Exclusiv Pacea din Ucraina, între supărarea lui Trump și summitul de la Beijing. Planul care ar urma să sperie Rusia

Expertul în securitate europeană Iulia Joja explică cât de mult au influentat procesul de pace din Ucraina cele două mari evenimente ale săptămânii: summitul din China și întâlnirea de la Paris a Coaliției de Voință, terminată cu o discuție tensionată cu Donald Trump.

Trupele americane ar ajunge în Ucraina în mai puțin de 24 de ore. FOTO: EPA EFE

La scurt timp după summitul din China și parada în care s-a proiectat ca o forță militară mondială, evenimente în cadrul cărora Vladimir Putin a fost invitat de onoare, „Coaliţia de Voinţă”, formată din 31 de ţări, inclusiv România, care au promis sprijin consolidat pentru Ucraina împotriva agresiunii ruse, s-a întâlnit la Paris.

Reuniunea, care a inclus și participarea SUA, s-a concentrat în jurul proiectului de formarea a unei forțe internaționale de asigurare a păcii în Ucraina, în eventualitatea unui acord de încetare a focului, precum și calendarul negocierilor multilaterale.

Președintele american Donald Trump a avut joi o convorbire telefonică tensionată cu mai mulți lideri europeni, în cadrul căreia a criticat în mod direct continuarea importurilor de petrol din Rusia.

Surse apropiate discuției susțin că Trump a acuzat Europa că „alimentează mașina de război rusă” prin continuarea achizițiilor de petrol. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, ar fi respins acuzațiile, menționând că importurile de țiței din Rusia au scăzut semnificativ după invazia lansată în februarie 2022.

Liderii europeni au precizat că, în prezent, doar Ungaria și Slovacia mai importă direct petrol rusesc. Cu toate acestea, Steve Witkoff, emisar special al lui Trump, a susținut că state europene continuă să consume petrol rusesc indirect, prin intermediul unor livrări reexportate de India.

În mai multe declarații recente, Donald Trump a afirmat că dorește să contribuie la încheierea conflictului din Ucraina, dar a evitat angajamente ferme.

Experta în securitate Iulia Joja, cadru didactic în SUA, la Universitatea Georgetown din Washington, și cercetătoare la Middle East Institute, a explicat culisele întâlnirii de la Paris, cerințele europenilor față de Trump și în ce măsură summitul de la Beijing ne apropie sau ne îndepărtează de o pace în Ucraina.

Adevărul: Coaliția de Voință s-a întâlnit la Paris pentru a stabili garanții de securitate. Ce garanții ar putea să ofere această coaliție?

Acum se discută la nivelul decidenților în urma sau în contextul vizitei de la Washington de lunea trecută a celor șapte lideri europeni. Europenii, practic, s-au întâlnit după summitul din Alaska cu președintele american și au convenit asupra unei chestiuni pe care au lansat-o destul de vag, că nu sunt termenii definiți, și anume ca anumite state europene în special cele mari, în special cele care sunt departe de linia frontului, să plaseze trupe europene pe teritoriul Ucrainei la sfârșitul războiului, deci într-un context de negocieri finalizate.

Nu se discută cel puțin public în acest moment despre o operațiune de plasare de trupe în timpul războiului. Deci în momentul în care se negociază un armistițiu și o pace cât de cât durabilă, europenii, în special occidentalii, Franța, Germania, Marea Britanie și nu numai, urmează să plaseze trupe în Ucraina pentru a reduce substanțial riscul ca Rusia să atace din nou. Pentru că până acum, Rusia, din cauza resurselor limitate, nu și-a asumat riscul, și sunt șanse mici să-și asume acest risc, să atace NATO, să atace trupe occidentale pentru că costurile de a atrage într-un conflict direct Occidentul ar fi mult prea mari. Asta este premisa întâlnirii.

Acum, europenii și-ar fi dorit ca și americanii să particice, ca pe vremuri, ba chiar operațiunea să fie condusă de americani. Însă Trump a exclus această variantă în contextul în care publicul american, după experiența din Afghanistan, Irak și nu numai, este foarte reticent să mai plaseze undeva, oriunde, trupe.

Planul „backstop” propus de europeni

Există vreo variantă de implicare a americanilor?

Americanilor li se cere un „backstop”, deci susțină cu trupe, din spate, de pe teritoriul NATO, inclusiv logistic, trupele europene din Ucraina. Trupele americane să ofere cumva un al doilea rând de securitate pentru cazul în care rușii și-ar asuma riscul de a ataca aceste trupe europene pe teritoriul Ucrainei. Scopul ar fi de a descuraja un eventual atac al Rusiei, cu trupe americane care ar ajunge în mai puțin de 24 de ore în Ucraina.  Acesta este planul propus de către europeni.

Aș mai adăuga aici un lucru. Am văzut-o pe Ursula von der Leyen, vorbind despre acest plan, și fiind sancționată de către colegii ei germani, inclusiv Ministrul de Apărare al Germaniei, care a spus că nu e locul ei să specifice acest lucru, pentru că trupele nu vor fi în format UE, ci vor fi în formatul acestei Coaliții de Voință.

Alt element pe care l-am văzut important este apelul președintelui Franței în raport cu Statele Unite. Și observațiile Ursulei von der Leyen și apelurile din partea Franței trebuie citite drept o încercare de a împinge Casa Albă să specifice ceva mai concret ce înseamnă acest backstop și practic să își asume angajamentul. Pentru că una e ce a spus într-un anumit context, într-o exprimare foarte vagă, președintele SUA și alta este angajamentul să contribui. Ce pui pe masă?

Europenii trimit semnale în acest moment, că ei deja discută în detaliu ce pun pe masă, din nou, într-un context în care s-ar obține pacea, deci nu vorbim de termen scurt, vorbim de termen lung, pentru că în același timp ei specifică, „noi nu vedem că ar fi șanse să ajungem la un armistițiu și la o pace pe termen scurt, dar noi facem planurile pentru a ne pregăti pe termen lung pentru o pace durabilă cu aceste garanții de securitate”.

Astfel, rezultatul summitului va fi stabilirea unor detalii privind participarea la această forță militară menită să descurajeze Rusia să atace din nou. 

Europa decide ce pune pe masă 

Se vor stabili elemente concrete ale acestei forțe miltiare?

Nu ar trebui să sperăm să vedem lucruri foarte concrete. Sunt foarte multe întrebări cu privire la contribuțiile pe termen lung, cu privire la diferite detalii privind plasarea trupelor, riscuri, costuri etc. Nu cred că vom vedea detalii decât după ce vom avea pace. Pentru că în funcție de ce se negociază în tratatul de pace, europenii vor stabili exact contribuțiile și detaliile.

Cred că în acest moment au loc discuțiile în spatele ușilor închise de principiu. Sunt foarte multe elemente care trebuie stabilite măcar de principiu.

Cum citim această întâlnire?

Trebuie citită această întâlnire drept o formă a Europei de a asigura politic comunitatea internațională. Rusia, Ucraina și așa mai departe, că statele europene sunt dispuse să contribuie la propria securitate pentru a aduce pacea pe continent și să dea de înțeles Americi că europenii, în sfârșit, își asumă costuri și responsabilități concrete pentru securitatea europeană.

Mesajul către Rusia este să nu se gândească că poate să iasă din acest conflict reînarmându-se și reatacând Ucraina sau un alt stat. Și acesta este clar unul din mesajele și una dintre pozițiile abordate de către Rusia, anume că speră să poată să continue pe termen lung, într-o formă sau alta, agresarea Europei.

Acest mesaj este pentru a semnala că europenii nu sunt aici doar cu retorica, dar că vor asuma aceste costuri pentru a avea practic garanții de securitate, sigur, în raport cu Ucraina, dar în principal în raport cu Europa. Garanții că vor fi șanse foarte scăzute ca Rusia să continue să atace Europa.

Enervarea lui Trump și summitul de la Beijing

Ce efect asupra procesului de pace îl are summitul de la Beijing de zilele trecute?

Cred că nici nu ne îndepărtăm, nici nu le apropiem de pace. Parteneriatul dintre Rusia și China este unul care există de foarte mulți ani și care s-a amplificat, s-a dezvoltat pe parcursul războiului pe scară largă împotriva Ucrainei. Avem din ce în ce mai multe confirmări că o absolută majoritate a tehnologiei folosite de către ruși, în special în drone, camere de detectare, sateliți etc provin din China. Este imposibil să nu existe o susținere tacită.

Trupele provin din Coreea de Nord, un aliat al Chinei. Ne amintim cu toții de întâlnirea ce a avut loc după câteva luni de la începerea războiului pe scară largă, dintre Xi Jinping și Vladimir Putin, care se încheie cu Xi Jinping spunându-i lui Vladimir Putin, că „noi avem capacitatea să schimbăm ordinea mondială, împotriva Statelor Unite, împotrivă Occidentului”.

Știm foarte bine că acea întâlnire de la Beijing a fost o întâlnire a statelor care se opun Occidentulului, care încearcă să schimbe ordinea mondială, să treacă de la hegemonia Statelor Unite și a Occidentului către propria hegemonie și că Rusia este o parte principală din această grupare și alianță.

Deci, în raport cu situația de acum trei ani, dacă e să tragem linia, foarte puține s-au schimbat și nici summit-ul, nici ceremonia de la Beijing și nici summit-ul de la Alaska nu au cum să modifice vreuna dintre poziții, în special poziția Rusiei.

Rusia încearcă, cum poate, să distrugă Ucraina și să agreseze Europa și Occidentul încearcă, cum poate, în mod diferențiat, să se apere.

Cam tot aici suntem și din nou, din observațiile, din afirmațiile, câtorva lideri europeni, vedem această realizare a faptului că dincolo de retorică și de speranțele, în special dinspre Washington, că lucrurile s-ar putea schimba și că vom ajunge la pace, realitatea și mesajele transmise de către Rusia ne arată foarte clar, încă o dată, că nimic nu s-a schimbat și că Rusia nu are suficiente motive pentru a se opri din aceste agresiuni și din acest atac. La ceremonia de la Beijing, rolul Statelor Unite în al doilea război mondial a fost diminuat. China a încercat să crească rolul Uniunii Sovietice și să diminueze rolul Statelor Unite, o falsificare a istoriei incredibilă.

La acea întâlnire de la Beijing, Putin a repetat pentru a mia oară, probabil, că vina războiului din Ucraina este a Occidentului, a NATO. Deci nu s-a schimbat absolut nimic.

Măcar în ceea ce privește relațiile dintre Trump și Putin, vedem o schimbare? Părea o relație foarte bună și acum Trup îl acuză pe președintele rus că conspiră împotriva SUA? Se părea că în summitul din Alaska, Trump a reușit să îmbunătățească relațiile cu Rusia.

Eu sunt foarte sceptică cu privire la aceste scenarii, sau la această ipoteză care văd că este foarte vehiculată și în spațiu românesc și nu numai, mai mult în spațiul românesc și european decât aici la Washington, că președintele american a încercat să atragă Rusia, care este într-un război declarat cu Occidentul, de partea ei și împotriva Chinei.

Dacă e să ne uităm din această perspectivă, să zicem că ar încerca, cu siguranță nu reușește. Totuși, comportamentul Chinei este mai puțin agresiv decât comportamentul Rusiei în raport cu Occidentul.

Faptul că acum președintele Trump este deranjat de această întâlnire care exclude Statele Unite și care, din nou, încearcă să pună Statele Unite într-o lumină nefavorabilă – în ciuda faptului că ei sunt câștigătorii celui de-a doilea război mondial - nu înseamnă că ar trebui să ne gândim că are loc o schimbare de poziție. În continuare, pentru a putea observa o schimbarea de poziție a președintelui american în raport cu Rusia, trebuie să facă unu sau două lucruri din cele care sunt considerate singurele eficiente în raportul cu Rusia: sancțiuni și ajutor militar pentru Ucraina. În rest, este doar retorică.