Războiul din Siria și impactul marilor puteri. De la sprijinul pentru Assad la căderea regimului

Un avans uluitor al rebelilor sirieni a pus capăt domniei de 24 de ani a lui Bashar al-Assad, forțele opoziției intrnd în capitală și obligându-l pe președinte să fugă pe 8 decembrie.

Flota miltară siriana, distrusă de Israel/ FOTO:X.Ne

Răsturnarea regimului a urmat unui război civil de 13 ani, care a început după ce Assad a reprimat protestele pro-democrație. Războiul civil a ucis mai mult de jumătate de milion de oameni, a deplasat alte cteva milioane și a implicat puteri internaționale și grupuri proxi ale acestora.

Lumea urmărește acum pentru a vedea cum se va configura peisajul politic al Siriei după sfârșitul domniei familiei Assad, care a durat o jumătate de secol.

Cei care au un interes direct în conflict și în viitorul țării includ, pe de o parte, Rusia și Iranul - care l-au susținut pe Assad - și, pe de altă parte, Statele Unite și Turcia, care au sprijinit grupuri și miliții de rebeli diferite.

Aceste țări, împreună cu Israelul, au jucat un rol în Siria și ar putea continua să o facă., scrie BBC.

Turcia

În timpul războiului civil din Siria, Turcia a susținut facțiuni de rebeli - majoritatea dintre ele luptând acum sub steagul Armatei Naționale Siriene (SNA) - prin furnizarea de arme, suport militar și politic.

Vecinul din nord al Siriei a fost preocupat în mare parte de utilizarea rebelilor pentru a limita miliția kurdă YPG, pe care Turcia o acuză că este o extensie a rebelilor kurzi din Turcia, PKK. De asemenea, Turcia dorește ca cei aproximativ trei milioane de refugiați sirieni care trăiesc pe teritoriul său să se întoarcă acasă.

YPG este cea mai mare miliție din alianța Forțelor Democrate Siriene (SDF), susținută de Statele Unite și condusă de kurzi, care controlează o mare parte din nord-estul țării.

SDF a evitat în mare măsură conflictul cu forțele lui Assad în timpul războiului. Cu toate acestea, trupele turce și rebelii aliați au confiscat teritorii de la YPG și SDF de-a lungul graniței de nord a Siriei.

De asemenea, Turcia a fost implicată politic. În 2020, Turcia și Rusia au mediat un armistițiu pentru a opri o ofensivă a guvernului de a recuceri Idlib, bastionul rebelilor din nord-vest.

Idlib era dominată de grupul militant islamist Hayat Tahrir al-Sham (HTS), care a care răsturnat în cele din urmă regimul lui Assad.

Mulți cred că ofensiva nu ar fi avut loc fără acordul Turciei. Turcia a negat sprijinul acordat HTS.

Între timp, conflictul din nordul Siriei continuă: în momentul în care HTS a lansat ofensiva, SNA a lansat o altă ofensivă asupra unor zone controlate de SDF.

Rusia

Rusia avea deja o relație de decenii cu guvernul Assad și avea baze militare acolo înainte de războiul civil.

Președintele rus Vladimir Putin a folosit prezența țării sale în Siria și sprijinul acordat lui Assad pentru a provoca puterea și dominația Occidentului în regiune.

În 2015, Rusia a lansat o campanie aeriană și a trimis mii de trupe pentru a sprijini regimul lui Assad.

În schimb, Rusia a închiriat pe 49 de ani o bază aeriană și una navală, care au devenit noduri logistice cruciale în estul Mediteranei pentru transferul contractorilor militari din și în Africa.

Aceasta a marcat o etapă importantă în încercarea Rusiei de a se afirma ca o putere globală, concentrându-și anterior eforturile asupra țărilor care făceau parte din fostul bloc sovietic.

Dar războiul din Ucraina, care durează din 2022, a distrat atenția aliatului lui Assad, contribuind la înfrângerea rapidă a armatei siriene în fața grupurilor de rebeli la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie.

Assad și familia sa au primit azil la Moscova după ce au fugit din Damasc, potrivit mass-mediei ruse.

Statele Unite

După ce protestele pro-democrație din Siria din 2011 au înăbușite în forță , președintele american de atunci, Barack Obama, a susținut opoziția față de regimul lui Assad.

Statele Unite au oferit suport militar grupurilor de rebeli pe care le considerau moderate, și au intervenit militar pentru a combate grupul Statul Islamic (ISIS) în 2014.

O coaliție globală condusă de Statele Unite a efectuat atacuri aeriene și a desfășurat trupe de elită pentru a ajuta alianța SDF condusă de kurzi să captureze teritorii care fuseseră odată controlate de ISIS în nord-est.

După căderea guvernului lui Assad, guvernul american a declarat că a efectuat zeci de atacuri aeriene împotriva taberelor și operativelor ISIS în centrul Siriei pentru a se asigura că gruparea nu poate profita de situația instabilă.

Președintele ales Donald Trump, care va prelua funcția în ianuarie, a declarat că Siria este „o mizerie” de care Statele Unite ar trebui să stea departe. Când Trump a fost președinte, în 2019, el a ordonat retragerea trupelor americane din Siria.

Statele Unite au în prezent aproximativ 900 de soldați în Siria, majoritatea în nord-est.

Iran

Iranul și Siria sunt aliați din 1979, de la Revoluția Islamică a Iranului. Siria a susținut Iranul în timpul războiului dintre Iran și Irak din anii '80.

În timpul războiului civil sirian, se crede că Iranul a desfășurat sute de militari și a cheltuit miliarde de dolari pentru a-l sprijini pe Assad.

Mii de luptători musulmani șiiți, înarmați, instruiți și finanțați de Iran - majoritatea din mișcarea Hezbollah din Liban, dar și din Irak, Afganistan și Yemen - au luptat de asemenea alături de armata siriană.

Dar, similar cu Rusia în cazul Ucrainei, Hezbollah a fost slăbit de conflictul cu Israelul din Liban, probabil accelerând prăbușirea armatei siriene.

Israel

Israelul a cucerit Platoul Golanul de la Siria în ultimele etape ale Războiului de Șase Zile din 1967 și l-a anexat unilateral în 1981. Mișcarea nu a fost recunoscută internațional, deși Statele Unite au făcut-o în 2019.

Israelul a efectuat sute de atacuri aeriene împotriva țintelor legate de Iran în Siria pe durata războiului, deși rareori a recunoscut astfel de atacuri.

De când rebelii au răsturnat regimul lui Assad, Israelul a efectuat sute de atacuri în Siria. Țintele au inclus infrastructura militară a Siriei, flota navală și fabrici de arme.

Israelul a declarat că acționează pentru a împiedica armele să ajungă „în mâinile extremiștilor”.

Forțele israeliene au cucerit și zona tampon demilitarizată din Înălțimile Golan. Israelul a spus că acordul de retragere din 1974 cu Siria s-a „prăbușit” odată cu preluarea țării de către rebeli.

De asemenea, a recunoscut că trupele sale operează mai adânc în Siria la „câteva puncte suplimentare” dincolo de zona tampon, dar a insistat că acestea „nu avansează spre Damasc”.