Semnal pozitiv pentru euro

Dacă Angela Merkel vorbeşte serios despre susţinerea reformelor în Italia şi Spania, ar trebui să nu se mai opună unui fond de urgenţă european mai mare.

O suplimentare a acestuia ar fi pentru întreaga lume semnalul că Europa este hotărâtă să rezolve criza datoriilor. Italia cere partenerilor din zona euro să aprobe creşterea fondului de urgenţă de la 500 de miliarde la 1.000 de miliarde de euro. Desigur, am putea striga: când învaţă sud-europenii ăştia odată că nu un ajutor venit din străinătate îi va salva de falimentul de stat, ci că doar aplicarea unei reforme serioase a instituţiilor statului îi mai poate scoate la liman! Chiar dacă există o frustrare imensă că această criză a datoriilor nu se mai termină, Italia nu trebuie învinovăţită. De anul trecut, când s-a stabilit dimensiunea fondului de salvare european, situaţia economică s-a schimbat radical.

În primul rând, acum, în centrul crizei se află Spania şi Italia, care nu sunt nişte piloni ai economiei europene. În al doilea rând, s-a schimbat şi situaţia politică internă în cele două state. În Italia, adversarul reformelor, Berlusconi, a fost înlocuit cu susţinătorul reformelor, premierul Monti. De aceea este o diferenţă majoră dacă cer ajutor guvernanţii de la Roma din 2012 sau dacă ar fi cerut ajutorul guvernanţii conduşi de Berlusconi. Monti are şi el dreptate când spune că oamenii se supun măsurilor de austeritate doar dacă sunt convinşi că ele vor da roade. Dacă şefa Guvernului de la Berlin nu se va mai opune suplimentării EFSF, nu doar că ar da un semnal pozitiv lumii, ci va mai îmblânzi opinia europenilor despre germanii fără inimă şi avizi să facă economie. Iar unele reproşuri sunt justificate. Germania este unul dintre puţinii câştigători ai crizei.

Merkel a accentuat turbulenţele economice prin decizia pe care a luat-o (din punct de vedere politic corectă, dar greşită din punct de vedere economic), ca băncile să contribuie la tăierea datoriilor Greciei. Cel care se opune - aşa cum face şefa Executivului german - eurobondurilor şi implicării Băncii Centrale Europene trebuie să fie pregătit să rişte şi el mai mult. Un al doilea val al crizei mondiale ar fi devastator pentru că statele nu mai au mijloacele de sprijin pe care le-au avut  în 2009. Este deci interesul Germaniei să oprească accentuarea crizei.