Pescuitul oceanic intră în colaps

Schimbarea climei, poluarea şi recoltarea excesivă vor scoate pe uscat toate pescadoarele Combinaţia mortală dintre poluare, schimbarea climei şi pescuitul excesiv au redus drastic

Schimbarea climei, poluarea şi recoltarea excesivă vor scoate pe uscat toate pescadoarele

Combinaţia mortală dintre poluare, schimbarea climei şi pescuitul excesiv au redus drastic bancurile de peşti din Oceanul Planetar, şi industria pescuitului oceanic e la un pas de colaps. Cum supravieţuirea a peste 2,6 miliarde de oameni depinde strict de cantitatea de peşte comercializat, Naţiunile Unite consideră că urmează să ne confruntăm cu o criză mult mai gravă decât cea a combustibililor: lipsa acută de hrană!

Una dintre cele mai stringente probleme legate de pescuit este schimbarea traseelor curenţilor oceanici. Peştii, zăpăciţi de temperatura crescută a apei, se aventurează tot mai des în regiuni unde fie sunt complet lipsiţi de hrană, fie cad victime unor prădători necunoscuţi, cărora nu ştiu să le facă faţă.

Refacerea ar putea dura un milion de ani

Într-un raport întocmit de oceanografi de talie mondială, angajaţi special de ONU, se spune că ecosistemele marine sunt foarte grav afectate, mai ales în acele zone în care, de ani de zile, se pescuieşte intensiv. "Din moment ce nu putem, deocamdată, să stopăm încălzirea globală, cel mai bine ar fi să luăm măsuri pentru a proteja zonele de pescuit", spune Christian Nelleman, unul dintre autorii raportului "În Ape Moarte", comandat de Naţiunile Unite şi dat publicităţii în acest weekend.

Studiile arată că simpla încetinire a curenţilor oceanici, care are loc datorită creşterii temperaturilor medii anuale la nivel global, produce întreruperi în aşa-numitele "trasee nutritive", adică zonele în care se găseşte din belşug plancton, hrana de bază a peştilor, se mută sau dispar. Peştii, rămaşi fără hrană, încearcă să-şi caute noi regiuni propice, dar - de regulă - nu găsesc.

Mulţi înoată până la epuizare, când sunt aduşi de valuri la mal sau cad pe fundul oceanului. Pescadoarele vin din ce în ce mai des goale la mal. Specialiştii avertizează că, odată ce lanţul trofic al vieţuitoarelor marine se rupe, refacerea lui poate dura până la un milion de ani, dacă omul nu intervine.

Poluarea grăbeşte dispariţia peştilor

Conform măsurătorilor, cantităţi din ce în ce mai mari de pesticide sunt aduse de fluvii şi râuri în ocean. Aceste substanţe ucid instantaneu planctonul, adică toate acele vietăţi marine minuscule care trăiesc în apele calde, de suprafaţă, ale mărilor şi oceanelor. Ca atare, poluarea produsă de om accelerează efectele nefaste ale încălzirii globale.

Christian Nelleman spune că, dacă vom continua să poluăm şi să pescuim în ritmul actual, până în anul 2050 vor dispărea 50% din corali, 70% din peşti şi aproape toate mamiferele marine. Reducându-se peştii, se va reduce drastic pescuitul şi va creşte presiunea asupra altor alimente, ale căror preţuri vor creşte exponenţial.

Ce se poate face

Soluţia propusă de specialişti este reducerea pescuitului oceanic, timp de doi-trei ani, şi repopularea artificială a mărilor şi oceanelor cu puiet de peşte crescut în laborator, prin plasarea acestuia în zonele în care sunt condiţii propice de viaţă (adică ape cu temperaturi potrivite şi hrană).

Tone de peşte mort, în Taiwan

Chiar în timp ce raportul specialiştilor ONU se citea la New York, pe plajele din Taiwan, oamenii adunau zeci de tone de peşte mort. În urma analizelor s-a constatat că bancurile de peşti au fost ucise de un curent de apă foarte rece, care s-a apropiat - pe neaşteptate - de mal. Populaţia locală a fost încântată să afle că poate consuma peştele găsit, întrucât acesta nu era nici otrăvit şi nici bolnav. Murise pentru că temperatura apei de mare a scăzut brusc cu nouă grade!

De pe cei 320 de kilometri de plajă s-au recoltat aproximativ 45 de tone de peşte, de toate dimensiunile. Autorităţile au făcut investigaţii şi au anunţat că încă de zece ori pe atât peşte a murit în apele mării, dar nu a fost adus la mal de valuri, ci s-a depus pe fundul apei.