Exclusiv Franța, noul scut al României? Cum ar putea francezii să înlocuiască SUA și să ne apere de Rusia: „Ar necesita ani de planificare și investiții”
0Franța ar putea fi lider al unei alianțe europene, parte a NATO, consideră politologul Radu Albu Comănescu. Totuși, deocamdată francezii nu iau în calcul să suplimenteze numărul de militari trimiși în România, iar Germania și Regatul Unit nu au în plan să trimită trupe aici.
Redimensionarea unei părți a trupelor americane dislocate pe flancul estic al NATO, în cadrul procesului de reevaluare a posturii globale a forțelor SUA, coroborată cu acțiunile tot mai imprevizibile ale Rusiei în Polonia, România și Estonia provoacă temeri în regiune. Dacă nordul flancului estic nu are de suferit de pe urma retragerii unor trupe americane, lucrurile nu stau la fel de bine în sud.
Cu un Donald Trump impredictibil, europenii, mai cu seamă cei din sudul flancului estic, se simt vulnerabili în fața unei Rusii care pare să testeze limitele alianței. În România, tensiunea se află la cote ridicate, iar autoritățile promit că vor încerca să compenseze ultimele evenimente. Asta ar însemna ca România să ceară aliaților europeni suplimentarea efectivelor din Grupul de Luptă NATO de la Cincu. Obiectivul ar fi acela ca europenii să-și extindă prezența, ajungând ca această să fie extinsă și permanentă la nivel de brigadă, după modelul practicat în țările baltice și Polonia.
Doar că, pentru moment, Marea Britanie și Germania au refuzat să trimită militari în România, în timp ce Franța, care este și națiune-cadru pentru Grupul de Luptă al NATO din România, a transmis un mesaj fără echivoc.
Ministrul Forțelor Armate și al Veteranilor din Republica Franceză, Catherine Vautrin, a declarat la finalul săptămânii trecute, într-o conferință de presă la Sibiu, că Franța va rămâne în România cu numărul de militari deja stabilit în cadrul Alianței Nord-Atlantice, arătând că acesta a fost mărit în ultima perioadă. Altfel spus, nici Franța nu va suplimenta numărul militarilor prezenți aici, cel puțin pe termen scurt și mediu, ceea ce face ca prezența aliată extinsă și permanentă la nivel de brigadă în România să rămână un obiectiv îndepărtat.
„Într-adevăr, a fost mărit numărul militarilor care sunt în România. Franța rămâne la numărul deja stabilit în cadrul Alianței”, a răspuns Vautrin când a fost întrebată de planurile Parisului.
Franța și Marea Britanie, liderele Europei
Franța și Marea Britanie par singurele state capabile să descurajeze nuclear Federația Rusă. Franța e singura țară din Uniunea Europeană care deține arsenal nuclear și este are una dintre cele mai puternice armate. În cazul în care Statele Unite ar fi tentate să treacă pe viitor la o retragere completă din Europa, multe state de pe flancul estic și-ar pune speranțele în cele două puteri europene.
Politologul Radu Albu Comănescu predă la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și este specializat în istoria Europei, a instituțiilor europene, integrare europeană și diplomaţie culturală și de influenţă. El consideră că situația este complicată, iar capacitatea Franței de a fi decisivă în Uniunea Europeană și de a asigura și securitatea României depinde de o serie de factori.
„Franța, în calitate de națiune-cadru pentru Grupul de Luptă al NATO din România, joacă un rol mai semnificativ în consolidarea securității pe Flancul Estic al Alianței, dar capacitatea sa de a-și asuma integral securitatea României în cazul unei retrageri masive a SUA din Europa depinde de mai mulți factori, printre care contextul strategic, capabilitățile militare ale Franței, dinamica NATO și poziția României”, spune profesorul clujean.
Franța sprijină enorm România
Franța depune eforturi serioase și este aliatul care a mobilizat cele mai mari resurse militare pentru a susține România, poate cu excepția Statelor Unite ale Americii.
„Ştim aşadar că Franța conduce Grupul de Luptă al NATO de la Cincu, înființat în mai 2022 ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina, parte a misiunii Aigle care include militari din mai multe țări. Grupul a fost ridicat temporar la nivel de brigadă (aproximativ 4.000 de militari) în primăvara anului 2025, în cadrul exercițiului Dacian Spring 25. Franța contribuie cu efective majore, tancuri Leclerc și obuziere Caesar, demonstrând deocamdată un anumit angajament pentru securitatea regiunii Mării Negre şi asumând un rol ca lider militar în regiune și totodată un angajament față de apărarea colectivă a NATO. Adaug că speră să îl fructifice politic transformându-l într-o legitimare de a pretinde la conducerea oricărui eventual pilon european al NATO”, mai spune Radu Albu Comănescu.
Există însă și un „dar”. Chiar și așa, pe termen scurt nici Franța și niciun alt stat membru NATO nu ar putea să compenseze o eventuală dezangajare bruscă a americanilor.
Unde ar fi problemele
„Dar capacitatea Franței de a înlocui SUA este foarte limitată. Vorbim de o Franţă cu arme nucleare, o armată bine echipată, cu tehnologie performantă ultramodernă și cu experiență în operațiuni internaționale, dar care nu dispune de resursele militare, financiare și logistice ale SUA, care au o prezență mult mai mare în Europa, inclusiv peste 2.000 de militari americani în România”, adaugă expertul.
Pe termen lung, datele problemei s-ar putea schimba, iar Franța ar putea să suplinească reducerea prezenței americane din România. Întrebarea care se pune este însă dacă asta nu ar veni prea târziu pentru București.
Până atunci, deși Parisul s-a oferit să extindă umbrela nucleară și asupra României, dar răspunsul Bucureștiului a fost mai degrabă moderat, în speranța că Statele Unite vor continua să facă acest lucru. În schimb, țări ca Polonia și Germania au fost foarte interesate de oferta Franței.
„Macron a propus extinderea scutului nuclear francez pentru a proteja Europa, inclusiv România, ca parte a conceptului de «autonomie strategică». Răspunsul la nivel de Uniune a fost amabil, interesat, dar moderat. România a respins în martie 2025 ideea unei „cupole nucleare” franceze, considerând că garanțiile de securitate existente, în principal prin NATO și parteneriatul strategic cu SUA, sunt suficiente. Această poziție reflectă preferința României pentru umbrela nucleară americană, care este mai robustă datorită arsenalului nuclear al SUA și prezenței sale strategice globale; în plus, atestă o prudentă distanţă faţă de fluctuaţiile şi ambivalenţa relaţiei franco-române din ultimii 25 de ani”, subliniază Radu Albu Comănescu.
Uniunea Europeană nu are anvergura SUA
Profesorul clujean mai arată și că țări importante din NATO ca Franța, Marea Britanie și Germania cheltuie sume importante pentru apărare, dar nu se pot compara în acest moment cu Statele Unite.
„Pe alt plan, cifrele vorbesc de la sine: Franța cheltuiește aproximativ 2% din PIB pentru apărare, conform angajamentelor NATO, dar bugetul său militar (circa 50 de miliarde de euro anual) este semnificativ mai mic decât cel al SUA (peste 800 de miliarde de dolari)”, mai spune el.
Astfel, scenariul retragerii americane complete ar fi unul catastrofal, cel puțin pe termen scurt și mediu, pentru țările din flancul estic al NATO, în special România.
„O retragere masivă a SUA ar pune presiune pe Franța să acopere un gol financiar și logistic, ceea ce ar putea fi dificil fără contribuții suplimentare din partea altor state UE. Securitatea României se bazează în mare parte pe NATO și pe parteneriatul strategic cu SUA. SUA au dislocat în România o brigadă blindată, escadroane Stryker și alte forțe, inclusiv la bazele Deveselu și Kogălniceanu, conform acordurilor bilaterale din 2006. O retragere masivă a SUA ar slăbi capacitatea NATO de a asigura apărarea colectivă, iar Franța nu ar putea umple singură acest gol, având în vedere dimensiunea limitată a forțelor sale comparativ cu cele americane”, punctează expertul.
Pe de altă parte, binomul franco-german nu a fost întotdeauna bine văzut în estul Europei.
„La un nivel imediat superior politic, România și Polonia în particular, privesc cu reticență ideea unui «NATO european» condus de Franța sau Germania, având întrebări legitime cu privire la direcţia politică a celor două ţări reputat rusofile (cultural şi economic), şi temându-se că aceasta ar accelera retragerea SUA.”
Instabilitatea care ne poate face rău
Nu în ultimul rând, instabilitatea politică de la Paris reprezintă o problemă serioasă pentru Franța, dar se răsfrânge negativ și asupra întregii Uniuni Europene. Și din această cauză, Franța poate întâmpina probleme în a aloca noi și noi resurse în sprijinul României.
„Pe de altă parte, instabilitatea politică internă a Franței şi popularitatea scăzută a lui Macron ar putea limita capacitatea Hexagonului de a aloca resurse suplimentare pentru securitatea Europei de Est, inclusiv România, iar opoziția internă față de cheltuieli militare mari ar putea restrânge ambițiile Franței. Chiar dacă o retragere masivă a SUA din Europa ar avea loc subminând înşişi interesele strategice ale Americii la nivel global, crearea unei „forțe de reasigurare” sau prin întărirea apărării europene în cadrul UE ar fi insuficiente”, dezvoltă expertul.
Cu toate acestea, pe termen mediu și lung, Franța ar putea să preia conducerea unui NATO european și să asigure măcar în parte inclusiv securitatea României. Acest lucru nu se poate însă întâmplă peste noapte, subliniază Radu Albu Comănescu. O dovadă în acest sens este faptul că europenii insistă atât de mult ca Statele Unite ale Americii să nu se dezangajeze și să nu lase Europa fără apărare în fața Federației Ruse.
„Un «NATO european» condus de Franța ar necesita ani de planificare și investiții, iar statele din Flancul Estic, inclusiv România, ar putea prefera să mențină legăturile cu SUA, chiar și în condiții reduse, decât să se bazeze exclusiv pe capabilităţile limitate ale Franței şi necunoscuta politică adusă de un guvern de extremă-dreaptă pro-rus la Paris. Financial Times raportase că Franța, Germania, Marea Britanie și statele nordice lucrează la un plan pe 5-10 ani pentru a înlocui SUA în NATO, dar țări ca Polonia sunt reticente, considerând că — din raţiuni de strategie globală — SUA nu se vor retrage complet. Sunt voci care vor să ne asigure că Franța demonstrează un angajament clar față de securitatea României prin rolul său de națiune-cadru și prin contribuții militare substanțiale, insistând pe o cooperare bilaterală intensificată, inclusiv prin modernizarea bazei de la Cincu, unde Franța și România împart costurile infrastructurii. Exercițiul Dacian Spring 25, care a testat desfășurarea rapidă a unei brigăzi de 4.000 de militari, arată capacitatea Franței de a mobiliza forțe semnificative în România într-un timp scurt, chiar dacă a fost vorba de o desfășurare temporară (menținerea unei prezențe permanente la acest nivel ar necesita resurse suplimentare)”, mai afirmă profesorul.
România are avantaje serioase de pe urma parteneriatului strategic cu Franța și va continua să beneficieze de sprijinul Parisului.
„România beneficiază de pe urma prezenței franceze, care întărește descurajarea pe Flancul Estic, dar rămâne problema spinoasă a încrederii politice, indisociabile de o relaţie care are încă nevoie de îmbunătăţiri în termeni de încredere reciprocă şi seriozitate”, încheie Radu Albu Comănescu.
Se încarcă comentariile...
