GALERIE FOTO Protestatarii de meserie, întotdeauna la datorie
0
De-i frig, de plouă, de bate vântul, moldovenii ies la mitinguri care, în ultimii ani, au loc tot mai des, mai ales în centrul Capitalei. Unii stau în stradă pentru a manifesta sincer, alţii vin la aceste acţiuni ca la serviciu, spun specialiştii.
„Adevărul" a abordat experţi în relaţii cu publicul, psihologi şi chiar poliţişti care şi-au dat cu părerea despre protestatarii şi protestele tot mai frecvente. Ne-au vorbit despre manifestaţiile politice de la extrema dreaptă la extrema stângă, despre protestatarii care îşi cer dreptatea de ani şi alţii gata oricând să fie luaţi la pumni.
Iată cum îi împarte pe categorii psihologul Angela Nicolaou: organizatorii care urmăresc un scop, participanţi care cunoscut subiectul evenimentului şi împărtăşesc valorile liderilor, curioşii şi persoanele predispuse să se revolte pentru orice fel de nedreptate. Cel mai bine, spun profesioniştii, le poţi identifica profilurile la evenimente de amploare.
Click aici pentru GALERIE FOTO!
De-a lungul anilor, Piaţa Marii Adunări Naţionale a devenit un loc de întâlnire pentru simpatizanţii formaţiunilor politice. Pe aici au trecut foşti, dar şi actuali guvernanţi, care ne-au îndemnat să le susţinem lupta „sinceră" pentru binele nostru. De câteva luni, comuniştii şi ppcd-iştii adună sute, ba chiar mii de oameni care strigă cât îi ţine gura „Jos Alianţa!". La fel au făcut-o şi actualii guvernanţi, care, la rândul lor, au scandat „Jos comuniştii!".
„PROFESIONIŞTII VIN
ÎN PIAŢĂ CA LA MUNCĂ"
Ludmila Andronic, specialist în relaţii publice, spune că moldovenii răspund uşor la apelurile politicienilor, ceea ce nu se întâmplă în ţările UE. „Aceştia sunt protestatari profesionişti. Sunt cei care la primul semnal vor ieşi în piaţă ca la muncă. Ei sunt mulţi şi bine organizaţi. În cazul Moldovei, funcţionează disciplina de partid. E de ajuns ca un lider să dea un telefon şi să spună: «Din raionul dumitale ori de la fabrica dumitale îmi trebuie 20 de oameni». Răspunsul e prompt: «Murim, da' facem!»", este de părere Ludmila Andronic. Mai mult, spune ea, politicienii sunt suficient de deştepţi pentru a folosi mass-media ca un instrument de „încălzire".
Oamenii legii mărturisesc că au existat manifestaţii care i-au emoţionat chiar şi pe ei. „În 2003, PPCD iniţiase proteste împotriva Memorandumului Kozak. Atunci şi noi, poliţiştii, am fost pătrunşi de nişte sentimente speciale. Nu am putut să le dăm pe faţă, dar în suflet am susţinut această cauză", ne-a vorbit Iurie Crijanovschi, şeful Secţiei Ordine Publică a Comisariatului General de Poliţie, despre „anii de glorie" a lui Iurie Roşca. Deşi acum vin să-l susţină un număr mai modest de simpatizanţi, Roşca reuşeşte să-şi convingă susţinătorii să stea în stradă alături de el, chiar şi pe geruri siberiene.
Am încercat să aflăm cum o face. „Sunt băiat deştept. Sunt secretele meseriei de protestatar de serviciu", ne-a tăiat-o el scurt. Nici comuniştii nu au vrut să îşi împărtăşească secretele. Pe timpuri, şi AMN era una dintre formaţiunile care reuşea să scoată mii de oameni în stradă. „Nu am apelat niciodată la persoane specializate pe psihologia maselor. Noi eram singurii specialişti. Luptam pentru binele oamenilor", spune fostul lider al AMN, Serafim Urechean.
Dincolo de partide, atunci când este vorba de proteste, în minte ne vin mai multe nume care nu mai au nevoie de nicio prezentare: Maia Laguta şi pensionarii, fraţii Oleg şi Ghenadie Brega, excentricul Anatol Mătăsaru, cei mai longevivi protestatari Varvara Zingan şi combatantul Tudor Pânzaru, mai nou proaspătul cetăţean moldovean John Onoje etc. Unii, spun psihologii, sunt nonconformişti şi dau dovadă de multă creativitate.
„NIMENI NU REZISTĂ
FĂRĂ PLATĂ"
În această primăvară, Maia Laguta are de gând să reînceapă manifestaţiile în masă. Cu toate acestea, recunoaşte ea, nu îi este deloc uşor. „Nimeni nu rezistă fără plată. Sunt membri ai asociaţiei care mor, alţii pleacă din ţară. În mare parte, organizăm mitinguri când ne roagă cetăţenii. Ne este sortit să strigăm în gura mare, deşi guvernanţilor nu le este frică de noi", ne-a spus Maia Laguta.
Oleg Brega consideră că protestele sunt o formă ieftină, democratică şi legală de presiune asupra factorilor de decizie. „Vreau să scot moldovenii din amorţeală şi indiferenţă, să-i învăţ a protesta frecvent, corect, şi nu să aştepte fericire de la alţii: străini, guvernanţi, spirite divine", explică el.
Varvara Zingan, care protestează de opt ani, nu vrea să cedeze nici în ruptul capului. Spune că nu pleacă nicăieri din faţa Procuraturii Generale până când fiul ei, acuzat de omor, nu va fi eliberat. „Ea vine ca la lucru. De obicei stă de la 8.00 până la 17.00. Au fost tentative de a-i sista activitatea. Dar instanţele i-au dat dreptate", spune Iurie Crijanovschi.
Locul unde dai frâu liber agresivităţii
Potrivit Poliţiei, în 2011 în Moldova au avut loc 3.583 de manifestaţii, dintre care circa 1.900 au fost social-politice. „Le sugerăm organizatorilor să folosească oameni din rândurile protestatarilor care să menţină liniştea, mai ales că legea le permite asta", recomandă Iurie Crijanovschi. Potrivit psihologului Angela Nicolaou, la proteste oamenii se descarcă emoţional. „În stradă, ei pot da frâu liber agresivităţii. În mulţime, persoanele reacţionează impulsiv, instictiv şi inconştient. Depinde foarte mult de lider care ar trebui să fie carismatic şi nonconformist", mai spune psihologul.
Nu putem omite protestele care sunt organizate prin reţelele de socializare. „Această informaţie se propagă repede și e greu de presupus care vor fi urmările. Practica internaţională a arătat că astfel au fost organizate cele mai înverșunate evenimente", susţine Ludmila Andronic.
Se încarcă comentariile...
