Watanabe, shogunul din umbra politicii nipone

Puternicul conducător al grupului de media Yomiuri, un personaj-cheie în culisele puterii. După un an de scandaluri şi "paşi greşiţi", premierul nipon, Shinzo Abe, şi-a anunţat, pe

Puternicul conducător al grupului de media Yomiuri, un personaj-cheie în culisele puterii.

După un an de scandaluri şi "paşi greşiţi", premierul nipon, Shinzo Abe, şi-a anunţat, pe neaşteptate, demisia. În timp ce analiştii vorbesc despre catastrofa Partidului Liberal Democrat (PLD), aflat la putere, care a suferit o cădere umilitoare în sondajele efectuate în urmă cu două luni, această formaţiune politică încearcă să arate că are resurse să depăşească "vidul de putere".

Un veteran al scenei politice, moderatul Yasuo Fukuda, în vârstă de 71 de ani, şi-a anunţat oficial candidatura pentru succesiunea în fruntea cabinetului. Fiul fostului premier, Takeo Fukuda, spune că a fost rugat de multă lume să accepte. Şi fostul şef al diplomaţiei, Taro Aso (66 ani), urma să-şi anunţe ieri candidatura. PLD îşi va alege la 23 septembrie preşedintele, care va deveni automat premier. Fukuda pare favorit. Personaj-cheie în culisele puterii, analistul politic Tsuneo Watanabe spune că partidul va alege un "lider puternic cât mai curând posibil".

Rezultatele slabe obţinute de Partidului Liberal Democrat (PLD) la alegerile senatoriale din Japonia, care au avut loc la 29 iulie ac., au creat disensiuni în sânul formaţiunii politice, scrie "L'Express". Învins în fieful său din Okayama (sudul arhipelagului), secretarul general al partidului, Toranosuke Katayama, vrea ca toată lumea să-şi asume responsabilitatea eşecului.

A fost supărat că ex-premierul, Shinzo Abe, nu părea să şi-l asume. Învins, dar mizând pe faptul că în timp problemele se vor rezolva, el şi-a păstrat atunci postul de şef al unui cabinet discreditat şi al unui partid debusolat, afirmă publicaţia franceză. Ziua de 29 iulie a fost punctul de pornire a unei crize a sistemului PLD. Abe a plătit atât pentru aroganţa sa, cât şi pentru lipsa de autoritate, dar şi pentru moştenirea masivă de la predecesori, în frunte cu Junichiro Koizumi.

Supraveghetorii din "ryotei"

Dar criză nu înseamnă faliment. Din 1955, PLD nu a cedat frâiele puterii decât timp de unsprezece luni. În afara acestui episod, nici "răsturnările" electorale din 1989 sau 1998, nici scandalurile survenite de-a lungul timpului nu au reuşit să clintească această adevărată "pasăre phoenix" politică. Capacitatea sa de supravieţuire se sprijină pe "arta clientelismului" şi manevrele subterane. La Tokyo, în cartierele Nagatach şi Otemachi, în spatele panourilor de lemn şi de hârtie ale "ryotei" - restaurante de lux cu specific nipon - veghează câţiva "shoguni din umbră". Printre ei se numără Tsuneo Watanabe, patron al cotidianului cu cel mai mare tiraj din lume, "Yomiuri Shimbun", cu 14 milioane de exemplare în două ediţii, difuzate zilnic (şapte zile din şapte).

Contribuie la ascensiunea premierului

La 81 de ani, Tsuneo Watanabe este descris drept "un om distant şi totodată apropiat". "Dumnezeu" pentru admiratorii săi, el a frecventat, după al Doilea Război Mondial, toţi oamenii puterii din Japonia. Născut la 30 mai 1926, Watanabe este fiul unui bancher şi al unei casnice. În 1945, a fost mobilizat în vederea "unei eventuale invazii americane".

Patru ani mai târziu, şi-a luat licenţa în filosofie la universitatea din Tokyo. Intrat în presă, ca jurnalist politic, în 1950, Watanabe a legat prietenie cu Hichiro Hatoyama, premier între anii 1954 şi 1956, şi fondator al Partidului Liberal Democrat. Patru decenii mai târziu, în 1991, "shogunul" a ajuns la cârma "imperiului" Yomiuri.

A contribuit la ascensiunea lui Yasuhiro Nakasone, şef de guvern între anii 1982 şi 1987. Acumulează o avere estimată la echivalentul a 170 milioane de euro, care suscită suspiciuni. Gurile rele susţin că aceasta ar fi fost rezultatul unor operaţiuni imobiliare.

S-au şters urmele studentului marxist

Watanabe tronează în biroul său din imobilul Yomiuri, situat nu departe de Parlamentul nipon. Condeiul său, ce urmăreşte "naţionalismul pur şi dur", a "demolat" nu numai un prim-ministru. A făcut să tremure nu numai un rival. Cariera sa uluitoare aproape a făcut să fie uitat trecutul său de student marxist. Înainte de a îmbrăţişa cariera de jurnalist, Tsuneo Watanabe a fost membru al partidului comunist japonez. Ţelul său era "să schimbe societatea", spune el. Apoi a devenit naţionalist:

"Trebuie să-ţi iubeşti ţara, familia, regiunea", explică Watanabe. Ostil constituţiei pacifiste de după război, a înfiinţat o comisie de înţelepţi însărcinată cu revizuirea textului care interzice arhipelagului să se doteze cu o armată adevărată, de îndată ce a ajuns în fruntea imperiului "Yomiuri". În 1994, comisia întocmeşte un proiect de propuneri cu scopul de a reda Japoniei depline capacităţi militare.

Adeptul alianţei cu SUA

Watanabe nu are nimic din caracteristicile unui om tandru. Conduce un ziar conservator, a cărui linie este apropiată de politica PLD, şi este un fervent apărător al alianţei de securitate cu SUA. În ciuda faptului că este un om de dreapta, în vara lui 2005 a criticat vizita premierului din acea vreme, Junichiro Koizumi, la Yasukuni, sanctuarul Shinto unde se află rămăşiţele a 2,5 milioane de morţi în luptă şi a 14 criminali de război, între care şi Hideki Tojo.

Koizumi a mers la sanctuar, în ciuda mâniei Bejingului şi a Seulului. Relaţiile cu China şi Coreea de Sud se aflau într-un punct mort. Watanabe a trecut la atac, cerând ca omagiile morţilor să se facă la cimitirul Chidoriagafuchi, unde se odihnesc 350.000 de soldaţi căzuţi pe câmpul de onoare. Atacă ignoranţa populaţiei faţă de război şi lansează un nou comitet de înţelepţi, însărcinat cu determinarea responsabilităţii conducătorilor japonezi în conflictele anilor 1930 şi 1940, în războiul împotriva Chinei şi cel de-al Doilea Război Mondial.

"A te bate cu SUA era ridicol!"

Războiul nu i-a lăsat o amintire prea frumoasă "shogunului" Tsuneo Watanabe. Mobilizat la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, el s-a trezit în golful Sagami, pentru a face faţă unei ipotetice invazii a soldaţilor americani. "La acea vreme, ascundeam un dicţionar anglo-japonez. Riscam mult, dar, în fond, visam să vină", spune el. Afişându-se ca apărător al valorilor democratice, Watanabe nu are niciun respect pentru conducătorii militarişti din anii 1930 şi 1940.

Evocarea războiului suscită la el "un potop de critici". "Eram student, antimilitarist. Toată lumea ştia că a te bate împotriva SUA era ridicol. Îmi amintesc de conducători ai armatei terestre, violenţi, brutali, inumani", spune mogulul presei nipone.

Dispreţuieşte războiul, iubeşte baseballul

Watanabe face parte din acei oameni care dispreţuiesc războiul, pentru că l-au trăit. Este un om care şi-a umplut pereţii biroului cu fotografii de păsări şi maxime semnate de mari oameni ai politicii şi baseballului japonez. Din decor mai face parte şi zâmbetul unei actriţe japoneze, pe nume Setsuko Hara. Pe masa din faţa sa, se află două cărţi, care sunt fructul studiilor efectuate de Comisia de reexaminare, traduse în engleză sub titlul "Who Was Responsible.

From Marco Polo Bridge to Pearl Harbor" (Cine a fost responsabil? De la Podul Marco Polo la Pearl Harbor). În curând, cele două cărţi vor fi traduse şi în limba chineză. Textul lor este prescris, puţin tehnicist, trece rapid asupra abuzurilor armatei imperiale japoneze şi eludează derivele ideologice ale anilor 1930, marcate de aspiraţii la statutul de mare putere.

Unul din cei mai influenţi oameni

Cărţile arată însă cu precizie ceea ce a dus la războaiele cu China, în Asia de Sud-Est şi Oceanul Pacific. Totul este trecut, începând de la incapacitatea unui guvern civil de a se face ascultat de militarii care "au scufundat arhipelagul în oroarea războaielor pierdute dinainte". Tsuneo Watanabe doreşte ca această carte, cu dedicaţia "vecinilor noştri", să permită o adevărată dezbatere cu China privitor la acea perioadă tulbure. Dar pentru aceasta, premierul nipon nu mai trebuie să meargă la Yasukuni.

Şi, într-adevăr, după 2005, prim-ministrul nu s-a mai dus la acel sanctuar. Cu tot sprijinul de care a beneficiat din partea imperiului Yomiuri, Abe a trebuit totuşi să demisioneze până la urmă. Acest lucru înseamnă că "shogunul din umbră", care era mereu critic la adresa sa, nu l-a mai tolerat. La 81 de ani, Watanabe a rămas unul din cei mai influenţi oameni din Ţara Soarelui Răsare!

Măreţia Imperiului Yomiuri

Imperiul Yomiuri înseamnă în primul rând cotidienele "Yomiuri Shimbun" (cu 14 milioane de exemplare pe zi), "The Daily Yomiuri", Hochi Shimbun"… De asemenea, celebrul trust de presă editează numeroase reviste, publicaţii săptămânale şi lunare.

Include şi grupul editorial Chukoron-Shinsha, canalele de televiziune NTV şi Yomiuri TV (Nihon Terebi este prima reţea de televiziune comercială din Japonia), postul de radio Yomiuri News Stream. Mai cuprinde Yomiuri Land, cu parcuri de distracţii, terenuri de golf, hipodromuri, muzee ş.a. De asemenea, imperiul are în proprietate Giants, cea mai titrată şi cea mai dotată dintre echipele de baseball din arhipelag (fondată în 1934), un club de fotbal (fondat în 1972), o orchestră simfonică numită Tokyo Verdy (fondată în 1972) şi un mare magazin. Cifra de afaceri din 2006 s-a ridicat la 479 miliarde de yeni (echivalentul a 2,95 miliarde de euro).

Laureat al unui important premiu

Asociaţia editorilor de presă din Japonia l-a declarat pe Tsuneo Watanabe, preşedinte al holdingului Yomiuri Shimbun, câştigător al premiului cultural al ziarelor pentru anul în curs. Ceremonia de decernare va avea loc la cea de-a 60-a Convenţie Naţională a Ziarelor, care va avea loc la Nagano, la 16 octombrie a.c. De când a fost lansată tradiţia acestui premiu, numai 19 persoane l-au dobândit.

Asociaţia a anunţat că a hotărât să decerneze premiul lui Watanabe pentru contribuţia sa la progresul înregistrat de "Yomiuri Shimbun" şi pentru faptul că a demonstrat că este un conducător puternic în stabilirea strategiei editoriale a companiei. De asemenea, a contribuit activ la dezvoltarea culturală a ţării sale, la promovarea media şi a jucat un rol important pentru promovarea presei scrise într-o societate democratică.