Statul a uitat de eroii de pe Nistru. „Veteranii transnistreni sunt mai bine ocrotiţi de autorităţile secesioniste”

După 23 de ani de la izbucnirea războiului din Transnitria, mulţi dintre combatanţii din Republica Moldova duc o viaţă nevoiaşă. Autorităţile îşi amintesc de ei doar o dată pe an, iar dreptatea pentru care au luptat în 1992 aşa şi nu a fost câştigată.

Ieri, la Chişinău au avut loc manifestaţii de comemorare a celor căzuţi pentru apărarea integrităţii şi suveranităţii Republicii Moldova. Combatanţii războiului moldo-rus din Transnistria, alături de rudele celor decedaţi în acel conflict, dar şi oficiali şi deputaţi au depus flori la Complexul Memorial „Eternitate”.

Generalul Valeriu Troenco, combatant al conflictului din Transnistria, ex-ministru al Apărării, a declarat pentru Adevărul Moldova că Chişinăul nu a făcut tot ce îi stă în puteri pentru a readuce Tirasoplul sub administraţia sa. Valeriu Troenco spune că Chişinăul are o scuză: situaţia economică, situaţia regională complicată, controlul Rusiei asupra Transnistriei. „Circumstanţele nu a permis ca acel conflict de pe Nistru să fie rezolvat altfel decât este acum. Dar şi partenerii străini nu au depus toate eforturile pentru a rezolva diferendul. Sunt nişte lucruri care nu depind în totalitate de voinţa Chişinăului”.

25.000 de veterani ai războiului din Transnistria

Acum, în Republica Moldova sunt aproximativ 25.000 de veterani ai războiului din Transnistria. Pentru faptul că aceştia au luptat pentru independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, aceştia primesc un adaos de 150 de lei la pensii. Acest fapt este unul regretabil, spune Valeriu Troenco, luând în considerare că veteranii transnistreni care au luptat pentru instaurarea unui regim criminal în stânga Nistrului sunt mai bine ocrotiţi de autorităţile secesioniste, cu ajutorul Rusiei, desigur. Mai mult, combatanţii de pe Nistru sunt nemulţumiţi şi de situaţia economică şi politică din Republica Moldova, de nivelul de corupţie din stat, completează fostul ministru al Apărării. Mulţi dintre combatanţi nu sunt plasaţi în câmpul muncii, trăiesc din pensiile mizerabile, iar cei care au fost răniţi nu au asistenţa medicală necesară.

„Au trecut 23 de ani de la încheierea acelui război, dar aşteptările au fost nesatisfăcute, cu regret. În aşa-zisa republica transnistreană foştii militari se bucură de o mai mare grijă din partea Tiraspolului, iar asta este o nedreptate. Ei sunt un regim în afara legii, au săvârşit crime împotriva unui stat recunoscut mondial, dar se bucură de un tratament mai bun decât ai noştri, care şi-au executat obligaţiunile constituţionale în conformitate cu legislaţia, au apărat independenţa, suveranitatea statului”, spune Troenco.

„Am ajuns să stăm astăzi cu frica-n sân”

În timpul războiului moldo-rus de pe Nistru, generalul Anton Gămurari a fost locotenent-colonel şi a comandat brigada de poliţie cu destinaţie specială care a luptat cu grupările paramilitare transnistrene. Astăzi, generalul Gămurari este nemulţumit de faptul că Republica Moldova a cedat prea mult în faţa secesioniştilor. „Am ajuns să stăm astăzi cu frica-n sân, în genunchi, ca nu cumva ei să vină peste noi. Le permitem să-şi facă de cap la Corjova, la Cocieri, la Varniţa. La un post comun de lângă Tiraspol militarii din partea forţelor secesioniste sunt înarmaţi până-n dinţi, iar ai noştrii nici pistoale nu au, ca nu cumva să-i provocăm!”, subliniază generalul.

Regretele târzii ale ucrainenilor

Potrivit lui Gămurari, ucrainenii au ajuns acum într-o situaţie similară celei în care s-a pomenit Moldova acum 23 de ani. Ucraina însă nu a tras concluziile de rigoare de pe seama conflictului de pe Nistru, iar ca urmare au pierdut Crimeea şi o parte din Donbas. „Abia acum ei au înţeles că au greşit atunci, în 1992, când au susţinut separatismul din stânga Nistrului. Au fost unităţi ucrainene care au luptat împotriva noastră. Abia acum ucrainenii şi-au cerut iertare. Acum Vladimir Antiufeev, fostul aşa-numit ministru al securităţii de la Tiraspol, este vicepremier al „Republicii Populare Doneţk”, Serghei Aksionov care a susţinut separatiştii din Republica Moldova acum este guvernator al Crimeei”.

Înlesnirile lui Voronin

Din 2004 până în 2009, veteranii au avut înlesniri oferite de regimul lui Voronin: reduceri la serviciile comunale. Combatanţilor li se oferea un credit preferenţial de 82 de mii de lei. Creditul nu i se acorda fiecăruia. Banii poteau fi obţinuţi după ce combatantul prezenta legitimaţia de veteran, dar şi alte acte. Cele 82 mii de lei ar trebui să li se acorde veteranilor în cazul în care aceştia aveau o locuinţă în proces de construcţie sau dacă nu aveau unde locui. Mai trebuia prezentată şi o copie a deciziei autorităţii publice locale, prin care se angajează să achite 50 la sută din totalul creditului. Celelalte 50 de procente le achită beneficiarul. Presa a scris atunci că de credit au beneficiat şi impostori care şi-au cumpărat legitimaţia de veteran.

Circa 7.300 de combatanţi nu au beneficat de acel credit preferenţial. Statul ar trebui să scoată din buget 600 de milioane de lei pentru asta. „Dar ce înseamnă 600 de milioane de lei faţă de 28 de miliarde furate din bănci?”, se întreabă Gămurari.

Cu toate acestea, în cazul escaladării situaţiei pe Nistru generalul Gămurari va lua arma în mâini şi va merge la război. Combatanţii zic că întâi de toate trebuie să-i pună la punct pe corupţii de la Chişinău, „apoi să ne apucăm de Tiraspol”.

Războiul din Transnistria a început pe 2 martie 1992 şi a durat aproape cinci luni, până pe 21 iulie 1992. Republica Moldova a pierdut 279 de militari, poliţişti şi voluntari şi 400 de civili. De cealaltă parte, Transnistria a pierdut 1.093 de militari, 152 de cazaci, 51 de ruşi şi 600 de civili.