Un Los Angeles falit?

Los Angeles-ul nu e în prag de faliment. Acţiunile prudente ale edililor pot păstra oraşul solvabil. Chiar dacă pare surprinzător, unii sunt dezamăgiţi de acest lucru.

Trebuie să ne pregătim pentru crizele ocazionale de lipsă de autorespect ale oraşului. Ştiţi proverbul: „Dacă vrei să începi o discuţie în San Francisco, spune ceva rău despre Los Angeles. Dacă vrei să începi o discuţie în Los Angeles, spune ceva rău despre Los Angeles".

Dar, lăsând deoparte starea de spirit a cetăţenilor, e ceva nepoliticos în graba unora de la primărie de a vorbi despre faliment, nu pentru că ei îl consideră iminent, dar pentru că aşa e mai simplu. De ce să îţi baţi capul pentru a alege departamentele care trebuie reduse, angajaţii care trebuie concediaţi, serviciile publice pe care să le declari luxuri de nepermis? E muncă prea grea. E mult mai simplu să te declari insolvabil şi să laşi tribunalul să rezolve totul.

Să fim indulgenţi cu cei care au deschis vorba despre faliment şi să presupunem că ei intenţionează să tragă un semnal de alarmă pentru oficialii aleşi, pentru manageri şi pentru sindicate. Deoarece, deşi falimentul nu e iminent, poate deveni, în curând - dacă edilii pretind că pot continua fără a lua în calcul scăderile pe termen scurt ale veniturilor şi problemele structurale pe termen lung.

Credem că primarul Antonio Villaraigosa nu va permite ca Los Angeles-ul să dea faliment în mandatul său. Dar, în cazul în care altcineva de la primărie crede că poate face acest lucru şi scăpa cu o carieră politică intactă, o spunem acum, clar, oficial, ca să nu existe dubii: falimentul nu e o opţiune.

Orice oficial care face un pas în acest sens va fi responsabil. Managementul defectuos combinat cu criza economică au pus probleme serioase Los Angeles-ului, dar numai lenea şi laşitatea oficialilor aleşi pot împiedica oraşul să depăşească acest obstacol. (...)

Economiile nu se fac prin concedierea a doi-trei lucrători sau prin suspendarea facilităţilor fiscale ale partidelor. Ele se fac prin desfiinţarea inutilei Agenţii de IT sau prin desfiinţarea unor departamente şi responsabilizarea directă a primarului privind dimensionarea personalului. Edilii pot face acest lucru, dacă vor. Dacă nu vor, ar trebui să plece.