Tunisia, o oază de linişte într-un Maghreb agitat

Azi se împlinesc 20 de ani de când generalul Ben Ali guvernează cu mână de fier ţara. Paradoxal, regimul său a ţinut Tunisia departe de fundamentalismul islamic De la obţinerea

Azi se împlinesc 20 de ani de când generalul Ben Ali guvernează cu mână de fier ţara. Paradoxal, regimul său a ţinut Tunisia departe de fundamentalismul islamic

De la obţinerea independenţei, în 1956, Tunisia a fost condusă doar de doi lideri: Habib Bourghiba, timp de 30 de ani, şi Zine El-Abidine Ben Ali, actualul preşedinte aflat deja la al patrulea mandat. Generalul Ben Ali a preluat puterea după ce l-a declarat pe preşedintele Bourghiba incapabil din punct de vedere medical pentru a-şi exercita funcţia.

Presa a calificat la vremea respectivă această mişcare drept un "puci medical". Politica de prevenire a fundamentalismului islamic a făcut ca Occidentul să-i treacă cu vederea generalului Ben Ali guvernarea nu tocmai democratică şi faptul că în alegeri contracandidaţii săi au fost hărţuiţi, arestaţi şi trimişi în justiţie.

Organizaţia Reporteri fără Frontiere şi ONG-urile au semnalat de multe ori că tunisienii nu au acces la o presă independentă, că radioul, televiziunea şi internetul sunt sub controlul şefului statului. Scriitorul disident Taoufik Ben Brik descrie în "Courrier International" cum se spionează între ei tunisienii şi că acesta ar fi un adevărat "sport naţional".

El susţine că în cei 20 de ani de când se află la putere, Ben Ali a creat o castă de agenţi secreţi care dispun de numeroase privilegii. Aceştia sunt specializaţi în manipularea opiniei publice. Pentru a da o imagine a regimului poliţienesc, Toufik Ben Brik afirmă că în Tunisia există un poliţist la fiecare 70 de locuitori. Un lucru nu poate fi însă contestat, că Ben Ali a reuşit să facă din Tunisia unul dintre cele mai liberale state din lumea islamică, având cea mai de succes economie din zonă şi să atragă anual milioane de turişti.

Bin Laden îl are pe listă pe Ben Ali

Vecină cu Algeria şi Libia, Tunisia a căutat mereu să menţină bune relaţii cu aceste ţări, în ciuda unor tensiuni ocazionale, marcate uneori de dispute frontaliere sau de "exportul de terorism". Cu toate acestea, autorităţile tunisiene nu au închis frontierele cu Algeria nici măcar în sumbrii ani '90 când atentatele se ţineau lanţ acolo.

După atentatele din septembrie 2001, islamiştii, mai ales aripa maghrebiană a Al-Qaida, a încercat în mai multe rânduri să destabilizeze regimul de la Tunis. Săptămâna trecută, mâna dreaptă a lui Osama Bin Laden, Ayman al-Zawahiri, le-a cerut musulmanilor din Maghreb să-i alunge de la putere pe liderii din Libia, Tunisia, Algeria şi Maroc. Până acum, celulele jihadiste au fost ţinute la distanţă.

Statutul femeii, comparabil cu cel occidental

Tunisiencele au dreptul la educaţie, muncă şi protecţie socială. Nu există domeniu în care femeia tunisiană să nu poată activa. O putem întâlni în uniformă de poliţist, dirijând circulaţia în stradă, în politică, poate fi şofer de taxi, manager de hotel de 4-5 stele, jurist.

Islamul este religia ţării, dar aceasta n-a constituit un obstacol în eforturile de modernizare şi dezvoltare a societăţii. Rata analfabetismului este foarte scăzută, peste 99% din copiii tunisieni absolvă ciclurile şcolii primare. Învăţământul este de calitate, instituţiile educative tunisiene ocupă primul loc în plan arab şi african şi locul 18 mondial. Tunisienii acordă multă importanţă studierii limbilor străine.

Opoziţia parlamentară cere reforme

Partidul Democratic Progresist (PDP-opoziţia legală) a cerut reforme politice urgente în Tunisia, în timpul Consiliului Naţional, ce a avut loc cu trei zile înainte de cea de-a douăzecea aniversare de când se află la putere preşedintele Zine El Abidine Ben Ali, în capitala acestei ţări. Reuniunea a avut loc în prezenţa altor lideri ai opoziţiei, dar şi a celor din Mişcarea Islamistă Interzisă (ENNAHDHA), a asociaţiilor Liga Tunisiană a Drepturilor Omului şi a observatorilor străini.

Sub sloganul "Reforme azi, nu mâine", preşedintele PDP, Mayia Jribi, a cerut promulgarea unei legi de amnistie generală, care să permită eliberarea prizonierilor politici şi reîntoarcerea din exil a disidenţilor. Jribi făcea aluzie, în special, la conducătorii şi membrii ENNAHDHA, condamnaţi în 1992 la închisoare, pentru tentativă de schimbare a regimului prin violenţă. Puterea actuală le neagă acestora statutul de prizonieri politici, încadrându-i la delicte de drept comun. Participanţii au mai cerut alternanţă la putere şi alegeri libere şi transparente.

Situaţia drepturilor omului a început să îngrijoreze şi Uniunea Europeană. Preşedinta subcomisiei Drepturilor Omului din Parlamentul European, Helene Flautre, a făcut recent o vizită în Tunisia, unde s-a întâlnit cu doi opozanţi ai regimului, care se află de mai multe luni în greva foamei. Este vorba de Maya Jribi, în vârstă de 46 de ani, şi Ahmed Nejib Chebbi, de 60 de ani.

Europarlamentarul i-a transmis o scrisoare preşedintelui Ben Ali, în care îi cere să respecte libertatea de asociere. Apărătorii drepturilor omului şi ONG-urile internaţionale susţin că guvernul tunisian beneficiază de "protecţie internaţională", fiind recompensat pentru performanţele economice şi lupta împotriva activismului islamist.

Performanţă economică şi stabilitate socială

Stabilitatea politică şi politicile economice ale guvernului tunisian au atras capitalul străin. Tunisia a privatizat, în ultimii ani, 206 întreprinderi publice. Între acestea, operatorul public de telefonie Tunisie Telecom, vândut consorţiului din Emirate, Tecom Dig, fabrica de ciment de la Gabes, cedată portughezilor de la Secil, banca tunisiano-kuweitiană BTK a fost luată de Grupul Bancar Francez Caissed Epargne. Marile grupuri de investiţii europene, cum ar fi cel italian Preatoni, sunt interesate să investească în turism, mai ales în partea de nord a ţării. O pondere importantă în economie o are agricultura.

Vulnerabilitatea Tunisiei la schimbările climatice a obligat autorităţile să elaboreze o strategie de adaptare a sectorului agricol la noile realităţi. Au fost elaborate programe la nivel naţional, regional şi local de luptă împotriva deşertificării, în cooperare cu specialişti din Germania. Cel mai preocupant lucru rămâne cel referitor la resursele de apă.

Autorităţile tunisiene susţin proiectul Uniunii Mediteraneene propus de Franţa. Iniţiativa franceză va fi examinată pe 30 noiembrie de miniştrii afacerilor externe din Magrebul arab, în cadrul unei reuniuni ce va avea loc la Rabat. Acest proiect este susţinut şi de Bruxelles.

Comisarul european pentru relaţii externe, Benita Ferrero-Waldner, a declarat că este " o idee interesantă" dacă aduce o "valoare adăugată". Comisia Europeană a cerut clarificări însă Parisului şi vrea să se asigure că iniţiativa nu se va suprapune proiectelor Uniunii în acest domeniu. Începând din 2008, Tunisia se va alătura zonei de liber schimb a UE.

Nouă milioane de turişti, într-o ţară cu 10 milioane de locuitori

Tunisia continuă să se impună drept prima destinaţie turistică din Maghreb şi Africa şi a doua din lumea arabă. La nivel mondial, se clasează pe locul 34 dintr-un total de 124 de ţări. Din anul 2000, a depăşit ţări cu renume în acest sector, precum Thailanda şi Turcia. În ultimii 10 ani, autorităţile tunisiene au făcut din turism una dintre priorităţile naţionale. În ciuda suprafeţei relativ mici, de 163.610 km pătraţi, turismul reprezintă resursa numărul unu a economiei, contribuind cu 7% la PIB.

Turismul este nu doar coloana vertebrală a economiei tunisiene, ci chiar axa strategică a dezvoltării economice, fiind un mijloc de luptă împotriva şomajului. Acest sector a contribuit la crearea a peste 400.000 locuri de muncă. Plajele superbe, soarele, munţii şi deşertul saharian atrag milioane de turişti din toate colţurile planetei.

Între opt şi nouă milioane de turişti au vizitat, anul acesta, Tunisia, o cifră echivalentă aproape cu numărul locuitorilor acestei ţări (circa 10 milioane). În decursul ultimilor cinci ani, guvernul tunisian a adoptat o nouă strategie pentru promovarea acestui sector, în special în materie de infrastructură. A introdus noi clasificări pentru hoteluri, va moderniza 800 de unităţi de cazare până în 2011, va introduce noi tehnologii de informare şi comunicare, va diversifica produsul turistic.

Noul Eldorado pentru pensionari

Această ţară arabă a devenit o destinaţie din ce în ce mai populară pentru pensionarii din întreaga lume. Ei sunt atraşi de clima blândă, de tarifele scăzute, de varietatea activităţilor oferite, de apropierea de Europa şi stabilitatea politică a Tunisiei.

Potrivit recensământului din 2004, aproape 11.000 de cetăţeni din ţările Uniunii Europene au rezidenţă permanentă pe teritoriul tunisian, dintre aceştia circa 20% au vârste peste 45 de ani. Atrăgător este şi faptul că o persoană de naţionalitate străină poate cumpăra o locuinţă în Tunisia, uşor şi la un preţ mai mult decât avantajos.