FOTO Mănăstirea Răciula, izvor de credinţă înecat în verdeaţă

În biserica de vară, atmosfera de sărbătoare şi aroma teiului au domnit timp de o săptămână FOTO: Dumitru Goncear

La o oră distanţă de Chişinăul aglomerat, există un loc plin de seninătate şi sfinţenie, unde poţi să aprinzi o lumânare de sănătate, să stai la umbra nucului sau să schimbi o vorbă cu măicuţele primitoare.

De Duminica Mare, Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ de la Mănăstirea Răciula, Călăraşi, s-a încununat după tradiţie: iarbă proaspătă aşternută pe jos, ramuri de nuc înălţate până-n cupolă şi crenguţe de tei la icoane. Timp de o săptămână, creştinii s-au putut bucura de aroma verdeţii şi liniştea împăciuitoare de după slujbe.

Aici totul e senin şi curat, cu perdeluţe brodate, duşumele lustruite, ferestre boltite prin care pătrunde multă lumină şi îţi pare că bătrânul codru s-a adăpostit printre sfinţi.

Mănăstirea Răciula este aşezată între două şiruri de coline împădurite ce mărginesc valea râului Ichel. Locaşul sfânt se află chiar în centrul localităţii şi a devenit un loc îndrăgit de enoriaşii din împrejurimi.

După porţile masive din lemn se ascunde  un „sat în sat“, cu ulicioare măturate, grădini pline de flori şi căsuţe îngrijite în care-şi duc traiul liniştit cele câteva zeci de călugăriţe. Stareţa mănăstirii, egumena Eustafia, la cei 87 de ani, iese tot mai rar la oameni. Maicile, în schimb, întâmpină pe fiecare cu o vorbă de suflet. 

Biserica "Naşterea Maicii Domnului" a fost ridicată în anul 1800

TRECUTĂ PRIN CALVARUL COMUNIST

Mănăstirea este atestată din 1798, când fraţii Andrei şi Ioniţă Roşea au dăruit o parte din moşia satului Nişcani pentru întemeierea unui schit. Prima biserică, cea de vară, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“, şi clopotniţa au fost construite în 1800 din nuiele, lut şi paie. Până la mijlocul anilor ’50 a fost ridicată biserica de iarnă „Sf. Nicolae“, din lemn şi acoperită cu şindrilă, slujbele au început să fie oficiate în limba română, aici au venit maicile de pe lângă Mănăstirea Churchi şi locaşurile au fost reclădite din piatră.

În perioada comunistă, aşezământul trece prin represiuni. Pe 2 iulie 1959, măicuţele au fost agresate de 500 de miliţieni, mănăstirea a fost închisă, iar tezaurul bisericesc - ars. Biserica de vară a fost şi sală de nunţi, şi depozit la colhoz. În 1989, complexul a fost redeschis, fiind restaurat timp de zece ani, ca abia din 2000 să poată bucura evlavioşii cu slujbe frumoase. Astăzi, aici se păstrează moaştele a nouăsprezece sfinţi, recent s-a deschis o bibliotecă de cărţi vechi bisericeşti, iar într-un mic muzeu sunt expuse obiecte de artă şi cultură.

Mănăstirea îşi aşteaptă enoriaşii cu porţile deschise

MAI UŞOR PE SUFLET, DUPĂ FIECARE VIZITĂ

„Dacă până la închidere în mănăstire erau 300 de monahii, acum sunt vreo 60-70. Iarna brodăm, pictăm, coasem, iar vara muncim pe câmp, în grădină, la livezi şi vii“, ne povesteşte călugăriţa care vinde lumânări. În casele din preajma bisericilor, pe lângă măici, trăiesc simpli săteni. „Cu timpul s-au stabilit şi mireni aici, iar noi, fiind de bună credinţă, nu-i putem alunga“, explică femeia.

Creştinii spun că vin aici pentru a-şi regăsi pacea interioară. „Merg des la slujbe la Răciula şi după fiecare vizită îmi e mai uşor pe suflet. Măicuţele sunt foarte bune. Adesea le consult, le dau sfaturi de sănătate, iar ele mie – duhovniceşti şi cărţi de citit. Preotul se bucură de un respect aparte şi oficiază fiecare orânduială după toate canoanele“, mărturiseşte Silvia Bobescu, medic de la Călăraşi. „Numai la mănăstiri se citesc în fiecare zi slujbele pentru sănătate. Eu pentru asta vin. Mai ales că e verde şi curat, maicile sunt primitoare şi au brânză gustoasă“, adaugă Carolina Triboi, tot din Călăraşi. 

Drumul Crucii, traseu popular

Mănăstirea Răciula şi alte trei aşezări monahale din raionul Călăraşi (Hârbovăţ, Hârjauca şi Frumoasa) sunt cunoscute departe de graniţele ţării, fiind un loc de pelerinaj îndrăgit atât de moldoveni, cât şi de străini. Traseul turistic este numit de credincioşi „Drumul Crucii Pravoslavnice“, datorită amplasării locaşelor. Simbolul sfânt poate fi observat dacă trasăm pe hartă două linii imaginare, care se intersectează. Itinerarul este situat la doar 50 de kilometri de Chişinău.