Părinţii tânărului împuşcat acum un an de pacificatorul rus: „Nu vom găsi dreptate nici la fundul mării“

Petru Pisari (18 ani) trece adesea pe la locul unde fratele său a fost împuşcat FOTO Tudor Iovu

La un an de la moartea lui Vadim Pisari, tânărul împuşcat de un pacificator rus, părinţii şi fratele său rămân sfâşiaţi de durere. Sătenii din Pârâta au fost dezamăgiţi de vestea că soldatul a fost declarat nevinovat

 În prima dimineaţă a anului 2012, la postul de pacificatori de la Vadul lui Vodă răsunau focuri de armă care răpeau viaţa unui tânăr de 18 ani. Se făcea „vinovat“ pentru că, fiind la volanul unei maşini, nu a reacţionat la semnalul militarilor de a opri. Astăzi, la locul tragediei, o cruce metalică şi câteva coroane funerare îi opresc pe cei care mânuiesc temutele mitraliere Kalaşnikov să apese pe trăgaci. Privirea sinceră a lui Vadim din fotografia de la locul crimei, care îi urmăreşte de la nici o sută de metri, a rămas ca o palmă pe obrazul Rusiei. Chiar şi aşa, autorităţile de la Moscova au dat verdictul: Veaceslav Cojuhari, militarul care a tras la 1 ianuarie, este nevinovat, fiind scos de sub urmărire penală.

„NE HRĂNESC CU VORBE GOALE“

Neîncrezători şi dezamăgiţi, părinţii băiatului, Oxana şi Simion Pisari, evită jurnaliştii. În loc să ciocnească la început de an câte o cupă de şampanie cu cei doi fii ai lor, Vadim şi Petru, vor pregăti o masă de pomenire.

„Nu mai vreau să aud pe nimeni vorbind despre tragedia noastră. Sunt doar vorbe goale. Vadim nu mai este lângă noi, iar vinovaţii se bucură de libertate. Unde-i dreptatea? Cu siguranţă n-o vom putea găsi nici măcar la fundul mării“, oftează Oxana Pisari, care păstrează cu sfinţenie unul dintre ultimele portrete ale copilului său.

Mezinul familiei, Petru (18 ani), a sărbătorit împreună cu fratele său acea noapte dintre ani. Astăzi îşi ascunde golul din suflet în spatele unei priviri maturizate înainte de vreme. „Mare nedreptate! Este o decizie aberantă. Cine să răspundă acum pentru moartea lui Vadim?“, se întreabă tânărul.        
Răspunsul ar vrea să-l afle şi Constantin Bologan (19 ani), care se afla în maşină cu Vadim şi ar fi putut muri în locul prietenului său. L-a salvat însă bunul Dumnezeu. „A trecut un an... greu. Mă chinuieşte şi acum amintirea acelor momente de groază. Nu pot să uit cum se zbătea Vadim între viaţă şi moarte. Ancheta bate însă pasul pe loc, iar noi suntem neputincioşi“, spune studentul de la Colegiul de Transport din Chişinău.    

OBIŞNUIŢI CU „DECORAŢIA“ DE PE NISTRU

Contrariaţi sunt şi sătenii din Pârâta, care de-a lungul a două decenii s-au obişnuit cu imaginea podului de peste Nistrul „decorat“ cu soldaţi înarmaţi, obligaţi să menţină pacea.  
„Ştiţi care e schimbarea? Au scos câteva blocuri de beton de acolo, dar asta nu merita viaţa unui om! Am suferit prea mult în aceşti ani, iar ceea ce s-a întâmplat anul trecut a fost picătura care a umplut paharul. Şi ce folos, mă întreb. Discutăm despre asta pe uliţele satului, ne luăm în mâini şi continuăm să ne vedem de propriile griji“, mărturiseşte Vera Prini (53 de ani). 
„Nu ai cum să faci un pas din sat fără să fii verificat sau măsurat din cap până-n picioare. Nu cumva să le scape un om «periculos»“, susţine Maia Curca (44 de ani).

În timp ce autorităţile de la Chişinău au avut o reacţie anemică la decizia oficialilor ruşi de a-l scoate basma curată pe Veaceslav Cojuhari, veteranii din sat se întreabă a câta oară pentru ce au luptat în 1992.
„Sunt slabe legile făcute de mai-marii de la Chişinău! Suntem prea mici ca să ne punem cu ruşii. Moscova şi Putin ştiu să-şi apere cetăţenii. Alor noştri, chiar dacă îi împuşcă, n-are cine să le facă dreptate. Am stat şi eu cu arma în mână la Nistru, ca mulţi alţi bărbaţi, şi mă întreb dacă a meritat să-mi risc viaţa“, se indignează Mihai Verlan (60 de ani).
„Oamenii sunt şi mai deprimaţi de când pacificatorul rus nu mai este anchetat. Probabil, îi vor da şi o medalie... N-am învăţat nimic din moartea acelui copil, iar protestele care au urmat au fost inutile“, punctează primarul satului Pârâta, Iurie Soltan.

Fără blocuri de beton

Incidentul de la 1 ianuarie 2012 a fost urmat de un val de proteste ale foştilor combatanţi şi ale localnicilor. La câteva zile, printr-o decizie a Comandamentului Militar Unit, blocurile de beton de la postul de pacificatori de pe podul de la Vadul lui Vodă  au fost scoase. Ulterior, a apărut şi un post mobil al Poliţiei moldoveneşti.
La începutul anului, „Adevărul“ scria că tânărul a fost ucis dintr-un AKC-74 cu gloanţe de calibrul 5,45 cu centrul de greutate mişcat, proiectile interzise prin convenţiile ONU. Procurorii refuză să confirme sau să infirme acest lucru.