O companie din Ucraina dă în judecată Moldova la Curtea de la Stockholm

Ţara noastră riscă să achite repetat 20 de milioane de lei unei companii din Ucraina. Şi asta pentru că banii transferaţi anterior de Ministerul Economiei au ajuns, de fapt, în contul firmei Pinar-com, din Căuşeni, implicată în afaceri dubioase

Septembrie 2009: cu câteva zile înainte de demisia Guvernului Greceanîi, conturile Ministerului Economiei şi Comerţului (MEC), al cărui şef era pe atunci Igor Dodon, actualul lider al socialiştilor, au fost blocate. Conform unei decizii emise în iunie 2009 de Colegiul Economic al Curţii Supreme de Justiţie, MEC, în calitate de succesor al fostului Minister al Industriei şi Infrastructurii, a fost declarat dator să achite întreprinderii de stat Energorinok din Ucraina o datorie de 1.662.297,81 de dolari, o amendă de 83.114,9 dolari, taxa de stat de 319 dolari şi cheltuieli de judecată în mărime de 118 hrivne ucrainene. Un simplu calcul arată că e vorba de o sumă de circa 20 de milioane de lei.

O firmă insolvabilă a luat banii

Decizia instanţei urma să fie executată benevol în decurs de jumătate de an de la data adoptării şi venea după un şir de procese în Ucraina şi Republica Moldova prin care compania ucraineană încerca să recupereze banii pentru curentul livrat la începutul anilor 2000 unor întreprinderi de stat din ţara noastră.
Abia la mijlocul lunii decembrie 2009, aproape de expirarea termenului, Ministerul Economiei decide să transfere suma de aproximativ 20 de milioane de lei (circa 1,8 milioane de dolari), dar banii nici astăzi nu au ajuns la destinatar.

„Pe drum“ ei au dispărut cu ajutorul funcţionarilor de la Ministerul Economiei şi ai justiţiei moldoveneşti, ajungând pe conturile Pinar-Com din Căuşeni, una dintre firmele folosite în operaţiunile dubioase ce-i sunt atribuite omului de afaceri Veaceslav Platon.

„La 17 decembrie 2009, Ministerul Economiei a efectuat transferul de bani, pentru a executa decizia instanţei. Dar, contrar prevederilor articolului 37 din Codul de Executare al Republicii Moldova, banii nu au fost viraţi direct, ci pe contul depozitar al Biroului de executare Buiucani“, susţine Oleg Polişciuk, directorul adjunct al întreprinderii Energorinok.

Pentru a putea deturna cele 20 de milioane de lei, cu o zi înainte ca banii să fie transferaţi, firma Pinar-Com depune la Judecătoria Economică de Circumscripţie o cerere de recuperare solidară a sumei de 15 milioane de hrivne de la companiile Energorinok şi Metalcom. Ultima la fel este o firmă insolvabilă. Pentru asigurarea cererii, judecătorul emite în aceeaşi zi, la 16 decembrie 2009, un titlu executoriu privind arestarea banilor transferaţi de Ministerul Economiei în contul depozitar al Biroului de executare Buiucani.

Peste o săptămână, la 24 decembrie 2009, la ora 15.00, judecătorul Ion Gancear examinează cauza în lipsa reprezentanţilor Energorinok, chiar dacă firma a înştiinţat că a fost informată abia la 22 decembrie 2009 despre proces şi a cerut amânarea acestuia.

O decizie adoptată şi executată în două ore

Operativitatea cu care a fost examinată şi executată hotârârea este demnă de recordurile din Guinness book. Or, după ce magistratul a examinat cauza, care trebuie să respecte o anumită procedură, el a reuşit să emită un titlu executoriu, care a fost dus la Biroul de executare al sectorului Buiucani al Capitalei şi până la ora 17.00 decizia a şi a fost executată.

Reprezentanţii Energorinok bănuiesc că decizia era redactată din timp şi susţin că judecătorul a încălcat prevederile Codului de Procedură Civilă eliberând titlul executoriu. „Banii oricum erau blocaţi în conturile Biroului de executare şi, respectiv, nu existau motive legale pentru a fi puse în aplicare neîntârziat. Or, nu era întrunită nicio condiţie din articolul 256 din Codul de Procedură Civilă privind cazurile în care hotărârile de judecată necesită executare imediată“, spune Oleg Polişciuk. Judecătorul a fost atât de bun cu firma Pinar-Com încât a redus de la 680.000 de lei la doar 30.800 lei şi taxa de stat pe care urma să o achite pentru examinarea cauzei.

Faptul că decizia instanţei a fost una ilegală a fost confirmată de Judecătoria Economică de Circumscripţie, care a anulat-o la 22 noiembrie 2011. Altfel spus, a fost confirmat dreptul companiei Energorinok la încasarea celor 1,8 milioane de dolari.

Dar banii plătiţi din bugetul de stat au dispărut în conturile unei firme insolvabile, iar autorităţile moldoveneşti refuză să plătească din nou şi nici nu investighează cazul pentru a-i pedepsi pe cei vinovaţi de dispariţia sumei de 1,8 milioane de dolari.

„Am încercat anul trecut să convingem autorităţile de la Chişinău să rezolvăm pe cale amiabilă litigiul, dar în zadar. Aşa că ne-am adresat la Curtea de Arbitraj Internaţional de la Stockholm pentru a recupera suma de 1,8 milioane de dolari“, a declarat Oleg Polişciuk.

Autorităţile dau vina pe executorul judecătoresc

Ministrul Justiţiei, Oleg Efrim, a confimat existenţa acestei cereri. „E dreptul lor să se adreseze în arbitraj. E vorba de un litigiu investiţional la Arbitrajul de la Stockholm şi suntem în prezent în căutarea unei firme de avocaţi care să reprezinte interesele Guvernului Moldovei“, a precizat demnitarul.
Totodată, Efrim a spus că s-a ajuns la această situaţie din cauza unui executor judecătoresc, fără a-i da numele. „Banii au fost încasaţi, însă executorul judecătoresc i-a transferat în alte conturi“, a menţionat oficialul.

Pretenţiile companiei ucrainene sunt neîntemeiate

Ministerul Economiei susţine că a respectat legislaţia la efectuarea transferului de bani şi respinge acuzaţiile companiei Energorinok. Potrivit unui răspuns oficial al instituţiei, Energorinok nu a epuizat toate posibilităţile de a-şi recupera banii în Republica Moldova.

„Întreprinderea ucraineană niciodată nu a contestat acţiunile instanţei judecătoreşi şi ale oficiului de executare în modul stipulat de lege, astfel încât să fie expirate toate termenele prevăzute pentru această posibilitate. Încheierea executorului judecătoresc din 21 ianuarie 2010 privind încetarea procedurii de executare în legătură cu executarea de către Ministerul Economiei a Hotărârii Judecătoriei Economice din Kiev, din 25 decembrie 2002, a rămas în vigoare şi este valabilă până în prezent, iar alte acte legale/judiciare care ar obliga organele statale ale Republicii Moldova să achite repetat suma solicitată nu există“, se precizează într-un răspuns al Ministerului Economiei.

Potrivit conducerii ministerului, compania Energorinok, neavând alte creanţe sau bunuri pe teritoriul Republicii Moldova, „nu poate pretinde la statutul de investitor, iar examinarea litigiului excede competenţele arbitrajului din Stockholm şi domeniul de aplicare al Cartei Energetice. Prin urmare, cererea arbitrală înaintată de întreprinderea ucraineană se consideră neîntemeiată şi urmează a fi respinsă chiar la faza verificării admisibilităţii“.

Zece ani de procese

La 22 decembrie 2002, Energorinok a obţinut o hotărâre de la Tribunalul Economic din Kiev, Ucraina, prin care s-a dispus încasarea sumei de 1,6 milioane de dolari de la Ministerul Energeticii al Republicii Moldova în beneficiul companiei ucraineşti. La 13 iunie 2003, Energorinok a depus în instanţele moldoveneşti cererea pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării pe teritoriul Moldovei a hotărârii judecătoreşti adoptate de Tribunalul din Kiev. Abia la 8 noiembrie 2007, prin încheierea Curţii de Apel Economice, cererea înaintată a fost admisă, a fost recunoscută hotărârea Tribunalului din Kiev şi s-a dispus executarea acesteia pe teritoriul Republicii Moldova, debitorul Ministerul Energeticii fiind substituit prin succesorul în drepturi – Ministerul Industriei şi Infrastructurii. A urmat un recurs din partea ministerului, iar între timp Guvernul Tarlev a decis lichidarea instituţiei. Energorinok a fost nevoit să se adreseze iar în instanţă, solicitând substituirea debitorului, Ministerul Industriei şi Infrastructurii, cu succesorul în drepturi al acestuia - Ministerul Economiei.