„Un joc de șah la scară mare“. Iranienii au elaborat în secret un plan menit să sporească costurile războiului pentru președintele Trump

În timpul unui armistițiu de scurtă durată, oficialii iranieni au pus la punct, în secret, un plan menit să majoreze costurile războiului pentru președintele Trump, în eventualitatea unei reluări a atacurilor americane, scrie The New York Times.

Rebelii houthi sar în sprijinul Iranului/FOTO:EPA?EFE

Un atac cu drone a provocat un incendiu la o gigantică rafinărie petrolieră saudită, cea mai mare de acest fel din lume. Două nave-cisternă de gaz au luat foc într-un port egiptean, în apropierea Canalului Suez, un punct strategic esențial al comerțului mondial. Explozii au avut loc deasupra Iordaniei, în urma unor rachete îndreptate spre o bază care găzduiește personal militar american.

În ultimele zile, războiul s-a extins către un cerc tot mai larg de ținte în Orientul Mijlociu, pe măsură ce Iranul și rețeaua sa de miliții aliate au încercat să lovească partenerii Statelor Unite, să destabilizeze piețele globale și să determine Washingtonul să pună capăt campaniei sale împotriva Republicii Islamice.

Atacurile fac parte, potrivit a doi oficiali iranieni de rang înalt, dintr-un plan gândit etapizat, elaborat în secret în timpul unui armistițiu de scurtă durată, în această primăvară, prin care Iranul urma să folosească aliații săi pentru a escalada atacurile în cazul intensificării ofensivei americane. Scopul, potrivit celor doi oficiali, era ca războiul să devină cât mai costisitor posibil pentru președintele Trump.

„Axa Rezistenței”

Mahdi Mohammadi, consilier de rang înalt al șefului negociatorilor iranieni, a lăudat chiar public, pe rețelele sociale, această strategie bazată pe forțele proxy, cunoscute în regiune drept „Axa Rezistenței”.

„Regulile conflictului se schimbă și sunt rescrise, creăm noi condiții și noi platforme în acest război”, a declarat Mohammadi. „Fronturile se înmulțesc, venind din direcții diferite ale regiunii; sunt, desigur, coordonate, dar acționează independent. O nouă axă a rezistenței apare, cu noi actori.”

Iranul și aliații săi au suferit lovituri puternice începând din 2023, când gruparea Hamas a atacat Israelul. Evenimentele recente au demonstrat însă capacitatea acestora de a se regrupa, de a provoca haos și de a oferi Iranului o pârghie de negociere.

Cu toate acestea, analiștii nu consideră forțele proxy — fiecare cu propria agendă — drept simple marionete ale Teheranului, deși gradul de coordonare și control exercitat de Iran variază semnificativ de la o grupare la alta.

Houthii din Yemen, de exemplu, sunt considerați cei mai autonomi dintre grupările care alcătuiesc alianța. Hezbollah se coordonează cel mai strâns cu Iranul, în timp ce milițiile șiite din Irak se situează undeva la mijloc, în privința disponibilității de a acționa drept braț direct al Teheranului.

Grupările continuă, totuși, să găsească un scop comun în opoziția față de Statele Unite și Israel. În timpul scurtului armistițiu, generali iranieni au elaborat, în secret, împreună cu comandanții milițiilor proxy, strategii pentru extinderea războiului și majorarea costurilor sale pentru Washington, potrivit celor doi oficiali, familiarizați cu planificarea în calitate de membri ai Gărzii Revoluționare, ambii vorbind sub protecția anonimatului

Comandanți de rang înalt din cadrul Forței Quds — brațul extern al Gărzii Revoluționare, responsabil de sprijinirea milițiilor proxy — au purtat convorbiri cu comandanți ai Hezbollahului, ai rebelor houthilor și ai grupărilor armate șiite din Irak, potrivit celor doi oficiali.

Comandanți și consilieri ai Forței Quds au colaborat, de asemenea, îndeaproape cu milițiile de pe teren, potrivit acelorași surse. Garda Revoluționară a încercat să acopere golurile din rândurile Hezbollahului, decimate în războiul cu Israel, oferind sprijin și în Irak, în bazele operate de milițiile șiite.

Miercuri dimineață, o serie de lovituri aeriene americano-saudite a vizat miliții din Irak, iar presa iraniană a publicat fotografii cu patru bărbați uciși în atacuri, toți purtând uniformele distinctive, de culoare kaki, ale Forței Quds, sicriele lor fiind acoperite cu drapelul iranian.

„Jucăm un joc de șah la scară mare“

„Jucăm un joc de șah la scară mare; milițiile sunt piesele Iranului, mutate cu grijă la momentul și în locul potrivit, pentru un impact maxim”, a declarat, într-un interviu telefonic, Mehdi Rahmati, analist iranian și expert în milițiile regionale.

Dincolo de lansarea de rachete și drone asupra bazelor militare care găzduiesc trupe americane, atacurile au fost calibrate astfel încât să evite confruntările directe cu forțele americane sau israeliene, care ar putea atrage represalii dure împotriva Iranului, potrivit analiștilor. Incendiul provocat la rafinăria saudită a atras Regatul în conflict, însă răspunsul saudit a vizat milițiile irakiene acuzate de atac, nu Iranul direct.

Potrivit analiștilor, Iranul și-a mobilizat forțele proxy din mai multe motive. În primul rând, strategia urmărește limitarea exporturilor de petrol din regiune, ceea ce ar duce la creșterea prețurilor la carburanți în Statele Unite, înaintea alegerilor parțiale americane, și la reducerea veniturilor aliaților arabi ai Washingtonului.

Teheranul consideră că un impact economic sever i-ar putea determina pe vecinii săi să fie mai receptivi la ambiția Iranului de a controla întregul trafic prin Strâmtoarea Ormuz, potrivit analiștilor. Înainte de război, aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu petrol tranzita această strâmtoare.

„Iranul consideră că vecinii săi sunt vulnerabili”

„Iranul consideră că vecinii săi sunt vulnerabili”, a spus Afshon Ostovar, autorul unei istorii a Orientului Mijlociu în secolul XXI. „În esență, încearcă să forțeze mâna saudiților și să obțină anumite concesii.”

Cu exporturile sale de petrol blocate în mare parte în Strâmtoarea Ormuz, Arabia Saudită a transportat cea mai mare parte a petrolului printr-o conductă care traversează regatul, exportându-l ulterior printr-un port la Marea Roșie și prin strâmtoarea îngustă Bab al-Mandab, care separă Yemenul de continentul african.

Houthii, care rămăseseră în mare parte în afara confruntării după atacurile americano-israeliene asupra Iranului, au anunțat, pe 20 iulie, un blocaj naval împotriva transportului maritim saudit, inițiind atacuri cu rachete și drone pentru a-l impune.

Miercuri, o altă rută, mult mai lungă, către Asia — care traversează Canalul Suez și Marea Mediterană — a fost, la rândul ei, amenințată, după ce drone neidentificate au lovit nave-cisternă în Egipt, deschizând astfel un nou front. Iranul a respins acuzațiile potrivit cărora ar fi responsabil pentru acest atac.

Houthii au propriile motive pentru a exercita presiuni asupra vecinului lor, Arabia Saudită, în special dorința de a pune capăt îndelungatului război civil din Yemen, în care regatul saudit a jucat un rol devastator.

„Se coordonează cu Iranul, dar nu acționează neapărat în numele Iranului”, a explicat Firas Maksad, director general pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord în cadrul companiei de consultanță pe riscuri Eurasia Group. „Este o escaladare calibrată, parte a acestei «negocieri prin foc» aflate în desfășurare între houthi și saudiți.”

Un alt motiv pentru care aliații Iranului atacă este de natură mai degrabă ideologică, potrivit analiștilor. Iranul și-a construit rețeaua de forțe proxy urmărind două obiective principale: contribuirea la retragerea forțelor militare americane din regiune și lovirea Israelului, precum și folosirea milițiilor drept scut împotriva unor atacuri asupra propriului teritoriu.

Niciuna dintre aceste strategii nu a funcționat pe deplin, mai ales după căderea președintelui sirian Bashar al-Assad, piesa-cheie a axei. Nici Hamas nu mai este decât o umbră a ceea ce a fost odată.

„Forțele proxy ale Iranului participă la război pentru că, alături de Iran, încearcă cu disperare să-și păstreze statutul revendicat de forțe revoluționare împotriva SUA și Israelului”, a explicat Lina Khatib, cercetătoare asociată la Chatham House, un institut de cercetare din Londra. În absența scopului lor inițial, milițiile au devenit, spune ea, mai degrabă „o forță a destabilizării”.

Garda Revoluționară iraniană controlează chiar mai eficient Hezbollah

Hezbollah, cândva puternicul partener al Iranului chiar la granița Israelului, se simte din nou amenințat de un acord de pace israeliano-libanez, mediat de Washington în luna iunie, care include, în mod surprinzător, obiectivul dezarmării grupării.

Organizația încearcă să se reconstruiască după războiul cu Israel, care i-a asasinat liderul de lungă durată și a ucis zeci de comandanți de rang înalt și mii de luptători.

Iranul a încercat să sprijine aceste eforturi, trimițând comandanți ai Gărzii Revoluționare direct în consiliul de conducere al Hezbollahului, potrivit unor oficiali guvernamentali libanezi și analiști. Oficiali libanezi de rang înalt și-au exprimat surprinderea aflând că unii comandanți iranieni erau, de fapt, locuitori de lungă durată ai unor clădiri vizate de Israel, aflate departe de fortărețele tradiționale ale Hezbollahului.

„Una dintre consecințele neintenționate ale distrugerii sau slăbirii conducerii Hezbollahului este că, în prezent, Garda Revoluționară iraniană controlează chiar mai eficient gruparea și acțiunile sale”, a spus Maksad.

Condiții similare se regăsesc și în Irak, unde, după invazia americană din 2003, a apărut un mozaic complex de miliții. La îndemnul Washingtonului, Irakul a încercat să integreze aceste miliții în forțele sale armate, însă unele grupări mai mici rezistă acestui proces.

Activarea Hezbollahului și a milițiilor irakiene reprezintă, pentru Iran, o modalitate de a contracara aceste eforturi americane. „Ei observă că influența lor scade și vor să-și reafirme prezența și rolul regional”, a spus Randa Slim, șefa programului pentru Orientul Mijlociu al Stimson Center, din Washington.

Deși fiecare miliție are propriile motive pentru a ataca, există, potrivit analiștilor, o unitate de scop — și percepția comună că președintele Trump și aliații săi arabi sunt reticenți în a continua războiul, ceea ce oferă Teheranului și forțelor sale proxy o oportunitate.

„Simt că a venit momentul”, a spus Ostovar, citat de NYT. „Simt mirosul de sânge în apă și își folosesc avantajul.”