O strategie pentru Mediterana

Musulmanii din Orientul Apropiat trebuie să demonstreze că lumea modernă este compatibilă cu Islamul. Nu vor reuşi s-o facă fără ajutorul Occidentului.

Trecerea la modernitate nu este acceptată de valorile Islamului. În loc să ia exemplu de la realizările Vestului, societăţile musulmane se refugiază până-n ziua de astăzi într-o ideologie a refuzului. Constatările acestea aparţin istoricului musulman Mohammed Arkoun, originar din Algeria, care a fost directorul Institutului pentru Studii arabe şi islamice de la Universitatea Paris III. Mai mult decât sunt dispuşi criticii islamului să accepte, musulmanii sunt pregătiţi, într-o bună măsură, să nu pună în cârcă Vestului, din reflex, evoluţia într-o direcţie greşită a societăţii lor. Autorii musulmani ai unui raport despre lumea islamică publicat în 2002 nu au mai învinovăţit colonialismul european, ci lipsa de libertate şi de informaţie pentru criza politică şi economică cu care se confruntă lumea arabă.

Totuşi, rolul de ţap ispăşitor atribuit Occidentului nu s-a perimat cu totul. Ultimul număr al revistei „Maghreb" pune pe seama crizei financiare mondiale, provocată de SUA, izbucnirea revoltelor din lumea arabă. Musulmanii din Orientul Apropiat nu trebuie să renunţe la convingerile lor religioase ca să găsească o legătură economică cu Occidentul. Este nevoie de un Plan Marshall pentru Mediterana.

Noul Plan nu are voie să fie conceput ca un ajutor de dezvoltare. Planul Marshall de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a dat roade, în primul rând pentru că americanii au transferat sume de bani considerabile europenilor. Planul a fost o reuşită pentru că ajutorul financiar era condiţionat de cooperare: învingătorii şi învinşii trebuiau să ajungă la un numitor comun ca să poată accesa fondurile SUA.  De ce n-ar fi posibil un astfel de plan şi pentru Orientul Apropiat? Uniunea pentru Mediterana a rămas până astăzi la stadiul de promisiune. Este timpul să capete consistenţă politică.