Cine e Evgheni Prigojin: vânzătorul de hotdogi care a ajuns în fruntea mașinăriei de război a lui Putin

La apogeul primei invazii a Rusiei în estul Ucrainei, în vara anului 2014, un grup de înalți oficiali ruși s-au adunat la sediul Ministerului Apărării, o clădire impunătoare din epoca lui Stalin, pe malul râului Moscova. Au fost acolo pentru a-l întâlni pe Evgheni Prigojin, un bărbat de vârstă mijlocie, cu capul ras și un ton aspru, pe care mulți din sală îl cunoșteau doar ca fiind responsabil cu contractele de catering din armată.

Vladimir Putin și Evgheni Prigojin FOTO AFP

Însă Prigojin avea un alt tip de cerere. El dorea teren de la Ministerul Apărării pe care să-l poată folosi pentru pregătirea „voluntarilor” care teoretic nu aveau legături oficiale cu armata rusă, dar puteau fi totuși folosiți pentru a lupta în războaiele Rusiei.

Multora din minister nu le-a fost pe plac dorința lui Prigojin, dar el a spus clar că aceasta nu era o cerere obișnuită. „Ordinele vin de la Papa”, le-a transmis el oficialilor Apărării, folosind o poreclă pentru Vladimir Putin, menită să sublinieze apropierea lui de președinte.

Această relatare a întâlnirii a fost oferită de un fost oficial de rang înalt al Ministerului Apărării, aflat direct în discuții. „La momentul respectiv, nu m-am gândit prea mult la proiect”, a spus fostul oficial.

De fapt, deciziile luate în acea zi aveau să aibă un impact enorm asupra politicii externe a Rusiei și a aventurilor sale militare din anii următori. Armata de luptători contractuali a lui Prigojin a ajuns să fie cunoscută sub numele de grupul Wagner și a avut misiuni în Ucraina, Siria și numeroase țări africane.

De la decizia lui Putin de anul trecut de a lansa o invazie pe scară largă a Ucrainei, Wagner și-a reorientat activitățile asupra vecinului Rusiei. Rândurile sale au crescut la cel puțin 50.000 de luptători, inclusiv zeci de mii de foști prizonieri recrutați din închisorile din jurul Rusiei, adesea personal de Prigojin.

La începutul anului, când trupele lui Prigojin au capturat orașul ucrainean Soledar, primul câștig teritorial al Moscovei în război din vara anului trecut, Prigojin a lansat un videoclip în care lăuda gruparea Wagner drept „probabil cea mai experimentată armată din lume de astăzi”.

Prigojin și-a câștigat reputația de cel mai crud comandant dintre cei care conduc invazia sumbră a Rusiei. Părea să susțină în mod tacit un videoclip care arată uciderea, cu un baros, a unui dezertor Wagner care se pare că fusese predat înapoi de ucraineni într-un schimb de prizonieri. „Moartea unui câine pentru un câine”, a spus Prigojin într-o declarație la acea vreme.

Ascensiune fulminantă, după un deceniu de închisoare

După ani de activitate în umbră, el se bucură în mod clar de lumina reflectoarelor ca fiind unul dintre cei mai puternici membri ai „curții" lui Putin. A fost o ascensiune extraordinară pentru cineva care a petrecut odată aproape un deceniu în închisoare și care a devenit vânzător de hotdog la eliberare.

Din relatăril celor care l-au cunoscut de-a lungul vremii, reiese o imagine a unui intrigant nemilos, slugarnic față de superiori și adesea tiranic față de subalterni.

„Este motivat și talentat și nu se va opri de la nimic pentru a obține ceea ce își dorește”, a spus un om de afaceri care l-a cunoscut pe Prigozhin în anii 1990.

Pentru Prigojin, cei care îl cunosc speculează, nici banii, nici puterea nu au fost un factor singular motivant, deși a acumulat o mulțime din ambele pe parcurs. În schimb, spun ei, este mânat de fiorul urmăririi, de credința că se luptă cu elite corupte în numele omului de rând și de dorința de a-și zdrobi rivalii.

De-a lungul anilor, Prigojin și-a făcut mulți dușmani: foști parteneri de afaceri care s-au simțit înșelați, generali de armată pe care i-a criticat ca fiind birocrați de birou și oficiali de rang înalt care se tem că are ambiții de a prelua puterea politică.

Dar până acum, el și-a păstrat favoarea celui mai important susținător al său: bărbatul pe care îl numește tată.

După școală, s-a apucat de furturi

Evgheni Prigojin s-a născut la Leningrad, în prezent Sankt Petersburg, în 1961, la nouă ani după Putin. Tatăl său a murit când era tânăr; mama lui a lucrat într-un spital, conform spuselor liderului Wagner. Tânărul Prigojin a fost trimis la o academie sportivă, unde activitățile zilnice implicau adesea ore de schi fond.

Ca atlet profesionist nu s-a remarcat, iar după ce a terminat școala s-a întâlnit cu o mulțime de mici infractori. Într-o seară de martie 1980, în timpul finalului sumbru al domniei lui Leonid Brejnev asupra Uniunii Sovietice, Prigojin, în vârstă de 18 ani, și trei prieteni au părăsit o cafenea din Sankt Petersburg aproape de miezul nopții și au văzut o femeie mergând singură pe strada întunecată. Unul dintre prietenii lui Prigojin a distras atenția femeii cerând o țigară. În timp ce-și deschidea poșeta, Prigojin s-a strecurat în spatele ei și a apucat-o de gât, strângând-o până și-a pierdut cunoștința. Apoi, i-a scos cu dibăcie cerceii de aur, i-a pus în buzunar și a fugit, alături de cei cu care era.

A fost unul dintre multele jafuri pe care Prigojin și prietenii săi le-au efectuat la Sankt Petersburg pe o perioadă de câteva luni, a constatat instanța. A fost condamnat la 13 ani de închisoare și a petrecut restul deceniului după gratii, ratând moartea lui Brejnev și perestroika lui Mihail Gorbaciov. A fost eliberat în 1990, în vreme ce Uniunea Sovietică era în chinul morții. S-a întors la Sankt Petersburg.

Începutul relației cu Putin

Orașul era în pragul unei transformări monumentale, cu mari bogății care îi așteptau pe cei suficient de perspicaci sau de violenți pentru a pune mâna pe ele. Prigojin a început modest, vânzând hotdogi. Prepara muștarul în bucătăria apartamentului familiei sale.

„Am făcut 1.000 de dolari pe lună, ceea ce în ruble era un munte; mama mea cu greu a putut să numere totul”, a declarat el pentru portalul de știri din Sankt Petersburg Gorod 812 în 2011, unul dintre puținele sale interviuri.

Dar Prigojin avea gânduri mai mari și știa cum să-și găsească cunoștințele de care avea nevoie. „Întotdeauna a căutat oameni mai sus-puși, cu care să se împrietenească. Și se pricepea la asta”, a povestit omul de afaceri care l-a cunoscut în anii 1990.

În scurt timp, Prigojin a deținut o participație într-un lanț de supermarketuri, iar în 1995 a decis că este timpul să deschidă un restaurant cu partenerii săi de afaceri. L-a găsit pe Tony Gear, un administrator de hotel britanic care anterior lucrase la Savoy din Londra și se afla la unul dintre puținele hoteluri de lux din Sankt Petersburg.

Prigojin l-a angajat pe Gear să gestioneze mai întâi un magazin de vinuri, apoi noul său restaurant, Vechea Casă a Vămii, pe insula Vasilievski din Sankt Petersburg. Gear s-a concentrat pe marketingul restaurantului ca fiind cel mai rafinat loc de mâncare într-un oraș care abia descoperea mesele rafinate. Vedetelor pop și oamenilor de afaceri le plăcea să mănânce acolo, la fel ca și primarul Sankt Petersburgului, Anatoli Sobceac, care venea uneori cu adjunctul său, Vladimir Putin.

În primii ani ai președinției sale, lui Putin îi plăcea adesea să întâlnească demnitari străini în orașul natal, iar uneori îi ducea la Vechea Casă a Vămii sau la Insula Nouă, o barcă pe care Prigojin o transformase într-un restaurant plutitor.

„Putin a văzut că nu eram mai presus de a aduce eu singur farfuriile”, a povestit Prigojin. A fost începutul unei relații cu președintele rus care avea să crească și să se transforme în moduri neașteptate.

Contracte pe bandă rulantă

Prigojin a început să câștige contracte pentru a asigura evenimente guvernamentale majore prin Concord, un holding pe care îl înființase în anii 1990. Următorul pas au fost contractele de aprovizionare guvernamentale gigantice. În 2012, el a câștigat peste 10,5 miliarde de ruble din contracte pentru a furniza hrană școlilor din Moscova.

Noi oportunități au apărut când Rusia a anexat Crimeea în martie 2014 și a intervenit militar în estul Ucrainei la scurt timp după. Putin a negat că trupele ruse regulate au fost implicate în oricare dintre cazuri, în ciuda unui munte de dovezi care susțin contrariul.

Kremlinul a început să se gândească cum să facă negarea ceva mai plauzibilă. Deși companiile militare private erau ilegale în Rusia, au apărut mai multe grupuri care păreau să-și coordoneze acțiunile cu Ministerul Apărării, dar puteau opera la distanță. Wagner al lui Prigojin avea să devină de departe cel mai proeminent dintre ele.

„Cred că Prigojin i-a propus lui Putin și el a fost de acord, așa funcționează”, a spus fostul oficial al ministerului apărării, respingând speculațiile că Wagner ar fi fost un proiect al informațiilor militare ruse GRU de la început. „S-ar putea să fi fost niște oameni de la GRU care să consilieze, dar în cele din urmă acesta a fost proiectul lui Prigojin”.

Ministerul i-a oferit lui Prigojin un teren în Molkino, în sudul Rusiei, unde companiile legate de Prigojin au construit o bază de întâlnire pentru luptători sub pretextul unei tabere pentru copii.

Un „câine de urmă, în căutarea banilor”

Se pare că schema i-a trezit apetitul lui Prigojin. „Era ca un câine de urmă, mereu în căutarea banilor”, a spus fostul oficial.

Ascensiunea rapidă a lui Prigojin a început să-i enerveze pe unii oficiali ai Ministerului Apărării, tensiuni care aveau să crească de-a lungul anilor pe măsură ce operațiunile sale se extindeau în continuare. Un moment-cheie pentru Prigojin a venit la sfârșitul anului 2015, când Putin a decis să intervină militar în Siria pentru a susține regimul lui Bashar al-Assad. Prigojin a câștigat contracte pentru alimente și provizii și și-a trimis acolo trupele Wagner.

În Siria, Wagner s-a impus mai întâi ca o forță de luptă formidabilă, grupul jucând un rol proeminent în intervenția Moscovei. Mercenarii au operat cu impunitate în Siria și au fost acuzați de numeroase crime de război.

Trei jurnaliști ruși care au călătorit în Republica Centrafricană în 2018 pentru a investiga activitățile Wagner acolo au fost uciși într-o ambuscadă care părea a fi bine planificată și coordonată, implicând un instructor de securitate rus cu legături cu Wagner. Prigojin a negat în mod repetat orice implicare în crime. Până atunci, activitățile lui Prigojin se răspândiseră în cel puțin 10 țări din Africa, unde a oferit servicii de securitate și pregătire militară și și-a asigurat drepturi miniere și alte oportunități de afaceri.

Prigojin conducea această rețea mondială dintr-un birou de pe insula Vasilievski din Sankt Petersburg, nu departe de Vechea Casă a Vămii, unde el și Tony Gear începuseră afacerea cu restaurante cu două decenii în urmă.

Oficial, fondatorul Wagner

După ani în care a negat toate legăturile cu Wagner, Prigojin a anunțat trumfător în septembrie că a fondat grupul în 2014. Recunoașterea a venit după ce un videoclip viral, aparent scurs de echipa lui Prigojin, l-a arătat în interiorul unei închisori oferind deținuților adunați oportunitatea de a lupta în Ucraina.

Mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Prigojin spun că de ani de zile s-a văzut drept un David care-l învinge pe Goliat, acesta din urmă fiind reprezentat de elitele ruse, o caracterizare incongruentă, având în vedere bogățiile și influența pe care le-a dobândit pentru el și pentru familia lui pe parcurs.

„Se prezintă drept apărătorul maselor, al claselor inferioare. Aceasta este nișa lui”, a  Marat Gabidullin, fost comandant Wagner. Dar și-a câștigat mulți dușmani în lupta sa pentru putere.

„Oamenii de la FSB sunt furioși pe el și îl văd ca pe o amenințare la adresa ordinii constituționale”, a spus o sursă din elita politică rusă. „El are acest mare grup militar care nu este controlat de stat și, după război, va dori recompensele, inclusiv recompensele politice”.