Olimpiada longevității: cum încearcă biohackerii să încetinească îmbătrânirea

Într-o competiție neobișnuită dedicată longevității, participanții nu încearcă să stabilească recorduri sportive, ci să încetinească procesul de îmbătrânire al organismului. Cunoscută sub numele de Rejuvenation Olympics, inițiativa reunește persoane din întreaga lume care își monitorizează atent sănătatea biologică și adoptă regimuri complexe de alimentație, exerciții fizice și suplimente, în speranța că vor trăi mai mult și într-o stare mai bună de sănătate.

Bryan Johnson face transfuzii de sânge de la fiul său pentru a încetini procesul de îmbătrânire/FOTO

Printre cele mai cunoscute figuri ale acestui curent se numără antreprenorul american și biohackerul Bryan Johnson, care promovează mesajul „Don't Die” („Nu muri”). Johnson a atras atenția la nivel internațional după ce a declarat că a investit aproximativ 1,5 milioane de lire sterline într-un singur an în diverse intervenții menite să încetinească îmbătrânirea. Programul său include terapii experimentale, monitorizare medicală intensivă, sute de analize și investigații imagistice, precum și administrarea zilnică a unui număr foarte mare de suplimente alimentare.

Susținătorii acestor practici afirmă că ele contribuie la înțelegerea mecanismelor biologice ale îmbătrânirii și ar putea deschide noi direcții pentru prelungirea duratei de viață sănătoase. Totuși, numeroși cercetători avertizează că multe dintre metodele promovate în comunitatea biohackerilor nu beneficiază încă de dovezi științifice solide și pot implica riscuri atunci când sunt combinate fără o bază clinică riguroasă.

Clasamentul în Olimpiada longevității

În clasamentul Rejuvenation Olympics, Bryan Johnson ocupă primul loc, cu un ritm estimat de îmbătrânire de 0,503, calculat pe baza unor analize epigenetice efectuate din probe de sânge și salivă. Potrivit metodologiei utilizate de competiție, acest rezultat sugerează că organismul său ar îmbătrâni la aproximativ jumătate din ritmul considerat normal, scrie The Sun.

Recent, Johnson a anunțat că a fost diagnosticat cu gastrită autoimună, o afecțiune inflamatorie a mucoasei stomacului. El consideră că boala ar putea avea legătură cu alimentația din copilărie și adolescență, perioadă în care spune că a consumat frecvent produse ultraprocesate și băuturi zaharoase. De asemenea, antreprenorul a asociat problemele sale de sănătate cu stresul intens și depresia severă prin care afirmă că a trecut în perioada adultă.

În ciuda acestui diagnostic, Johnson continuă să conducă clasamentul competiției, care reunește în prezent aproape 15.000 de participanți din zeci de țări.

Cel mai bine clasat britanic este Dean Frost, un consultant de afaceri în vârstă de 36 de ani din Surrey. Acesta estimează că investește anual aproximativ 8.500 de lire sterline în programul său de longevitate și afirmă că obiectivul nu este acumularea de bunuri materiale, ci câștigarea unui număr cât mai mare de ani de viață sănătoasă.

Rutina sa zilnică include aproximativ 20 de suplimente alimentare, post intermitent, o sesiune de antrenament de 90 de minute urmată de saună, consum exclusiv de apă filtrată și alimente organice, precum și sesiuni de meditație desfășurate pe un covoraș cu câmp electromagnetic pulsatoriu (PEMF), despre care unii producători susțin că poate contribui la reducerea inflamației și recuperarea musculară.

Frost afirmă că deciziile sale sunt ghidate de rezultatele analizelor biologice și genetice. În opinia sa, testele oferă informații obiective despre modul în care alimentația și stilul de viață influențează funcționarea organismului și permit ajustarea intervențiilor în funcție de rezultate.

Participarea la Rejuvenation Olympics presupune respectarea unor criterii stricte de evaluare biologică. Pentru a fi incluși în clasament, concurenții trebuie să efectueze trei teste epigenetice prin intermediul companiei TruDiagnostic, ultimul dintre acestea neputând fi mai vechi de doi ani.

Fiecare analiză costă între aproximativ 370 și 630 de lire sterline și măsoară până la 180 de biomarkeri, precum și starea de funcționare a unor organe importante, inclusiv inima, creierul și ficatul. Pe baza rezultatelor, participanții primesc o estimare a vârstei biologice, a ritmului de îmbătrânire și recomandări privind alimentația, suplimentele sau alte intervenții considerate utile pentru îmbunătățirea sănătății.

Susținătorii programului urmăresc evoluția acestor indicatori în timp, comparând rezultatele obținute înainte și după schimbări ale stilului de viață. Scopul este identificarea intervențiilor care ar putea încetini degradarea biologică a organismului.

Dean Frost spune că efectuează două astfel de teste anual. Pe lângă costul analizelor, acesta cheltuiește aproximativ 600 de lire sterline pe lună pentru suplimente alimentare și alte sume pentru peptide, compuși utilizați de unii adepți ai biohackingului în speranța optimizării diferitelor funcții ale organismului.

El afirmă că testele au evidențiat inițial anumite puncte slabe, inclusiv indicatori asociați sănătății creierului. După modificarea dietei și a rutinei zilnice, spune că valorile biologice s-au îmbunătățit considerabil.

Frost, care se descrie cu umor drept un „pasionat al sănătății”, a început să-și schimbe alimentația în urmă cu aproximativ un deceniu și participă la Rejuvenation Olympics de trei ani. În prezent ocupă locul 17 în clasament, cu un scor de 0,64.

El spune că este inspirat de longevitatea familiei sale, amintind că străbunica sa a trăit până la vârsta de 106 ani. Deși apreciază ambiția lui Bryan Johnson de a împinge limitele cercetării în domeniul longevității, Frost afirmă că obiectivul său este mai degrabă să își mențină sănătatea suficient de mult pentru a-și vedea copiii și, într-o zi, nepoții crescând.

Un alt nume aflat în clasamentul competiției este Annie Nosh, în vârstă de 35 de ani, din New York. La un moment dat, aceasta ocupa locul al doilea la nivel mondial, fiind devansată doar de Bryan Johnson.

Nosh estimează că investește anual până la 7.500 de lire sterline în programul său de longevitate. Rutina sa include administrarea zilnică a 16 suplimente și efectuarea a trei teste biologice pe an, pe care le consideră un instrument de monitorizare continuă a propriei stări de sănătate.

Programul său zilnic cuprinde exerciții de forță și mers pe bandă timp de aproximativ 10 kilometri în fața unei lămpi de terapie cu lumină roșie. Această tehnologie este promovată de unii producători pentru potențialul său de a stimula procesele de reparare celulară, însă dovezile clinice privind beneficiile pe termen lung rămân limitate.

În ceea ce privește alimentația, Nosh preferă produse organice și evită alimentele ultraprocesate, iar majoritatea meselor sale includ cantități mari de legume verzi.

Seara, înainte de culcare, spune că petrece timp urmărind comedii pentru reducerea nivelului de stres. Dormitorul este menținut la aproximativ 20 de grade Celsius și este dotat cu materiale speciale despre care producătorii afirmă că reduc expunerea la semnale electromagnetice, inclusiv Wi-Fi și unde radio.

Nosh respinge ideea că stilul său de viață ar fi excesiv de restrictiv. Ea afirmă că fiecare persoană are propriile obiective și că, în cazul său, scopul este menținerea unei stări bune de sănătate până la vârste înaintate.

„Îmi doresc ca ultimii 10 sau 20 de ani din viață să fie activi și lipsiți de fragilitate. Știu că voi muri la un moment dat, însă aș vrea să mă simt cât mai bine până atunci”, spune ea.

Clasamentul Rejuvenation Olympics reunește participanți cu abordări foarte diferite. Unii investesc sume considerabile în tehnologii și tratamente experimentale, în timp ce alții susțin că rezultate similare pot fi obținute prin schimbări mai simple ale stilului de viață.

Printre persoanele care, la un moment dat, au depășit performanța biologică raportată de Bryan Johnson se numără Brooke Paulin, în vârstă de 35 de ani, din Chicago. Potrivit clasamentului, aceasta a înregistrat un ritm de îmbătrânire ușor mai redus decât cel al antreprenorului american.

Paulin afirmă că strategia sa se concentrează pe limitarea expunerii la substanțe considerate nocive și pe reducerea factorilor care pot favoriza deteriorarea celulară. Schimbările au fost adoptate după ce, la vârsta de 27 de ani, a fost tratată pentru cancer tiroidian.

Programul său zilnic include aproximativ o oră petrecută într-o cameră hiperbară cu oxigen, echipament utilizat în anumite domenii medicale și promovat, de asemenea, în comunitățile dedicate longevității. Locuința este dotată cu sisteme de filtrare a aerului în fiecare încăpere, măsură despre care spune că contribuie la reducerea expunerii la poluanți.

Diferențele dintre participanți sunt însă semnificative și în ceea ce privește costurile. Dacă unii investesc mii sau chiar milioane de dolari anual, alții afirmă că un stil de viață orientat spre sănătate poate fi menținut cu resurse mult mai reduse.

Un exemplu este Julie Gibson Clark, în vârstă de 57 de ani, din statul Arizona, care se descrie drept un „biohacker reticent”. Ea estimează că cheltuiește aproximativ 100 de dolari pe lună pentru regimul său, bazat în principal pe o alimentație bogată în legume, exerciții fizice regulate, meditație și câteva suplimente alimentare.

Critici din partea comunității științifice

În timp ce participanții consideră că monitorizarea biologică și optimizarea stilului de viață reprezintă o investiție în sănătatea viitoare, numeroși cercetători privesc fenomenul cu prudență.

Printre aceștia se numără Andrew Steele, cercetător britanic specializat în biologia longevității și absolvent al Universității Oxford. Acesta susține că multe dintre practicile promovate în comunitatea biohackerilor nu sunt susținute de dovezi științifice solide și riscă să creeze impresia că experimentele individuale pot înlocui cercetarea clinică riguroasă.

Steele argumentează că este dificil, dacă nu imposibil, să fie evaluat efectul unei singure intervenții atunci când o persoană modifică simultan zeci sau chiar sute de variabile.

„Dacă cineva urmează în același timp un număr foarte mare de tratamente, suplimente și terapii, nu există o metodă clară prin care să poți determina care dintre ele produce eventualele beneficii”, explică acesta.

În opinia sa, administrarea zilnică a unui număr foarte mare de suplimente poate genera interacțiuni medicamentoase sau efecte adverse care să reducă sau chiar să anuleze beneficiile urmărite.

Steele compară situația cu experimentele desfășurate în laboratoare, unde cercetătorii modifică, de regulă, un singur factor la un moment dat pentru a putea identifica relația dintre cauză și efect. Din această perspectivă, spune el, multe dintre experimentele personale promovate de biohackeri nu respectă principiile de bază ale metodei științifice.

Cercetătorul subliniază însă că ideea încetinirii procesului de îmbătrânire nu trebuie confundată cu practicile individuale promovate pe rețelele sociale. În opinia sa, domeniul longevității reprezintă o direcție legitimă de cercetare biomedicală, însă progresul va veni prin studii clinice controlate și dezvoltarea unor terapii validate științific, nu prin experimente realizate pe cont propriu.

Andrew Steele consideră că progresele reale în domeniul longevității vor proveni din cercetarea biomedicală, nu din experimente individuale sau din regimuri complexe promovate online. Potrivit acestuia, numeroase laboratoare din întreaga lume studiază deja mecanismele biologice ale îmbătrânirii și dezvoltă tratamente care ar putea întârzia apariția bolilor asociate vârstei.

Cercetătorul afirmă că există deja mai multe medicamente aflate pe piață care au demonstrat, în studiile efectuate pe animale, potențialul de a încetini anumite procese ale îmbătrânirii. Totuși, pentru ca aceste rezultate să fie confirmate la oameni sunt necesare studii clinice ample, desfășurate pe perioade lungi de timp.

Unul dintre obstacole, spune Steele, este lipsa stimulentelor financiare. Multe dintre medicamentele investigate nu mai sunt protejate de patente, ceea ce înseamnă că pot fi produse la costuri reduse. În aceste condiții, interesul industriei farmaceutice pentru finanțarea unor studii costisitoare este limitat.

Din acest motiv, el susține că guvernele și instituțiile publice ar trebui să investească mai mult în cercetarea longevității, considerând că beneficiile ar putea depăși cu mult costurile inițiale.

O direcție de cercetare promițătoare vizează eliminarea așa-numitelor celule senescente, denumite uneori și „celule zombie”. Aceste celule încetează să se mai dividă, dar rămân în organism, unde contribuie la inflamația cronică și la deteriorarea țesuturilor. Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, numărul lor crește, fiind asociat cu apariția mai multor boli legate de îmbătrânire.

Potrivit lui Steele, încetinirea proceselor biologice care favorizează acumularea acestor celule ar putea întârzia instalarea unor afecțiuni precum bolile cardiovasculare, diabetul, demența sau fragilitatea asociată vârstei înaintate.

„În cele din urmă, oamenii nu mor din cauza îmbătrânirii în sine, ci din cauza bolilor care apar odată cu aceasta sau a pierderii capacității organismului de a face față infecțiilor și altor agresiuni. Dacă reușim să încetinim procesul de îmbătrânire, putem prelungi atât durata vieții, cât și perioada petrecută în stare bună de sănătate”, explică cercetătorul.

Obiectivul medicinei longevității nu este obținerea nemuririi ci perioada din viață în care oamenii își păstrează o calitate ridicată a vieții

În opinia sa, obiectivul medicinei longevității nu este obținerea nemuririi, ci extinderea „healthspan” – perioada din viață în care oamenii își păstrează autonomia și o calitate ridicată a vieții.

Steele compară abordarea cu medicina preventivă: în loc ca tratamentele să fie aplicate după apariția bolii, cercetarea urmărește prevenirea deteriorării biologice care favorizează dezvoltarea acesteia.

El consideră că investițiile în acest domeniu ar putea avea și un impact economic semnificativ, reducând presiunea asupra sistemelor de sănătate și contribuind la menținerea unei populații active pentru o perioadă mai lungă.

Cu toate acestea, Steele are o poziție nuanțată față de fenomenul reprezentat de Bryan Johnson și Rejuvenation Olympics. El recunoaște că inițiativele de acest tip au atras atenția publicului asupra faptului că îmbătrânirea este un proces biologic care poate fi studiat și, posibil, influențat.

În același timp, avertizează că popularitatea experimentelor spectaculoase promovate pe rețelele sociale riscă să eclipseze cercetarea științifică desfășurată în laboratoare.

„Publicul a auzit despre transfuzii de plasmă, sute de suplimente administrate zilnic și alte experimente neobișnuite. Mult mai puțină atenție este acordată muncii desfășurate de cercetători, care este mai puțin spectaculoasă, dar mult mai riguroasă din punct de vedere științific”, afirmă el.

Pentru Steele, adevăratul progres în domeniul longevității va depinde nu de soluții individuale sau de promisiuni spectaculoase, ci de acumularea unor dovezi solide, obținute prin cercetare clinică și validare științifică.