O campanie prea scumpă

Exorbitanta factură salarială pentru sectorul public reprezintă deja 50% din impozitele colectate la buget.

În Sri Lanka, alegerile sunt o afacere extrem de costisitoare. Organizarea celor prezidenţiale din 26 ianuarie îi costă pe contribuabili o „bagatelă" de 1,5 miliarde de rupii (peste 9 milioane de euro), adică de trei ori mai mult decât scrutinul din 1994.

Iar preşedintele Mahinda Rajapaksa deţine, fără îndoială, recordul cheltuielilor de campanie: nimeni nu a mai pus în joc asemenea sume pentru a câştiga nişte alegeri. Din fericire, este singurul care are această putere financiară. Imaginaţi-vă ce ar fi însemnat ca şi ceilalţi 21 de candidaţi (alt record!) să deţină aceeaşi forţă. Imaginaţi-vă cum ar fi arătat capitala, dacă şi ceilalţi 21 ar fi împânzit oraşul cu afişe şi cu panouri electorale.

Campania este costisitoare, însă, şi din alte puncte de vedere. Nimeni nu se gândeşte la impactul direct asupra economiei pe care-l reprezintă numeroasele „cadouri" şi concesii făcute în ultimele săptămâni pentru a se atrage favorurile şi simpatia alegătorilor. Printre aceste „daruri" figurează creşterea salariilor pentru profesori şi pentru directorii de stabilimente, cu efect retroactiv începând din iulie 2009. Acestora li se adaugă alocaţia de 2.000 de rupii (circa 12 euro) promisă persoanelor în vârstă, ca şi cochetele creşteri salariale oferite personalului din armată.

O altă iniţiativă, pusă în practică chiar în prima săptămână din ianuarie, i-a nemulţumit pe mulţi: Banca Centrală a decis dintr-o dată să dea dovadă de supleţe mai mare în privinţa controalelor vizând schimburile şi restricţiile asupra vânzărilor şi cumpărărilor de valută, oferind astfel sri lankezilor libertatea de a investi în firme străine şi pe pieţe bursiere internaţionale. Numeroase mesaje au circulat pe internet care au deplâns crearea, prin adoptarea acestei decizii, a unui canal ideal ce permite ieşirea din ţară a unor bogăţii acumulate pe parcursul ultimilor ani.

Factura pentru campania electorală din această ţară aparţinând lumii a treia îi mai apasă pe contribuabili şi din cauza costurilor ridicate ale banchetelor „de stat" organizate de oficialii de la putere, ale abuzului de resurse publice precum autovehicule, pavilioane şi edificii, ale orelor de muncă suplimentare făcute de funcţionarii publici obligaţi să se implice campania electorală.