Polonia a fost prima în luptă

Polonia a fost prima în luptă

Încă din 1939, Polonia a rămas fără sprijinul Angliei şi Franţei, fiind singura ţară europeană ocupată de două puteri totalitare. Pentru polonezi, al Doilea Război Mondial a durat cel mai mult - aproape şase ani -, ei fiind şi primii care au luptat împotriva trupelor naziste şi sovietice.

Andrzej Przewoźnik

În zorii zilei de 1 septembrie 1939, atunci când în Westerplatte au căzut primele gloanţe, iar peste oraşele şi satele poloneze adormite au început să curgă bombele, a început cel de-al Doilea Război Mondial, declanşat de al III-lea Reich german. Un război total.

Extrem de brutal şi de distructiv, care a tulburat ordinea lumii instaurată în urmă cu doar douăzeci de ani, după un alt mare război sângeros, cel din 1914-1918.

Al Doilea Război Mondial a schimbat continentul european şi lumea într-un mod inimaginabil, a dezvăluit cele mai rele trăsături posibile ale caracterului uman, a provocat moartea şi dispariţia în masă a unor întregi comunităţi şi popoare, încălcarea şi respingerea regulilor umanitarismului, a drepturilor omului şi principiilor morale formate în decurs de secole; a dus, de asemenea, la uriaşe distrugeri materiale.

Pentru polonezi, el a durat cel mai mult - aproape şase ani. A cauzat moartea a milioane de cetăţeni. Polonia a fost singura ţară europeană invadată şi ocupată de două puteri totalitare: Germania nazistă şi URSS-ul comunist. Din primele zile ale războiului a rămas fără sprijinul unor aliaţi puternici în acea vreme, Anglia şi Franţa.

La 17 septembrie 1939 s-a produs atacul din est. Intrarea detaşamentelor sovietice pe teritoriul Poloniei, care se confrunta singură cu agresorul german, a îngropat definitiv orice şansă de independenţă şi dezvoltare ulterioară a tânărului stat, reconstruit după 123 de ani de supunere şi divizare. Polonia era prinsă în cleştii a două forţe totalitare.

Drumul spre România

În zilele fierbinţi ale tulburărilor din septembrie, au ajuns în România aproape 50.000 de refugiaţi polonezi. Printre ei se aflau reprezentanţii celor mai importante autorităţi ale statului: preşedintele Republicii Polone, comandantul suprem al armatei, premierul împreună cu Consiliul de Miniştri, aproximativ 25.000 de militari extenuaţi de luptele cu agresorul german, precum şi aproape tot atâţia refugiaţi civili.

  Destinele lor au fost diferite. Majoritatea au părăsit România pentru a continua lupta pentru libertate în detaşamentele formate în Franţa sau în Orientul Apropiat, unii s-au decis să se întoarcă în ţara ocupată. Mulţi au rămas totuşi pe teritoriul românesc până la sfârşitul războiului. Aici au creat instituţii care să le permită să trăiască şi să-şi organizeze viaţa, dar şi organizaţii conspirative cu caracter politic şi militar.

Multitudinea de iniţiative, importanţa lor pentru miile de cetăţeni polonezi pe care războiul i-a alungat din patrie, va rămâne pentru multă vreme în memoria polonezilor. Va rămâne, de asemenea, şi recunoştinţa faţă de poporul român care, în repetate rânduri, în împrejurări dramatice, a creat condiţii pentru şederea şi activitatea polonezilor pe teritoriul României în anii unuia dintre cele mai înspăimântătoare războaie din istoria Europei şi întregii lumi.

Amintiri dureroase

Victoria asupra nazismului german – sărbătorită cu atâta bucurie de societăţile statelor Europei apusene – a însemnat pentru polonezi doar sfârşitul ocupaţiei germane şi începutul îndelungatei dominaţii sovietice, care a lovit forţele vitale ale poporului, privând câteva generaţii de polonezi de şansa unei dezvoltări civilizatoare normale.

Festivităţile care vor avea loc la 1 septembrie la Westerplatte şi în alte oraşe poloneze vor aminti că Polonia şi polonezii au fost primii care au opus o rezistenţă militară armatelor celor două imperii totalitare, dar şi violenţei naziste şi comuniste.

Au făcut-o în numele unor valori general umane, al idealurilor de libertate şi democraţie călcate în picioare şi respinse de cele două sisteme criminale, plătind un tribut de sânge în luptele de pe toate fronturile celui de-al Doilea Război Mondial şi din ţara ocupată.     

Amintindu-ne de milioanele de polonezi care şi-au pierdut viaţa în cel de-al Doilea Război Mondial, să fim mândri că Polonia, că noi, polonezii, am fost primii în această luptă.

Al Doilea Război Mondial a schimbat continentul european şi lumea într-un mod inimaginabil.

Andrzej Przewoźnik
istoric şi publicist

Andrzej Przewożnik

Istoric şi publicist polonez, Andrzej Przewożnik este secretar general al Consiliului pentru Comemorarea Luptelor şi Sacrificiilor şi a participat activ la construcţia unor cimitire militare, statui şi necropole, care comemorează victimele poloneze ale totalitarismului.

Este autorul a numeroase articole şi lucrări ştiinţifice şi editorul-şef a revistei de istorie „Niepodległość“ („Independenţa“).