75 de ani de la cel de-al Doilea Război Mondial. Conflictele diplomatice, miturile şi persecuţiile Rusiei lui Putin în tentativa de a spăla imaginea lui Stalin
0
9 mai 2020 ar fi trebuit să fie o zi de fală pentru Vladimir Vladimirovici Putin, cu laude necontenite la adresa Armatei Roşii şi a generalisimului Iosif Visarionovici Stalin de faţă cu o pleiadă de lideri mondiali, între care şeful statului francez Emmanuel Macron, după ce eventual ar fi obţinut prin referendum posibilitatea de a candida pentru alte două mandate prezidenţiale de câte şase ani începând din 2024.
Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, din cauza unui inamic total neaşteptat şi ignorat la început - noul coronavirus.
La 75 de ani de la înfrângerea Germaniei naziste şi victoria Aliaţilor în Europa - un eveniment interpretat în Rusia drept victoria în „Marele Război pentru Apărarea Patriei” -, liderul de la Kremlin a vorbit singur şi vădit afectat în faţa monumentului soldatului necunoscut. După ce le-a transmis compatrioţilor săi că doar uniţi sunt de neînvins, Putin a ţinut un moment de reculegere şi s-a retras în autoizolare. Niciun cuvânt despre noul coronavirus, duşmanul invizibil care i-a dat toate planurile peste cap.
La Moscova a plouat şi cerul este acoperit, iar preşedintele, îmbrăcat într-un pardesiu negru, arată sumbru
Reuters
Vladimir Putin adresându-se ruşilor la 75 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial FOTO EPA-EFE
În timp ce lumea responsabilă lua măsuri împotriva noului coronavirus, preşedintele rus scotea la înaintare armele de propagandă/ dezinformare şi susţinea că ţine totul sub control. Miza: dezbinarea rivalilor (imaginari) şi pregătirea referendumului care i-ar fi permis să rămână preşedinte pe viaţă. Pus în faţa strigătelor tot mai disperate ale personalului medical, s-a văzut nevoit într-un final să facă un pas înapoi şi să amâne plebiscitul pentru o dată neprecizată încă. A anulat totodată tradiţionala paradă militară de 9 mai - pe fondul înmulţirii cazurilor de infectare cu noul coronavirus - şi s-a izolat la reşedinţa sa din apropiere din Moscova. Între timp, a mai primit o veste proastă, trezindu-se la sfârşitul lui martie cu cea mai scăzută cotă de încredere (28,3% potrivit VTsIOM) din ultimii 14 ani.
Conştient de fragilitatea sa, Putin încearcă să-şi revigoreze poziţia apelând la stimularea unui sentiment de mândrie naţională. Iar soldaţii Armatei Roşii reprezintă un instrument la îndemână. „Au salvat patria, au eliberat Europa, au apărat lumea”, a declarat liderul de la Kremlin în alocuţiunea sa de sâmbătă. Soldaţii din Vest, care, spre deosebire de cei ai Armatei Roşii, chiar au eliberat ţările în care au intrat, nu au loc în viziunea lui Putin despre finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Deloc surprinzător.
„În lipsa puterii de a asigura ţării un viitor, preşedintele rus este obsedat de ideea de a forţa o coeziune în jurului unui trecut mitificat, cântând gloria unui popor măreţ, etern unit pentru înfrângerea invadatorilor. Toată istoria Rusiei de Ia Ivan cel Groaznic încoace trebuie lecturată astfel”, remarcă jurnalistul François Reynaert în cotidianul francez „L’Observateur”.
Cel de-al Doilea Război Mondial are un loc de cinste în acest efort de redescriere a istoriei. La 75 de ani de la capitularea necondiţionată a Germaniei naziste, nimeni nu trebuie să-l critice pe Stalin şi nici să conteste rolul de eliberator atribuit de Moscova soldatului sovietic. Ba mai mult, nimeni nu trebuie să pună la îndoială adevărul promovat de Rusia lui Putin. În caz contrar, tiradele mediatice şi diplomatice sunt asigurate. Recent, mai multe ţări care au cunoscut asuprirea stalinistă au avut parte de atacuri verbale furibunde din partea lui Putin şi a diplomaţilor săi atunci când au îndrăznit să spună adevărul lor.
În deturnarea atenţiei de la pactul odios
La sfârşitul lui decembrie anul trecut, liderul de la Kremlin a ieşit la atac împotriva Parlamentului European (PE), arătându-se foarte deranjat de rezoluţia care denunţă nazismul şi comunismul. Potrivit unei rezoluţii a PE din 19 septembrie 2019, nazismul şi comunismul sunt două regimuri fără nicio deosebire între ele în privinţa totalitarismului, împărţind împreună Europa „în două zone de influenţă” prin Pactul Ribbentrop-Molotov şi declanşând cel de-al Doilea Război Mondial. Este „culmea cinismului”, a tunat Putin. El şi-a îndreptat apoi degetul spre Polonia, Franţa şi Marea Britanie, reproşându-le acceptarea Acordului de Muenchen din toamna lui 1938 - prin care Cehoslovacia a pierdut teritorii în faţa Germaniei naziste. Dacă Franţa şi Marea Britanie s-au abţinut de la polemică, Polonia i-a răspuns lui Putin, subliniind că „reia propaganda stalinistă” şi „prezintă o imagine falsă a evenimentelor”. MAE de la Varşovia l-a convocat pe ambasadorul rus, iar preşedintele Andrzej Duda nu a mai mers la începutul anului în curs la Ierusalim (Israel) pentru a asista alături de Vladimir Putin şi gazda Benjamin Netanyahu la comemorarea victimelor Holocaustului.
Semnat la 23 august 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov a fost completat cu un protocol secret prin care Hitler şi Stalin şi-au exprimat preferinţele teritoriale pentru Europa de Est. Încurajat de acest act, conducătorul nazist a lansat la 1 septembrie 1939 invazia Poloniei şi a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial. Şaisprezece zile mai târziu, Stalin l-a susţinut, atacând la rândul său Polonia. La 28 iunie 1940, Basarabia şi Bucovina de Nord au fost ocupate de Uniunea Sovietică în acord cu actul semnat cu Germania nazistă.
Dar, în opinia lui Putin, Stalin nu a fost un agresor, ci un lider de stat care şi-a apărat ţara (mai exact regimul). Prin urmare, el ignoră total Pactul Ribbentrop-Molotov, agresiunea împotriva Poloniei şi cuceririle teritoriale şi preferă să vorbească doar despre iunie 1941, când partenerii de conjunctură Hitler şi Stalin au devenit rivali de război.
Până la Polonia, Moscova întreţinuse clinciuri diplomatice cu Sofia. Scandalul a început de la expoziţia organizată în septembrie anul trecut de Centrul Cultural Rus din ţara vecină sub genericul „Eliberarea Bulgariei”. Ministerul bulgar de Externe s-a autosesizat şi a protestat: „Timp de jumătate de secol în Europa de Est, baionetele armatei sovietice au fost utilizate doar pentru represalii, reprimarea conştiinţei cetăţeneşti, deformarea dezvoltării economice şi izolarea de evoluţiile dinamice din statele europene avansate”. O notă diplomatică destul de curajoasă şi greu de digerat pentru Moscova, potrivit căreia soldatul sovietic abundă de calităţi bune, iar toate mărturiile despre jafuri, violuri şi comportament abuziv nu sunt decât nişte minciuni şi încercări de discreditare. Rolul eliberator al Armatei Roşii este contestat vehement în ţara vecină (de altfel ca în toate fostele ţări din blocul comunist), întrucât intrarea sa în Sofia, la 9 septembrie 1945, este sinonimă cu un puci şi impunerea unei conduceri locale obediente, un act încheiat criminal la 1 februarie 1946, cu execuţia prinţului Kiril.
Cehia este o altă fostă ţară din blocul comunist care a ajuns în mijlocul unei dispute diplomatice cu nuanţe istorice cu Moscova. La începutul lui aprilie, Primăria Districtului 6 din Praga a demontat statuia mareşalului sovietic Ivan Konev, urmând să instaleze în locul ei un memorial dedicat eliberării capitalei cehe de nazişti. Moscova s-a supărat, a vociferat şi a deschis o anchetă pentru „profanare publică de simboluri ale gloriei militare ruse”.
Praga. Statuia mareşalului Ivan Konev, unul dintre multele monumente sovietice demontate în fostele ţări comuniste FOTO EPA-EFE
Ultima ţară intrată în colimatorul Rusiei lui Putin este Finlanda. La 23 aprilie, Comitetul rus de anchetă a anunţat deschiderea unei anchete împotriva soldaţilor săi care au luptat curajos cu armata lui Stalin, acuzându-i de ucidere în masă în perioada 1941-1944 în Carelia Orientală. În pofida tuturor divergenţelor istorice, politice şi ideologice avute cu Finlanda, Uniunea Sovietică nu a formulat niciodată o astfel de acuzaţie la adresa soldaţilor finlandezi.
Ieşirile mediatice şi diplomatice au fost mai reţinute în ultimul timp în cazul României, ultima dispută notorie datând din noiembrie anul trecut, când ambasada rusă şi-a permis, în stilul comuniştilor de odinioară, să-şi arate nemulţumirea faţă de o declaraţie a principesei Margareta numind-o „doamna”. Un comportament jignitor care aduce aminte de un episod trist. Acum 75 de ani, procurorul stalinist Vîşinki trântea uşile la Bucureşti şi ţipa către regele Mihai I „Ialta sunt eu” în încercarea de a-l presa să accepte numirea lui Petru Groza în funcţia de prim-ministru.
Patru mari mituri
Rusia lui Putin reia în principal patru mari mituri sovietice în legătură cu cel de-al Doilea Război Mondial şi încearcă să le încetăţenească. Capul de afiş este formularea „Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Inspirată din Războiul Patriotic dus de ţarul Alexandru I împotriva împăratului francez Napoleon, noua expresie trebuia să dea un sens sovieticilor pentru o cauză mai măreaţă decât cea din 1812 şi să facă uitată colaborarea cu naziştii din prima parte a conflagraţiei mondiale din 1939-1945. Este o idee care a stat la baza formării identităţii cetăţeanului sovietic şi acum este folosită pentru a menţine nostalgia după Uniune Sovietică. De aici decurge al doilea mit, şi anume că Uniunea Sovietică a fost mereu un inamic al Germaniei naziste. În concepţia Moscovei, Pactul Ribbentrop-Molotov nu a însemnat mare lucru, fiind doar o necesitate de asigurare pe fondul neajungerii la un act identic cu Marea Britanie şi Franţa. Ori Uniunea Sovietică a oferit asistenţă militară şi economică Germaniei şi a participat împreună cu Hitler la invadarea Poloniei. Kremlinul a negat existenţa protocolului secret cu Hitler până în 1992. La 22 septembrie 1939, colaborarea sovieto-nazistă a dat prilej unei parade la Brest-Litovsk. Moscova va evita mereu să spună ceva despre acea zi.
Parada militară sovieto-nazistă de la Brest-Litovsk FOTO Wikipedia
Un al treilea mit este că Armata Roşie nu a comis crime de război. Arhivele sunt pline de mărturii despre violuri, execuţii arbitrare şi masacre, nemaivorbind de jafuri şi comportament de ocupant. Din Polonia până în România, soldatul Armatei Roşii îşi făcuse o reputaţie de tâlhar: „davai ceas, davai palton”. „Davai casă si moşie. Haraşo, tovărăşie!”, a adăugat Constantin Tănase într-o satiră celebră în România anului 1945. Un alt mit, promovat destul de des în ultimul timp, este că Uniunea Sovietică ar fi învins Germania nazistă fără ajutorul Aliaţilor, ţintind în special cel primit din partea Statelor Unite. O încercare a lui Putin de a-l glorifica pe Stalin şi de a-şi creşte stima de sine în rivalitatea cu Washingtonul. Majoritatea istoricilor se îndoiesc de faptul că soldaţii Armatei Roşii ar fi rezistat fără armamentul, camioanele, medicamentele şi echipamentele primite mai ales de la americani şi mai ales în prima fază a luptelor cu naziştii.
Victime ale represiunii staliniste FOTO Arhivă
Cătuşe politice
Dar nu ai voie să contrazici miturile. Pentru curajul de a face lumină în cazul crimelor staliniste, istoricul Iuri Dmitriev a ajuns după gratii. Oficial, este acuzat pentru pornografie şi agresiuni sexuale. Susţinătorii săi afirmă că este victima unui proces fabricat. Asociaţia Memorial, a cărei apariţii a fost încurajată de perestroika lui Mihail Gorbaciov, a fost trecută în 2017 pe lista agenţilor străini. Unii istorici însă rezistă, în ciuda cătuşelor cu duhoare politică. „De două decenii lucrez cu Iuri pentru adevărul istoric şi împotriva falsificatorilor memoriei care neagă semnificaţia gropilor comune. Iuri se află în închisoare, pedepsit pentru perseverenţa sa. Vom continua să muncim pentru a stabili o listă completă şi detaliată a victimelor” stalinismului, reacţiona istoricul Anatoli Razumov după ultima arestare a omului care s-a încumetat să facă săpături în ţinutul îngheţat al Careliei.
Se încarcă comentariile...
