GALERIE FOTO Piaţa de artă din Moldova e colorată pe banii străinilor
0
În lipsă de clienţi locali, pictorii moldoveni sunt nevoiţi să-şi caute clienţi peste hotare sau printre afaceriştii înstăriţi şi angajaţii din misiunile diplomatice. Unele lucrări ajung să coste mii de euro.
Pentru un set de şapte pensule plăteşti vreo sută de lei. Mai scoţi din buzunar între 30 şi 75 de lei pentru un tub de acuarelă, vopsele acrilice sau pe bază de ulei, în funcţie de culoarea şi textura dorită. Un set de zece coli pentru pictură te mai costă circa 150 de lei, iar dacă îţi iei şi un şevalet de 340 de lei, poţi să te apuci de pictat. De-aici începe greul. În primul rând, trebuie să-ţi stabileşti un preţ, pe măsura calităţii operei. Potrivit lui Tudor Braga, directorul secţiei Critică de artă din cadrul Uniunii Artiştilor Plastici, circa 40% din preţul unei lucrări reprezintă cheltuielile de producţie, iar restul ţine de măiestria şi prestigiul artistului.
Reporterii „Adevărul“ au stat de vorbă cu mai mulţi artişti plastici din Chişinău pentru a vedea cum sunt vândute picturile şi cine sunt cei care le cumpără. Toţi sunt de părere că pentru a te afirma ca plastician trebuie să participi mai întâi la concursurile internaţionale, la licitaţii şi expoziţii şi să te înscrii în Uniunea Artiştilor Plastici, ca să ai statut de profesionist. Dar cel mai important e să îţi faci relaţii printre oamenii cu bani.
Vânzări pe pile
„În Moldova, nu există un sistem de vânzare a operelor de artă. Fie vindem sporadic, fie prin nişte relaţii. Ca să intri în circuitul galeriilor de artă trebuie să ai pe cineva care te promovează. Mai mult cumpără oamenii bogaţi, care şi-au cumpărat o casă şi au nevoie să-şi decoreze pereţii“, susţine pictorul Anatol Rurac. Artistul povesteşte că, în tinereţe, a reuşit să vândă mai multe picturi datorită relaţiei strânse pe care o avea cu proprietara unei galerii de artă din Germania.
În schimb, pictorul Anatol Danilişin şi-a format o reţea de clienţi în România. „Cea mai scumpă lucrare pe care am făcut-o se cheamă «Flori de gheaţă». Am vândut-o acum patru ani, cu 1.500 de euro, la Bucureşti. În Moldova cel mai valoros tablou al meu a fost de 1.000 de euro. L-am vândut acum o lună unui angajat de la ambasada Germaniei“, afirmă el.
Potrivit artiştilor plastici intervievaţi, cei mai consecvenţi clienţi ai lor în Moldova sunt angajaţii misiunilor diplomatice, profesori, medici şi businessmani care-şi decorează sediile sub îndrumarea unor arhitecţi. „Puţini oameni de afaceri se pricep la artă. În casele mari, pompoase, am văzut deseori kitschuri din stradă. Cumpără peisaje cu lacuri şi lebede. Nu-mi amintesc să fi vândut vreunui avocat. Sunt mulţi care cheltuiesc şi 500 de euro la cazino într-o noapte, dar nu se gândesc să ia o lucrare de artă. Să trăiască şi cu sufletul, nu doar cu materialul“, mai spune Danilişin.
Cei mai valoroşi pictori locali
Câţiva pictori moldoveni reuşesc, totuşi, să prospere din banii obţinuţi de pe urma creaţiilor lor. „Mai mult de 100.000 de dolari pe an nu se învârt pe piaţa de artă plastică din Moldova. Artistul cu cele mai bine vândute lucrări este Nicoleta Stati, fiica omului de afaceri Anatol Stati. A vândut şi cu 30.000 de euro o lucrare, în Occident. În afară de ea, mai mult de 5.000 de euro n-a luat nimeni. Tudor Zbârnea este un pictor foarte apreciat. Urmează Mihai Ţăruş şi Sorin Sorin“, precizează Tudor Braga. „Aflu pentru prima dată că am vândut un tablou cu 30.000 de euro. Este o greşeală“, neagă însă pictoriţa Nicoleta Stati, care conduce Liceul de arte plastice „Igor Vieru“.
Criticii spun că cea mai bună opţiune a pictorilor locali pentru a se face remarcaţi este să-şi expună lucrările în galeriile de artă din Chişinău, fie la Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi“, fie la Galeria „L“.
Chiar dacă în felul acesta au acces la un public mai larg, artiştii sunt pesimişti în ceea ce priveşte şansele de a-şi comercializa creaţiile. „N-am încercat să intru în circuitul galeriilor de artă pentru că este un proces anevoios, e nesigur şi trebuie să ai neapărat pe cineva care te promovează: un sponsor sau un critic de artă“, susţine graficianul Mihai Brunea. „Acum doi ani, m-a sunat angajata unei galerii şi mi-a spus că am un cumpărător. Am cerut 1.000 de dolari. Ea i-a transmis celui interesat că preţul e de 1.500 de dolari. Omul s-a răzgândit şi am pierdut pentru că galeria a pus un adaos de 50%“, explică şi Anatol Rurac.
Arta fentează statul
Datorită faptului că în Moldova nu este o piaţă reglementată, iar majoritatea pictorilor îşi vând lucrările din ateliere sau le fac la comandă clienţilor străini, puţini sunt cei care achită impozitul pe venit. „Piese de câte 3.000 de euro sunt vândute frecvent de artiştii moldoveni în străinătate. Există plasticieni cărora li se fac comenzi speciale, dar pentru asta trebuie să ai deja un nume în branşă. Dacă lucrarea e cumpărată din atelier, toţi banii intră în buzunarul artistului. Dar dacă e cumpărată din galerie, achiziţia trece prin casa de marcat şi implicit se achită şi TVA“, mai spune criticul Tudor Braga.
Cum alegem un tablou
Criticul de artă Tudor Braga a făcut o serie de recomandări cu privire la modul în care să ne alegem un tabou:
- Fii sincer cu tine însuţi. În loc să cumperi de la un artist doar pentru renumele său, ia ceva care să-ţi placă ţie, în primul rând.
- Nu cumpăra de la artişti cu nume pompoase. Mulţi comandă recenzii în presă, dar asta nu înseamnă că lucrările lor transmit un mesaj clar.
- Cumpără o operă de artă pe care ţi-o poţi permite. Menirea unei picturi este să-ţi bucure sufletul, nu să-ţi golească portofelul.
- Când alegi o lucrare pentru a-ţi decora casa, apelează la ajutorul unui arhitect sau a unui pictor profesionist.
Cine sunt colecţionarii de artă din Moldova
Potrivit criticului de artă Tudor Braga, în Moldova sunt circa 30 de colecţionari consecvenţi de artă plastică moldovenească. Printre cei mai cunoscuţi se numără ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurca, fostul director al Institutului Cultural Român de la Chişinău, Petre Guran, cel de-al doilea preşedinte al ţării, Petru Lucinschi, deputatul democrat Dumitru Diacov şi omul de afaceri Anatol Stati. „Petru Lucinschi posedă mai multe lucrări, dar nu e un colecţionar consecvent. Are şi Dumitru Diacov ceva. Dintre oamenii de afaceri, Anatol Stati are o colecţie foarte rafinată. Dar cel mai serios colecţionar al nostru este Iulian Fruntaşu, care e acum ambasador în Marea Britanie. Are o anumită cultură şi ştie să-şi aleagă piesele“, a precizat el.
Şeful misiunii diplomatice moldoveneşti la Londra a spus că achiziţionează picturile direct de la autori, pe care-i cunoaşte personal. „Igor Sârbu îmi place mult. Dintre cei mai tineri îl apreciez pe Ghenadie Popescu. Am luat şi lucrări de Gheorghe Jalbă, sunt mai mulţi pictori de la noi. În Chişinău, doar galeria «Brâncuşi» are expoziţii mai interesante“, ne-a spus Iulian Fruntaşu. „Mai mult soţia colecţionează. Avem câteva lucrări cumpărate de la Bucureşti. Ştiu sigur că avem acasă şi un tablou de Grigorescu. Iau lucrări şi din expoziţii, dar mai mult avem relaţii personale cu pictorii“, a menţionat Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al Partidului Democrat.
30 este numărul celor mai consecvenţi colecţionari de artă plastică din Moldova, potrivit criticului Tudor Braga.
Kitschuri scumpe, în piaţa de suveniruri
În piaţa de suveniruri din vecinătatea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu“ găseşti zi de zi o adevărată galerie de artă în aer liber. Acolo vezi la tot pasul tablouri cu flori, picturi cu monumente din Chişinău, dar şi kitschuri cu sfinţi, lebede, pantere pe verandă, lei şi peisaje trase la indigo. Preţurile sunt după mărimea tabloului şi mărinimia cumpărătorului.
Pentru o pictură în ulei care ilustrează nişte flori scoţi din buzunar între 500 şi 1.500 de lei. Un tablou care înfăţişează o călugăriţă semi-dezbrăcată costă 3.500 de lei. Un kitsch geopolitic cu ruşi, americani, drogaţi şi prelaţi bisericeşti all inclusive, denumit „Bardac american“, ajunge la 4.000 de lei. Cel mai scump tablou din piaţă e o pictură cu troleibuze vechi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, care costă 1.000 de euro. „E mai uşor să pictezi decât să vinzi. Pe lună câştig cam 2.000 de lei din ce vând aici“, spune Ştefan Dumbrăviţeanu, un pictor din piaţa de suveniruri. „Durează o lună până dau un tablou. Înainte cumpărau străinii, acum sunt mai puţini. Ai noştri vin să se uite, dar nu au bani să le cumpere“, se plânge şi Iulia Burdujanu, una dintre vânzătoare.
Se încarcă comentariile...
