Libertatea, mai crudă decât detenţia

Respinşi de societate, iar uneori şi de propriile familii, o bună parte din foştii deţinuţi recidivează. Statisticile arată că fiecare al treilea condamnat ieşit din puşcărie revine la scurt timp după gratii.

În Republica Moldova, odată ce ai ajuns pe mâna justiţiei, indiferent ce încălcare ai comis şi chiar dacă ţi-ai ispăşit pedeapsa, eşti etichetat pentru toată viaţa „puşcăriaş". Deseori, persoanele eliberate din închisoare nu reuşesc să se integreze în societate şi să-şi găsească un loc de muncă şi ajung din nou după gratii. Numai că a doua oară, de cele mai multe ori, săvârşesc infracţiuni mult mai grave.

„VREAU ÎNAPOI LA PUŞCĂRIE"

Ghenadie Paşcan a făcut puşcărie pentru furt. După eliberare, nu a mai reuşit să-şi refacă viaţa, rudele îl respingeau, consătenii îl dispreţuiau şi nimeni nu voia să-l angajeze. Într-o dimineaţă, a venit la Biroul de probaţiune cu o geantă de haine şi a rugat să fie dus înapoi la puşcărie, fiindcă nu se descurcă la libertate. Psihologii au discutat cu el, încercând să-l liniştească. Ghenadie a plecat acasă parcă mai calm, dar nimeni nu ştia ce e în sufletul lui. Peste o zi, a spart geamurile unui magazin. Aşa a reuşit să-şi atingă scopul - să ajungă din nou după gratii.

UN OM AL NIMĂNUI, FĂRĂ PATRIE ŞI FĂRĂ ACTE

Un alt fost deţinut, Vasile Vladâca, după ce a ieşit la libertate, a încercat de mai multe ori să-şi pună capăt zilelor. În 2010, când a fost eliberat, a întâlnit o femeie cu care începuse să-şi facă planuri de viitor. „Împreună am utilat un atelier de croitorie şi prestam servicii. Ne mergea bine. Câştigam şi câte 20.000 de lei pe lună", povesteşte Vasile. Viaţa frumoasă a luat sfârşit după ce femeia l-a înşelat cu un fost coleg de puşcărie de-al lui Vasile, pe care îl adăpostiseră în casa lor.

„M-au lucrat pe la spate. Ea m-a alungat şi a rămas să trăiască cu celălalt", spune Vasile cu vocea stinsă. Îl poţi vedea umblând pe străzi cu două genţi în mână. Nu are unde se duce, nu are ce mânca. Nimeni nu vrea să-l ia la lucru, fiindcă nu are acte de identitate. Nici chiar la negru nu se poate angaja - anii petrecuţi în detenţie şi-au lăsat adânc amprenta asupra fizicului său. De trei ori a încercat să-şi taie venele. Pe braţe are cicatrice adânci şi mari.

Amnesty International Moldova condamnă castrarea pedofililor

De doi ani, Biroul de probaţiune din sectorul Buiucani din Chişinău încearcă să-l ajute să obţină actele de identitate, dar încă n-a reuşit. Bărbatul s-a născut în Kazahstan, o vreme a locuit în Ucraina. Apoi şi-a găsit o femeie din Ungheni şi s-a mutat în Moldova. Aici a comis o crimă. Când a fost condamnat, era cetăţean al Uniunii Sovietice. Când a ieşit din puşcărie, Republica Moldova şi Ucraina erau state independente, iar Vasile nu era cetăţean al niciuneia din aceste ţări.

Acum, doreşte să plece în Rusia, la mama sa, dar nu poate ieşi din Moldova. Angajaţii Biroului de probaţiune spun că mai au nevoie de vreo jumătate de an ca să-i adune actele de prin diferite ţări şi să-i perfecteze un paşaport. Zilele trecute pentru Vasile s-a găsit un loc la Centrul de triere, unde va putea sta cel mult o lună. După aceea, va trebui să revină în strădă.

STIGMATIZAŢI ŞI RESPINŞI DE SOCIETATE

Svetlana Pascalova, şefa Biroului de probaţiune Buiucani, spune că foarte multe persoane eliberate din detenţie au probleme la perfectarea actelor şi la angajarea în câmpul muncii. „Patronii nu doresc să se lege cu foşti puşcăriaşi. Chiar dacă unii ascund că au fost după gratii, când se află, sunt daţi afară", menţionează Svetlana Pascalova.

Este cazul lui Ion Drucioc, care a fost închis pentru furt. „Când m-am angajat la o firmă de construcţie, n-am spus nimănui că fusesem condamnat, însă mai târziu au aflat. Peste două luni, cineva a furat materiale de construcţie. Au dat vina pe mine fără să aibă dovezi", se plânge Ion. Mai târziu, a fost identificat adevăratul hoţ, dar Ion oricum a fost concediat. După acel incident, Ion Drucioc şi-a perfectat actele necesare şi a plecat peste hotare.

UE, îngrijorată de manifestările de intoleranţă şi discriminare din Moldova

„Societatea nu-i acceptă pe foştii deţinuţi. Asta îi determină să comită o nouă infracţiune. Cei care au trecut prin puşcărie sunt etichetaţi pentru toată viaţa. Nu contează în ce circumstanţe au încălcat legea. Sunt chiar şi părinţi care refuză să le mai dea o şansă copiilor infractori", explică Angela Ciobanu, consilier de probaţiune şi psiholog.

Eduard Ciumac a fost respins de părinţi după ce a fost condamnat pentru furt. „Am făcut reparaţie în apartamentul unei persoane. A refuzat să-mi plătească. M-am dus la ea acasă şi am furat câteva obiecte. Mi-a părut rău pe urmă. M-am dus la secţia de poliţie şi am recunoscut totul. Am fost condamnat la închisoare", povesteşte Eduard. Părinţii s-au dezis de fecior şi nu au mai vrut să-l primească acasă. „Nu-mi trebuie aşa fiu. Din cauza lui suferă băiatul mai mic", aceste cuvinte ale mamei îi răsună şi acum în urechi.

TREBUIE SCHIMBATĂ LEGEA, DAR ŞI MENTALITATEA

Teoretic, înainte de a fi eliberaţi, deţinuţii sunt pregătiţi pentru viaţa ce-i aşteaptă afară. Puţini însă reuşesc să se integreze în societate. Din acest motiv, numărul recidivelor este destul de mare în Moldova. Potrivit datelor oferite de Departamentul Instituţii Penitenciare, 29,7% din persoanele condamnate în 2011 au ajuns după gratii pentru a doua oară, în prima jumătate a acestui an procentul fiind de 27,92%. Numărul celor care au ajuns la închisoare pentru a treia oară şi chiar de mai multe ori se menţine deja al doilea an la nivelul de 31%.

CHIŞINĂU: Marş împotriva discriminării

Teo Cârnaţ, directorul Comitetului Helsinki pentru drepturile omului, consideră că serviciul de reeducare şi resocializare a persoanelor private de libertate, pe care îl prestează statul, nu este de cea mai înaltă calitate. „La eliberare, deţinuţii sunt mult mai pregătiţi pentru a săvârşi crime decât la început, pentru că nu pot să-şi găsească un loc de muncă, nu au documente şi sunt blamaţi de societate", susţine Teo Cârnaţ.

Nici conducătorii întreprinderilor nu sunt motivaţi să ia la lucru foşti deţinuţi. „Legislaţia nu favorizează organizaţiile care angajează astfel de persoane. Nici angajaţii nu doresc să aibă un coleg care a trecut prin închisoare. Totul se termină cu o criză psihologică şi foştii condamnaţi cad în patima infracţiunilor. E de vină, înainte de toate, actualul sistem penitenciar. Un alt factor este intoleranţa societății.

Foştii deţinuţi doresc înţelegere şi echitate socială

Singura instituţie care se ocupă de deţinuţi după eliberare este serviciul de probaţiune. Vitalie Popa, şeful serviciului analitic şi programe internaţionale, spune că specialiştii de aici caută să-i sprijine prin toate metodele posibile de care dispun - îi ajută să-şi perfecteze actele, încearcă să le restabilească legătura cu rudele, colaborează cu Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă şi îi consiliază psihologic.

„Problema esenţială este lipsa dorinţei comunităţii de a le întinde o mână de ajutor. În momentul în care persoana simte că semenilor nu le pasă, că este marginalizată, îi apare mecanismul de autoapărare. Deseori se implică în acţiuni ilicite, deoarece caută răspunsuri ce ţin de echitatea socială. Unii încearcă să-şi schimbe felul de a fi. Merg de la o instituţie la alta pentru a cere rezolvarea problemelor pe care le au, dar sunt şutaţi ca o minge de fotbal", susţine specialistul.

Vitalie Popa spune că, de fiecare dată, foştii deţinuţi cer ajutorul administraţiilor publice locale. „Sunt cazuri când primarii le oferă o casă unde să locuiască temporar. Un primar, de exemplu, a mobilizat şi sătenii, care au adus diferite obiecte ca să-i amenajeze omului gospodăria. Fostul condamnat a rămas frapat de atitudinea localnicilor. Edilii care refuză să-i ajute pe cei ieşiţi din închisoare, nu fac bine, fiindcă ulterior vor avea probleme", povesteşte expertul.

Toate istoriile descrise demonstrează că statul, societatea fac puţine pentru a-i ajuta pe cei care s-au aflat în conflict cu legea. Mulţi sunt lăsaţi în voia soartei, libertatea pentru ei fiind mult mai crudă decât detenţia.

UNDE SE POT ADRESA

Foştii deţinuţi cărora le-au fost încălcate drepturile sau au fost supuşi unor acte de discriminare se pot adresa la Centrul pentru Drepturile Omului, avocaţii parlamentari (telefon: 23 48 00) sau la linia fierbinte a Coaliţiei nediscriminare: 0 8003 8003. Apelurile către această linie sunt gratuite.

Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md