Exclusiv Războiul din Iran, o bulă de oxigen pentru Rusia. „Este mai mult decât o crimă, este o greșeală”

Stocurile de rachete Patriot, esențiale pentru apărarea Ucrainei, se diminuează rapid, prețul petrolului crește și atenția internațională se mută de la războiul european - sunt efectele principale ale războiului din Iran care avantajează Rusia, spune analiștii consultați de „Adevărul”.

Războiul din Iran îl ajută pe Putin din mai multe puncte de vedere. FOTO: Profimedia

Războiul din Iran, declanșat după loviturile aeriene coordonate ale Statelor Unite și ale Israelului asupra pozițiilor iraniene, a escaladat rapid într-un conflict regional cu efecte globale complexe.

Atacurile iraniene cu rachete și drone asupra bazelor americane și a altor ținte din regiune au perturbat traficul prin Strâmtoarea Hormuz – un punct strategic prin care trece circa 20% din petrolul și gazele naturale transportate pe mare – ceea ce a condus la creșterea prețurilor la energie și la presiuni inflaționiste în economiile occidentale.

Președintele Volodimir Zelenski a avertizat că intensificarea conflictului din Orientul Mijlociu poate afecta capacitatea aliaților de a susține Ucraina, în special prin redirecționarea resurselor militare și de apărare antiaeriană. În plus, într-un context de tensiuni geografice și economice tot mai accentuate, statelor europene le este tot mai greu să mențină sprijinul militar și financiar pentru Ucraina fără a fi distrasă atenția de la frontul estic.

Pe plan economic global, perturbările la nivelul livrărilor de energie au dus la creșterea inflației și la un risc concret de stagflație — o combinație de creșteri de prețuri și încetinire a creșterii economice — dacă conflictul se prelungește. Discuțiile din cercurile politice arată o polarizare strategică mai mare între marile puteri: Rusia și China ar putea consolida alianțele cu Iranul, iar SUA și aliații occidentali își reorientează prioritățile.

În ceea ce privește sprijinul militar, întrebările privind disponibilitatea sistemelor antirachetă și de apărare furnizate Ucrainei, în contextul în care unele dintre acestea sunt redirecționate pentru a apăra interesele în Orientul Mijlociu, rămân critice. Astfel, chiar dacă impactul direct asupra capacității Rusiei de a ataca Ucraina este considerat de unii analiști „neglijabil” pe termen scurt, distragerea atenției și resurselor Occidentului poate slăbi, indirect, sprijinul oferit Ucrainei în acest război prelungit.

 „Adevărul” a discutat despre efectele războiului din Iran asupra situației din Ucraina cu analistul de securitate Ștefan Popescu și cu generalul (r) Virgil Bălăceanu.

Ștefan Popescu: Războiul avantajează Rusia

Analistul de securitate Ștefan Popescu susține că Federația Rusă este „unul dintre beneficiari”, iar războiul din Ucraina riscă să fie împins în plan secund.

„Războiul avantajează Rusia. Este unul dintre beneficiarii”, afirmă tranșant Popescu, referindu-se la Rusia. În opinia sa, conflictul din Orientul Mijlociu „acoperă din punct de vedere al percepției, al imaginii, total conflictul din Ucraina” și „adaugă un plus de complexitate agendelor externe și angajamentelor principalilor susținători ai Ucrainei”.

Cu alte cuvinte, atenția strategică a Occidentului se fragmentează. Franța, Marea Britanie și Germania – actori-cheie în sprijinul Kievului – sunt forțate să-și redistribuie resursele. „Franța a trebuit să deplaseze un grup aeronaval în regiune”, amintește analistul, iar Londra și Berlinul sunt, la rândul lor, prinse într-o ecuație regională complicată. Totul se întâmplă „pe fondul retragerii sprijinului financiar și diplomatic al Statelor Unite ale Americii” pentru Ucraina.

Energia – marele câștig al Moscovei

Unul dintre cele mai clare avantaje pentru Kremlin ține de energie. „Prin oprirea industriei de petrol și gaz din Orientul Mijlociu se consolidează poziția sistemică a Federației Ruse în comerțul mondial cu hidrocarburi”, explică Popescu. Iranul era responsabil de „20% din exporturile mondiale de gaz lichefiat”, iar din regiune plecau anual „33 de milioane de tone de fosfați esențiali pentru agricultură”.

Rupturile din aprovizionare „pun o mare presiune pe multe economii” și subminează tentativele de decuplare de Rusia. India este exemplul invocat: deși își propusese diversificarea surselor de aprovizionare cu petrol, este „nevoită să pună între paranteze obiectivul de distanțare” față de Moscova. Creșterea prețurilor la hidrocarburi oferă Rusiei „o marjă de manevră suplimentară pentru economia rusă” – adică resurse sporite pentru a continua războiul din Ucraina.

În plan simbolic, conflictul validează și narațiunea Kremlinului: „Războiul din Iran întărește ideea că relațiile internaționale se reglează în principal prin folosirea forței și mai puțin a negocierilor și dreptului internațional”. Este exact logica invocată de Moscova pentru invadarea Ucrainei.

Stocuri limitate și priorități schimbate

Popescu atrage atenția asupra limitelor militare ale Occidentului. „Limitele stocurilor de interceptori” ale coaliției americano-israeliene și prioritizarea apărării propriului teritoriu de către Washington transmit „o imagine de limitare militară a Statelor Unite”. Generalul Dan Cain avertiza că „este nevoie de ani pentru refacerea stocurilor de rachete de croazieră”.

Aceste realități au consecințe directe pentru Ucraina: mai puține resurse disponibile, mai multă prudență strategică. Dacă SUA își concentrează efortul pe Orientul Mijlociu și pe apărarea aliaților direcți, capacitatea de proiecție externă scade. Iar „o capacitate mai mică de a face față unui eventual război de mare intensitate” slăbește descurajarea globală.

În plus, state precum Emiratele Arabe Unite, confruntate cu retrageri de personal american și vulnerabilități energetice, ar putea adopta „o politică mult mai nuanțată” față de Washington. Această recalibrare a alianțelor complică și mai mult arhitectura de sprijin pentru Kiev.

Triunghiul Moscova–Beijing–Teheran

Un alt efect major este consolidarea convergenței dintre Rusia, China și Iran. Popescu invocă avertismentul formulat de Zbigniew Brzezinski în volumul „Marea tablă de șah”, privind pericolul unui triunghi Moscova–Beijing–Teheran: „Se consolidează convergența dintre aceste trei părți, Rusia, China, Iran prin operațiunea militară a Statelor Unite, un război nenecesar, așa cum a afirmat și atât șeful statului major interarme, generalul Dan Caine, cât și CIA-ul, nu era pericolul unui atac imminent din partea Iranului”. 

 Analistul sugerează că există deja o formă de asistență pentru Iran: „anumite nave cu capacități electronice” ale Rusiei și Chinei ar furniza informații despre mișcările americane. În paralel, vulnerabilitatea aprovizionării energetice a Chinei din Orientul Mijlociu o va obliga să fie „mult mai solidară cu Federația Rusă, de unde aprovizionarea nu are niciun fel de risc”.

Pe termen lung, criza revalorizează și ruta maritimă nordică de-a lungul litoralului rus, în detrimentul traseelor sudice prin Canalul Suez – o mutație strategică favorabilă Moscovei.

America în defensivă, Europa în căutare de autonomie

Un posibil cost politic intern în SUA ar putea accentua avantajul rus. Dacă Partidul Republican pierde majoritatea în Congres la alegerile de la jumătatea mandatului, „conflictele previzibile dintre Casa Albă și Congres” ar putea afecta capacitatea de proiecție externă a Americii. „O Americă mai obligată să gestioneze crize interne și mai puțin orientată spre exterior” este, spune Popescu, un câștig pentru Rusia.

În Europa, frustrarea față de lipsa de consultare și impactul economic al crizei accelerează reflecția asupra autonomiei strategice. Inițiative precum extinderea umbrelei nucleare franceze sau deschiderea unor „canale de comunicare separate cu Federația Rusă” arată că unitatea occidentală nu mai este monolitică.

„Este mai mult decât o crimă, este o greșeală”

În final, Popescu parafrazează celebra formulare atribuită lui Talleyrand: „Este mai mult decât o crimă, este o greșeală.” Mesajul este limpede: intervenția din Iran, considerată de unii oficiali americani drept „nenecesară”, riscă să întărească exact tabăra pe care Occidentul încearcă să o limiteze.

Pentru Rusia, războiul din Iran aduce prețuri mai mari la energie, alianțe consolidate și un Occident fragmentat. Pentru Ucraina, înseamnă competiție pentru resurse, atenție diminuată și un adversar revitalizat financiar. În joc nu este doar un conflict regional, ci echilibrul de putere care va modela următorul deceniu.

 „Războiul din Iran diminuează stocurile de rachete Patriot. Este un avantaj pentru Rusia”

Conflictul din Iran produce efecte indirecte, dar semnificative asupra războiului din Ucraina. Într-un interviu recent, generalul (r) Virgil Bălăceanu explică modul în care escaladarea din Orientul Mijlociu influențează atât capacitatea de apărare a Ucrainei, cât și poziția strategică a Federației Ruse.

Întrebat dacă războiul din Iran îi ajută pe ruși sau, dimpotrivă, le creează probleme, generalul răspunde: „Se diminuează stocurile de rachete, mai ales rachetele Patriot. Chiar dacă europenii au banii pregătiți pentru achiziționarea acestor rachete, va fi din ce în ce mai dificil”, avertizează el. Motivul este simplu: conflictul din Iran consumă masiv muniție de interceptare, iar „vom asista în mod sigur la o diminuare dramatică a stocului în urma războiului loviturilor”.

Pentru Ucraina, această realitate este critică. Sistemele Patriot reprezintă coloana vertebrală a apărării antiaeriene împotriva rachetelor balistice rusești. Dacă producția nu poate ține pasul cu consumul, Kievul va resimți inevitabil efectele. Generalul subliniază că, potrivit estimărilor, confruntările din Orientul Mijlociu „probabil vor continua în următoarele 4-5 săptămâni”, ceea ce înseamnă presiune suplimentară pe lanțurile de aprovizionare occidentale.

Există însă și elemente ambivalente pentru Moscova. Pe de o parte, „ar mai fi un avantaj pentru Federația Rusă dacă va crește prețul barilului de petrol. Și crește. Nu dacă va crește. Creșterea și menținerea crescută a prețului barilului de petrol.” O energie mai scumpă înseamnă venituri mai mari la bugetul rus, deci resurse suplimentare pentru susținerea războiului din Ucraina.

Pe de altă parte, anumite evoluții pot afecta imaginea și credibilitatea militară a Rusiei. Generalul indică performanța slabă a sistemelor de apărare antiaeriană rusești: „Sistemele de apărare anti-ariană, cum sunt S-300, văd că nu-și dovedesc eficiența. Nu și-au dovedit eficiența nici în Venezuela (…) și nu și-au dovedit eficiența nici în apărarea Teheranului.” Dacă aceste sisteme, promovate intens de Moscova, se dovedesc vulnerabile, reputația industriei militare ruse poate avea de suferit.

Un alt subiect sensibil este cel al dronelor iraniene, folosite intens de Rusia în Ucraina. Întrebat dacă războiul ar putea afecta aprovizionarea Moscovei, generalul admite că „stocul de drone al Iranului se va diminua considerabil”. Totuși, impactul direct asupra Rusiei este limitat: „Rușii au luat deja tehnologia și produc ei”. Este vorba despre versiunea rusească a dronei Shahed-136, cunoscută sub numele de „Geran-2”, produsă în serie pe teritoriul Federației Ruse.

Chiar dacă „lanțul de aprovizionare cu drone tip Shahed 136 se întrerupe”, efectul negativ ar fi redus, pentru că Moscova „a trecut la o producție masivă”. Așadar, dependența directă de Iran a scăzut semnificativ.

Un alt avantaj major pentru Kremlin ține de dimensiunea mediatică și politică: „Toată lumea nu mai e concentrată pe Ucraina, este foarte concentrată pe Orientul Mijlociu, Golful Persic. Este iarăși un avantaj al Federației Ruse.” În aceste condiții, Rusia „poate să-și continue acțiunile militare fără să se mai comenteze negativ”.

Generalul explică și beneficiul de imagine pentru Vladimir Putin: „Este un alt avantaj al lui Putin care spune: nu este pace nici în Ucraina, dar nu este pace nici în Orientul Mijlociu. Ca atare, nu ne criticați numai pe noi.” Într-un context global marcat de multiple crize, responsabilitatea Rusiei pentru prelungirea conflictului din Ucraina pare, cel puțin parțial, diluată.

„Rusia nu are cu ce să se implice în Iran”

 În ceea ce privește o eventuală implicare directă a Moscovei în sprijinul Teheranului, poziția generalului este fermă: „Nu va fi nicio implicare, doar printr-o retorică. Nici nu ar avea cu ce să se implice”. El exclude scenarii precum „un pod aerian sau o livrare maritimă a unor echipamente, muniții care sunt necesare Iranului”. Rusia nu își permite o escaladare directă.

Pe dimensiunea tehnologică, generalul sugerează că „mai mult chinezii ar putea să fie implicați”, amintind discuțiile privind posibile livrări de rachete antinavă chinezești către Iran. Totuși, nu există indicii clare că astfel de sisteme ar fi fost transferate.