luptătorii săi ar putea fi folosiţi ca ameninţări psihologice la adresa ucrainenilor paşnici”, spune Aleksandre Kvakhadze, bursier la Fundaţia Georgiană pentru Studii Strategice Internaţionale.

„Ameninţarea implicită este: dacă nu te predai, ai putea avea aceeaşi soartă cu locuitorii oraşelor paşnice din Georgia şi Cecenia.

Apoi, generaţia vârstnică a luptătorilor ceceni a luat parte la apărarea Groznîi, atunci când luptau contra Rusiei. Aşadar comandanţii ruşi cred că aceste forţe au abilităţi ce pot fi folositoare în Ucraina, mai ales în cursul unor asalturi precum asediul Mariupol”, notează el.

Kadîrov, care consideră Cecenia fieful său pe care îl stăpâneşte prin frică şi violenţă, a oferit mereu Kremlinului o reţea alternativă de aplicare a forţei care să colecteze informaţii şi să elimine inamici ce ar putea fi prea sensibili pentru serviciile regulate de spionaj.

Poate cazul cel mai mediatizat este al celor cinci ceceni găsiţi vinovaţi de uciderea, în 2015, a unei figuri proeminente a opoziţiei ruse, Boris Nemţov. Crima nu a fost niciodată legată direct de Kadîrov.

Pe măsură ce Kremlinul caută ţapi ispăşitori pentru eşecurile din Ucraina, apărând relatări că şeful FSB s-ar afla în arest la domiciliu - aceste roluri de executanţi şi de spioni s-ar putea dovedi încă şi mai valoroase, ţinând cont că cele două tabere au un istoric de vrăjmăşie.

În primele zile ale invaziei, mulţi ceceni au simţit că au fost trimişi drept carne de tun într-un război prost plănuit, dat fiind că au avut pierderi grele între care şi un comandant. În prezent, preocuparea lor pare să fie în principal războiul mediatic menit să motiveze noi recruţi şi să întărească imaginea liderului lor.

Pe plan intern, Kadîrov face eforturi susţinute pentru a convinge „voluntari” cărora li se oferă un bonus la semnarea contractului de circa 2.300 de dolari americani şi un salariu de 1.000 de dolari pe lună la care se adaugă prime în cazul unor operaţiuni de succes. Informaţia a fost oferită de un recrutor unui potenţial client.

Aceste strădanii nu au avut prea mult succes printre tinerii ceceni care au devenit conştienţi de brutalitatea războiului în care au puţine şanse să scape cu viaţă.

„Metadatele înregistrărilor arată că majoritatea forţelor cecene se află la cel puţin 20 de kilometri de linia frontului, astfel că tot ce pot face este să filmeze clipuri prin care speră să motiveze populaţia din Cecenia, promovând imaginea de războinici a forţelor cecene şi a lui Kadîrov însuşi.

Depun mari eforturi să mobilizeze voluntari, oferind recompense financiare generoase, însă scurgerile de informaţii şi postările pe Telegram indică faptul că acestea nu au succes”, spune Kvakhadze.

Kadîrov mai are un motiv să lupte în Ucraina: acei ceceni din diaspora care s-au alăturat forţelor de ucrainene pentru că îl detestă şi vor să-l vadă înlăturat de la putere.  De aceea este vital pentru el să le arate inamicilor din ţară şi de peste hotare care este puterea sa. Aici apare o dilemă pentru el: pentru a-şi menţine stăpânirea brutală, are nevoie să-şi păstreze forţele sale cât de cât intacte.

„Kadîrov pare să fi fost şocat de amploarea rezistenţei ucrainene după ce se pare că zeci dacă nu sute de oameni de-ai săi au fost ucişi. Are mulţi oameni, circa 12.000, însă are nevoie de ei pentru a rămâne la putere.

Dacă suferă prea multe daune în Ucraina ar putea fi o situaţie care să se întoarcă împotriva lui. Ar putea fi explicaţia pentru zvonurile conform cărora şi-ar fi redus din forţe.

Doreşte să se arate ca un lider dur al unor luptători asemenea lui şi care sunt dispuşi să se sacrifice. Dar nu aş paria că ar fi dispuşi să-şi piardă şi viaţa”, spune Aslan.