Războiul Rece s-a încins la Chişinău

Expulzarea diplomaţilor ruşi şi interzicerea propagandei Kremlinului la Chişinău au devenit mărul discordiei dintre liderul PDM Vlad Plahotniuc şi preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon.

Relaţiile dintre Chişinău şi Moscova devin tot mai tensionate. Autorităţile moldovene au expulzat cinci diplomaţi ruşi, iar majoritatea parlamentară din Moldova a anunţat că a înregistrat un proiect de lege ce prevedere interzicerea propagandei străine, însă referindu-se în mod special la cea rusă. Aceste două acţiuni, menite să asigure securitatea statului, aşa cum declară autorităţile, nu doar că au stârnit supărarea Kremlinului, dar l-au provocat şi pe preşedintele Igor Dodon (foto stânga) să reacţioneze, fiind acuzat apoi că apără interesele altor state.

Atât expulzarea diplomaţilor ruşi, cât şi intenţia de a interzice propaganda rusă s-au produs după vizita liderului PDM, Vlad Plahotniuc (foto dreapta), la Washington. Cu toate că ambasadorul SUA la Chişinău, James Pettit, a infirmat zvonurile că americanii l-ar susţine oficial pe Plahotniuc şi în pofida faptului că nu există vreo declaraţie din partea guvernării Republicii Moldova că acea vizită ar avea vreo legătură cu acţiunile îndreptate oarecum contra Rusiei, Dodon a afirmat în ambele cazuri că în spatele acestor acţiuni ar sta Washingtonul. „Atenţionez cu toată responsabilitatea această guvernare, că ea a acceptat să se implice în jocuri geopolitice deosebit de periculoase ale Bruxelles-ului şi Washingtonului în regiune“, a punctat Dodon.

Răspunsul Moscovei

Nici reacţia Moscovei nu a rămas aşteptată. Rusia a expulzat, la fel, cinci diplomaţi moldoveni, iar vicepremierul rus Dmitri Rogozin a precizat că nu s-a recurs la un răspuns mai dur datorită unei înţelegeri dintre Putin şi Dodon.

Igor Dodon a convocat Consiliul Suprem de Securitate, cu scopul de a se informa detaliat asupra incidentului cu diplomaţii, după care a spus presei că nu a auzit argumente de la conducerea SIS şi MAE ce ar justifica expulzarea diplomaţilor ruşi decât într-un singur caz. Preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, a menţionat că Dodon ar fi primit de la organele competente toată informaţia necesară, materiale video şi audio ce demonstrează implicarea diplomaţilor ruşi în acte ce atentează la securitatea statului, în ciuda declaraţiei şefului statului potrivit căreia nu existau dovezi în acest sens.

Serviciile de informaţii din Moldova cred că cei cinci diplomaţi ruşi expulzaţi luna trecută din ţară recrutau combatanţi pentru insurgenţa prorusă din Ucraina. Cei expulzaţi ar fi avut legături cu serviciile de informaţii militare ruse, GRU, şi ar fi recrutat luptători din Găgăuzia. Combatanţii ar fi fost trimişi mai întâi într-o tabără de antrenament din Rostov, aflată în sudul Rusiei, cred serviciile de informaţii de la Chişinău.

Luptă aprigă în chestiunea propagandei 

Pe 13 iunie, Vlad Plahotniuc anunţă o iniţiativă legislativă de interzicere a propagandei ruse în Moldova, dând asigurări că nu este vorba despre închiderea posturilor TV, ci doar despre interzicerea ştirilor şi emisiunilor politico-analitice.

Preşedinţia a reacţionat imediat, Dodon anunţând că nu va promulga legea, chiar dacă Constituţia îl obligă, afirmând că este o chestiune principială pentru el. „De ce ei nu observă ce fac alţii cu propaganda? De ce nu observă ce fac unioniştii în Republica Moldova cu deschiderea posturilor TV, care pledează direct pentru lichidarea statalităţii. De ce admit altă propagandă? Proeuropeană, pro-NATO, proamericană, pro-unirea cu România“, a spus Dodon, subliniind că preferă să fie suspendat pentru decizia sa.

Alinierea democraţilor cu UE şi cu SUA. Explicaţii

Democraţii şi socialiştii nu încetează să separe scena politică pe principii geopolitice. Acest lucru le asigură o administrare mai facilă a eloctoratului, în condiţiile în care lipseşte orice separaţie clară pe principii doctrinare clasice. În rezultat, atunci când democraţii lovesc în Igor Dodon aceştia încearcă să obţină noi simpatizanţi politici. Or, aceştia vor să creeze o aură cât mai negativă în jurul lui Dodon, astfel ca votanţii nedeterminaţi să se alăture democraţilor în lupta lor politică cu Dodon, punând pe plan secundar unele antipatii pe care le au faţă de PDM - este de părere analistul Dionis Cenuşă.

„PDM este conştient de faptul că insatisfacţia populaţiei poate fi convertită în critică faţă de preşedintele Dodon. Animozităţile dintre democraţi şi preşedintele Dodon reprezintă practic cea mai sigură sursă pentru creşterea lui Plahotniuc în sondaje. Acest lucru devine imperativ mai ales în condiţiile în care desfăşurarea reformelor întâmpină dificultăţi de guvernare, instituţionale şi de altă natură“, susţine analistul.

În general, alinierea democraţilor cu UE şi SUA are multe explicaţii, pe care le detaliază Cenuşă: „În primul rând, dreapta eşichierului politic considerată tradiţional drept pro-Occidental este fragmentată, de aceea, intervenţia democraţilor vine să ocupe golul existent. Intenţia lor este de a se extinde spre dreapta folosind controlul asupra instituţiilor şi discreditând la maxim opoziţia extra-parlamentară de orientare europeană.

Al doilea raţionament constă în faptul că UE şi SUA au relaţii complicate cu Rusia. Deci fiind percepuţi alături de Occident, democraţii vor să obţină mai multă legitimitate acasă, dar şi sprijin în străinătate. 

Nu în ultimul rând, prin ţintirea Rusiei democraţii îi declanşează reflexele pro-ruse ale preşedintelui Dodon, care se mişcă tot mai tare spre stânga şi scapă din vizor electoratul de pe centru. În acest fel, democraţii speră să colecteze voturile moderate ale celor care consideră inoportună elanul geopolitic pro-rusesc al preşedintelui ţării.

Totodată, trebuie să reţinem că antagonizarea relaţiei cu Rusia are loc în contextul încercării democraţilor de a modifica sistemul electoral. O reacţie dură din partea Rusiei pe subiectul expulzărilor diplomaţilor ruşi sau a interdicţiei materialelor informaţionale ruseşti îi va permite PDM să distragă atenţia opiniei publice de la recomandările Comisiei de la Veneţia şi protestele organizate de opoziţie. 

În fine, mişcările pro-europene sau pro-occidentale ale democraţilor conţin mai degrabă calcule politice pe termen scurt, mediu şi lung decât convingeri sincere şi loialitate faţă de valorile împărtăşite de Occident“.