Promo-LEX: Dorinţa lui Igor Dodon de a decora paramilitarii transnistreni şi pacificatori ruşi subminează suveranitatea Republicii Moldova
0
Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, anunţa la 22 iulie 2017 că este gata de a „conferi distincţii de stat militarilor moldoveni, transnistreni dacă vor dori, şi pacificatorilor ruşi cu ocazia a 25 de ani de la crearea operaţiunii de menţinere a păcii”. Igor Dodon îşi argumenta această intenţie prin faptul că, aceasta ar fi o dovadă de apreciere la cel mai înalt nivel a acestei misiuni de pacificare.
Câteva zile mai târziu, la 26 iulie 2017, Preşedintele a semnat şi a făcut public decretul său cu privire la decorarea unor reprezentanţi ai Republicii Moldova şi ai Misiunii OSCE în Moldova. Totodată, acesta menţionează într-o postare de pe reţele de socializare că, au fost înaintate propuneri şi cu privire la decorarea unor participanţi la operaţiunea de menţinere a păcii din partea Federaţiei Ruse şi Ucrainei, doar că distincţiile pot fi acceptate doar „cu acordul ţărilor, reprezentaţii cărora sunt”.
Nu există temei legal pentru a satisface dorinţa Preşedintelui
Intenţia Preşedintelui Igor Dodon de a decora paramilitarii transnistreni şi pacificatorilor ruşi, nu poate fi fundamentată juridic, gestul său fiind tratat de o bună parte a populaţiei drept o provocare la adresa victimelor războiului din 1992 şi o sfidare a normelor juridice în vigoare.
Totodată, menţionăm că, acţiunea de a conferi decoraţii unor reprezentanţi ai forţelor militare străine şi ai unor structurilor paramilitare ilegale, săvârşită de un cetăţean al Republicii Moldova, în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale a Republicii Moldova, dar în schimb în interesul altui stat, care îşi menţine forţele de ocupare pe teritoriul Republicii Moldova, urmează a fi calificate drept ilegale.
Mesajul preşedintelui Dodon, în care spune că ar decora militarii transnistreni ”dacă ar dori”, scoate la suprafaţă faptul că, oferirea decoraţiilor este mai degrabă o sugestie dată de Preşedinte, în care ar recunoaşte statutul unor forţe paramilitare ilegale, aşa cum sunt cele transnistrene. Aceste acţiuni se încadrează în prevederile art. 282 din Codul Penal, unde se menţionează că ”organizarea, conducerea unei formaţiuni paramilitare neprevăzute de legislaţia Republicii Moldova, precum şi participarea la o astfel de formaţiune, reprezintă o infracţiune”. Procuratura are pe rol câteva cauze penale privind activitatea unor detaşamente militare ilegale pe teritoriul Republicii Moldova, însă nu există nicio sentinţă.
Totodată, legea 1123, din 30.07.1992, privind distincţiile de stat ale RM prevede că, distincţiile de stat ale Republicii Moldova sunt ordinele, medaliile, inclusiv jubiliare, titlurile onorifice, care se conferă în semn de recunoştinţă şi apreciere a meritelor persoanelor fizice şi juridice ce s-au evidenţiat în timp de pace sau în perioada operaţiunilor militare. Iar în art. 34 al legii spune că ”retragerea distincţiilor de stat se va efectua în cazul în care persoana decorată a săvârşit fapte ce contravin prevederilor Constituţiei RM”.
Astfel, potrivit normelor legale vizate mai-sus, inclusiv art. 282 al Codului Penal, distincţii de stat nu pot fi oferite militarilor transnistreni, aceştia făcând parte din structurile paramilitare ilegale potrivit Codului Penal RM, şi fiind o incompatibilitate prevăzută explicit de art. 34 al legii privind distincţiile de stat.
Oferirea distincţiilor de stat este cea mai înaltă formă de manifestare a aprecierii de către un stat. Promo-LEX vine să amintească despre unele ”merite” ale forţelor ”pacificatoare” atât de apreciate de Igor Dodon, care este gata să le decoreze. Nenumăratele cazuri de încălcare gravă a drepturilor omului, dar şi multiplele incidente din ultimii ani, au demonstrat faptul că, anume contingentul rus al acestei misiuni de pacificare, joacă un rol de consolidare, de fapt, a regimului de facto de la Tiraspol. În diferite zone ale regiunii transnistrene, aflate sub controlul direct al pacificatorilor ruşi, forţele paramilitare create de Tiraspol, şi-au permis mai multe abuzuri, demonstrând părtinirea acestora:
La 6 februarie 2001, delegaţia moldovenească din Comisia Unificată de Control a adresat şefilor delegaţiei ruse şi transnistrene o scrisoare, în care protesta împotriva parţialităţii comandanţilor forţelor de menţinere a păcii. Aceştia erau acuzaţi că au permis introducerea de echipamente militare şi muniţii în zona de securitate şi crearea unităţilor paramilitare armate transnistrene. Delegaţia moldovenească sublinia în încheiere că, o asemenea atitudine din partea forţelor ruseşti de menţinere a păcii reprezintă o încurajare pentru transnistreni (§ 100 cauza Ilaşcu).
Discuţiile intense despre necesitate reformării misiunii de pacificare din regiunea transnistreană au început după cazul lui Vadim Pisari, tânărul ucis în 2012 de un militar al trupelor ruse de menţinere a păcii, Rusia fiind condamnată la CEDO pentru acest caz (Pisari v. Moldova şi Rusia, cererea nr.42139/12. În concluziile sale, Curtea europeană constată că, a avut loc o încălcare a dreptului la viaţă prevăzut de art. 2 al Convenţiei, admisă de către militarul din contingentul rus al trupelor de menţinere a păcii. Totodată, CEDO stabileşte că, a existat un refuz total de colaborare a organelor de drept ale Rusiei cu cele ale Republicii Moldova în investigarea eficientă a cazului Vadim Pisari.
La 1 martie 2013, reprezentanţii structurilor de forţă de la Tiraspol, traversând postul unilateral de pacificatori nr.10 (aflat în acel moment sub controlul militarilor ruşi), au intrat în oraşul Bender, unde au efectuat percheziţii cu aplicarea forţei asupra mai multor persoane aflate la o întreprindere din acest oraş.
Pacificatorii ruşi nu au avut nicio acţiune atunci când li s-a interzis proprietarilor de terenuri din Cocieri, Coşniţa sau Doroţcaia accesul la terenurile aflate în zona de control a acestora.
În 2016, armata rusă publica anunţuri în presa din regiunea transnistreană pentru recruta prin contract militari în cadrul forţelor de menţinere a păcii, ignorând protestele diplomatice din partea Chişinăului ca urmare a unei campanii de recrutare desfăşurată în regiunea transnistreană în cursul verii. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene de la Chişinău s-a autosesizat şi a cerut Ambasadei FR să pună capăt acestor demersuri.
Ultimul incident este cazul militarului forţelor de menţinere a păcii din partea Federaţiei Ruse, care s-a împuşcat mortal cu arma din dotare. Acest caz este o dovadă clară că pacificatorii ruşi nu sunt pregătiţi psihologic pentru o astfel de misiune importantă, şi prezintă un risc sporit pentru securitatea populaţiei din regiune.
Şirul acestor „merite” ar putea fi continuat, iar potrivit unor experţi, marea problemă a misiunii de pacificare de pe Nistru e că: ”ea s-a transformat dintr-o misiune de menţinere a păcii în una de state-building (construcţie a statului), care ajută regimul de facto din regiunea transnistreană să-şi construiască „republica”.
Gestul Preşedintelui continuă acţiunile de dezbinare a societăţii
Guvernul Republicii Moldova, în Regulamentul cu privire la activitatea delegaţiei Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control, aprobat la 3 octombrie 2011, reiterează rolul delegaţiei moldoveneşti în cadrul CUC, care un organ cu scopul asigurării controlului asupra respectării regimului de încetare a focului, realizării înţelegerilor privind retragerea forţelor armate şi a altor formaţiuni, a tehnicii militare şi armamentului, monitorizării continue a situaţiei în zona de securitate, precum şi al contribuirii la reglementarea paşnică a conflictului şi prin mijloace politice. Totodată, Comisiei Unificate de Control, formată din reprezentanţii celor 3 părţi, i se subordonează contingente militare create pe bază de voluntariat şi reprezentând părţile angajate.
Pe parcursul acestor 25 de ani, acest format de pacificare nu şi-a întărit rolul de organ stabilizator şi a dezamăgit în asigurarea condiţiilor pentru rezolvarea problemelor create artificial la începutul anilor `90. Astfel, teritoriul regiunii a rămas în administrarea unui regim opresiv şi ilegal, fără a se căuta un mecanism care ar crea condiţii pentru monitorizarea, garantarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în acest teritoriu.
Prin repetarea de către Preşedintele Igor Dodon a intenţiei sale de decorare a militarilor ruşi şi paramilitarilor transnistreni, există riscul apariţiilor unor tensiuni periculoase. Un astfel de gest ar însemna o continuare a acţiunilor de dezbinare a societăţii şi desconsiderare a Constituţie, care, în art. 77, plasează Preşedintele în rolul de garant al suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
În art. 6 al Constituţiei, se spune că puterea legislativă, executivă şi judecătorească în Republica Moldova trebuie să colaboreze în exercitarea prerogativelor ce le revin. În ultimul timp, însă, putem constata o disonanţă clară, demonstrativă şi evidentă între declaraţiile şi acţiunile Preşedintelui şi politicile Guvernului şi Parlamentului, în special pe subiectele ce ţin de problema conflictului transnistrean. Astfel, în timp ce Guvernul, dar şi Parlamentul, insistă pe retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană şi schimbarea formatului misiunii de pacificare, pornind de la faptul ca Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil, Preşedinţia pledează pentru decorarea cu distincţii de stat a militarilor ruşi, dar şi a celor transnistreni, ultimii, fiind de fapt, parte a structurilor paramilitare, ilegale potrivit Codului Penal moldovenesc.
Nu putem ignora nici faptul că Federaţia Rusa refuză să-şi respecte angajamentele internaţionale (Summit OSCE, Istanbul 1999) de a retrage trupele sale (Armata a 14-ea) de pe teritoriul Republicii Moldova. Totodată, recentele declaraţii şi ameninţări, dar şi cele făcute anterior la adresa Republicii Moldova ale unui demnitar de rang înalt al Federaţiei Ruse (Dmitrii Rogozin) sunt gesturi inacceptabile într-o relaţie bazată pe respectul reciproc între 2 state suverane şi independente, care au semnat un tratat de prietenie.
Preşedintele Igor Dodon ar urma să cunoască faptul că, retragerea armatei străine şi a muniţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de simpatiile sale personale şi de partid, nu este doar un angajament internaţional, asumat de Federaţia Rusă prin Acordul din 1992 şi a Rezoluţiei Adunării Parlamentare OSCE la Istanbul din 1999, ci şi o obligaţie a Federaţiei Ruse potrivit dreptului internaţional şi a prevederilor Constituţiei moldoveneşti, care stipulează că, orice stat străin este obligat să-şi retragă trupele militare la simpla cerere a Republicii Moldova fără a putea invoca probleme de ordin organizatoric sau de orice alt fel.
Este important de precizat că, şi Curtea Constituţională a RM a pronunţat recent o hotărâre cu privire la neutralitatea R. Moldova, prin care a reiterat că „dislocarea pe teritoriul Republicii Moldova a oricăror trupe sau a baze militare, conduse şi controlate de către state străine, este neconstituţională”.
Insistenţa Preşedintelui de a susţine aspiraţiile Federaţiei Ruse în regiunea transnistreană ar duce la o nouă condamnare la CtEDO
Este bine cunoscut că, prin prezenţa militară a Federaţiei Ruse, susţinerea economică şi politică a administraţiei de la Tiraspol, Federaţie Rusă doreşte să menţină în continuare o influenţă puternică asupra Republicii Moldova. Din aceste considerente, devine ambiguă insistenţa Preşedintelui Republicii Moldova de a susţine prin acţiunile sale această aspiraţie a Federaţiei Ruse, or astfel vor fi încălcate obligaţiile pozitive ale Republicii Moldova cu privire la protecţia şi garantarea drepturilor omului pe întreg teritoriu său, care va duce la o posibilă condamnare a Guvernului Republicii Moldova la CtEDO. În acest context, amintim că pe rolul Curţii Europene stau în aşteptare zeci de cauze împotriva Federaţiei Ruse şi a Republicii Moldova privind violările admise constant în regiunea transnistreană. Nu ne rămâne decât să constatăm că, astfel de acţiuni şi declaraţii ale Preşedintelui ar putea demonstra în mod direct că, Republica Moldova, în calitate de stat pârât la CtEDO, nu-şi îndeplineşte obligaţiunile pozitive privind protecţia drepturilor persoanelor aflate pe teritoriul regiunii transnistrene.
Aducem aminte Preşedintelui Igor Dodon că, la conferinţa de presă din 31 iulie 2001, Vladimir Voronin, Preşedintele de atunci al Republicii Moldova, declara: „Dl. Ilaşcu este cel care îi ţine pe camarazii săi în detenţie la Tiraspol”. El a menţionat că i-a propus dlui Ilaşcu să-şi retragă cererea depusă la Curte împotriva Federaţiei Ruse şi Republicii Moldova, în schimbul eliberării celorlalţi reclamanţi până la 19 iunie 2001, însă Ilaşcu a refuzat această propunere. În contextul afirmaţiei lui Vladimir Voronin, CtEDO a apreciat că asemenea declaraţii, ce aparţin celei mai înalte autorităţi a unui stat contractant, care sugera îmbunătăţirea situaţiei reclamanţilor în dependenţă de faptul dacă cererea depusă la Curte împotriva unui sau altui stat contractant va fi retrasă, reprezintă exercitarea unei presiuni directe, cu scopul de a împiedica exercitarea dreptului la depunerea unei cereri individuale la Curte. În consecinţă, declaraţiile lui Vladimir Voronin au constituit o ingerinţă în dreptul reclamanţilor de a sesiza Curtea cu o cerere individuală contrară articolului 34 din Convenţie.
Importanţa unui proces de reconciliere este fundamentul soluţionării paşnice a unui conflict. Cu toate acestea, înainte de a lua o decizie de apreciere a rolului contingentelor de pacificare ruse şi a forţelor transnistrene în menţinerea păcii, ar trebui mai întâi a fi desfăşurate discuţii publice. Decizia de decorare a anumitor persoane trebuie luată nu pe seama unor idei politice şi valori proprii de partid, ci în temeiul principiului meritocraţiei şi legalităţii.
În contextul dat, amintim Preşedintelui Igor Dodon că, ideile enunţate anterior privind decorarea militarilor ruşi şi transnistreni, dar şi susţinerea vădită a politicii unui stat străin, care îşi menţine ilegal forţele de ocupare pe teritoriul Moldovei, sunt acţiuni îndreptate împotriva suveranităţii şi inviolabilităţii teritoriale ale Republicii Moldova. Acestea fiind contrare jurământului depus la investirea sa în calitate de Preşedinte al Republicii Moldova:
„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei”.
Articol realizat de asociaţia Promo-LEX.
Se încarcă comentariile...
