Zece motive pentru care India are probleme cu violenţa sexuală
0Cazul studentei în vârstă de 23 de ani, care a murit în urma unui viol brutal în New Delhi, a atras atenţia întregii lumi asupra problemelor de violenţă sexuală din India. Sute de indieni au ieşit în stradă pentru a o plânge pe tânără, iar poliţia a anunţat că cei şase bărbaţi arestaţi în legătură cu atacul au fost acuzaţi de crimă.
În ultimii ani, New Delhi a căpătat titlul de „capitala indiană a violului“, cu mai mult de 560 de cazuri cunoscute, însă violenţa asupra femeilor indiene este foarte răspândită şi are rădăcini adânci.
Publicaţia americană „Washington Post“ a trecut în revistă câteva dintre motivele care stau în spatele acestei probleme ce i-a determinat pe indieni să iasă în stradă.
1. Prea puţine femei poliţist. Studiile arată că sunt mai multe şanse ca femeile să raporteze infracţiunile de natură sexuală. În India există cel mai mic procent al femeilor poliţist din Asia. În New Delhi, doar 7% din numărul poliţiştilor sunt femei şi ele ocupă poziţii neimportante, ce nu implică patrularea, potrivit „Times of India“.
În plus, atunci când o femeie raportează acuzaţii de viol către poliţiştii bărbaţi, ele sunt frecvent înjosite. „Poliţia a refuzat să completeze o plângere. În schimb, ei au întrebat-o pe sora mea tot felul de detalii vulgare. Era ca şi cum ar fi fost violată din nou. Nu era nicio femeie poliţist, toţi erau bărbaţi“, a povestit pentru „The Washington Post“ Charanjit Kaur, sora unei alte victime care s-a sinucis.
Ca urmare a incidentului, poliţia din Delhi a declarat că va începe o iniţiativă de recrutare a mai multor femei în poliţie.
2. Poliţie insuficientă. Nu există suficiente echipaje de poliţie dedicate protejării cetăţenilor de rând, iar de cele mai multe ori, cadrele disponibile nu au echipamentul şi pregătirea necesară strângerii de probe.
Delhi se numără printre metropolele cu cea mai mare forţă de poliţie din lume, cu 84.000 de membri, însă doar o treime este implicată în protejarea cetăţenilor, în timp ce ceilalţi oferă protecţie diverşilor politicieni, birocraţi şi diplomaţi. În India există un poliţist la 200 de cetăţeni şi aproximativ 20 pentru fiecare persoană importantă.
3. Învinovăţirea hainelor provocatoare. Există o tendinţă de a afirma că victimele violenţei sexuale şi-o fac cu mâna lor. Într-un sondaj din 1996 al judecătorilor din India, 68% din respondenţi au spus că hainele indecente sunt o invitaţie la viol. Ca reacţie la recentul incident, a fost sugerată interzicerea fustelor ca uniformă pentru fete în şcolile private, pe motiv că este unul dintre motivele creşterii cazurilor de hărţuire sexuală.
4. Acceptarea violenţei domestice. India a fost declarată în 2012 una dintre cele mai rele ţări în care să fii femeie, în parte din cauza violenţei domestice. Potrivit unui raport UNICEF din 2012, 57% din băieţi şi 53% din fete, cu vârste între 15 şi 19 ani, cred că bătaia soţiei este justificată. Un alt raport naţional pentru sănătatea familiei a descoperit că majoritatea soţiilor se învinovăţesc pentru bătăile primite de la soţi.
„Când un băiat creşte văzându-şi mama bătută de tată, începe să accepte un astfel de comportament şi să-l repete“, a precizat Anuradha Gupta, directorul Misiunii Naţionale de Sănătate Rurală din India.
5. Lipsa siguranţei publice. În general femeile nu sunt protejate în afara casei. Recentul viol în grup a avut loc într-un autobuz şi chiar autorităţile au recunoscut că locurile publice din India nu sunt sigure pentru femei. Multe străzi sunt slab luminate, iar toaletele sunt insuficiente. Femeile care beau, fumează sau merg în baruri sunt considerate de societatea indiană femei uşoare, iar înmulţirea cazurilor de viol a fost pus şi pe seama numărului tot mai mare al femeilor care vorbesc la telefonul mobil şi merg la bazar.
6. Stigmatizarea victimei. Atunci când hărţuirea verbală sau fizică are loc în zone publice, trecătorii aleg să întoarcă privirea în loc să intervină, atât pentru a evita conflictul, cât şi pentru că, la un anumit nivel, dau vina pe victimă. La această problemă contribuie şi politicienii de sex masculin, care îi defăimează pe susţinătorii victimelor violurilor.
Un politician a întrebat de curând o femeie ministru câţi bani ar cere în cazul în care ar fi violată. Fiul preşedintelui indian şi-a cerut scuze recent, după ce a spus despre femeile care au protestat faţă de violul în grup din Delhi, că merg „la demonstraţii direct de la discotecă“.
7. Încurajarea victimelor violurilor la compromisuri. O tânără în vârstă de 17 ani din India s-a sinucis după ce poliţia a presat-o să renunţe la acuzaţiile de viol şi să se mărite cu unul dintre atacatori.
Victimele violurilor sunt adesea încurajate de către bătrânii satului şi de consiliile de clan la „un compromis“ cu familia acuzată, la renunţarea acuzaţiilor şi chiar la căsătoria cu unul dintre atacatori. Astfel de acţiuni au ca scop menţinerea păcii între familii sau clanuri. Ceea ce este şi mai grav, perspectivele de căsătorie ale unei fete sunt considerate a fi mai importante decât condamnarea unui violator.
8. Un sistem de judecată lent. Sistemul de judecată din India este extrem de greoi, în parte din cauza lipsei judecătorilor. Ţara are aproximativ 15 judecători la un milion de oameni, în timp ce China are 159. Un judecător de la Înalta Curte din Delhi a estimat odată că ar fi nevoie de 466 de ani pentru a rezolva toate cazurile restante din capitala Indiei.
9. Puţine condamnări. Pentru violurile semnalate, rata de condamnare a Indiei este de 26%.
10. Statutul inferior al femeilor. Aceasta ar putea fi cea mai mare problemă. Pentru familiile sărace, necesitatea de a plăti o zestre de căsătorie poate transforma fiicele într-o povară pentru familie.
Preferaţi sunt băieţii, de unde şi politica de avorturi selective. În plus, băieţii sunt mai bine hrăniţi decât fetele, au mai multe şanse de a fi trimişi la şcoală şi au perspective de carieră mai mari.
În ultimele zile, politicienii indieni au prezentat o mulţime de posibile soluţii la problema violenţei sexuale din India, însă va fi greu să se pună capăt discriminării împotriva femeilor la secţia de poliţie, când ea începe încă din pruncie, conchide „Washington Post“.