Matthew Van Dyke, luptător american în Primăvara Arabă: „Prezenţa fundamentaliştilor SIIL în Irak este o bătaie de cap pentru America"

Matthew Van Dyke a fost singurul american ce a luptat de partea rebelilor libieni în războiul civil împotriva regimului Gaddafi

Ca mulţi alţi copii crescuţi în suburbiile americane, Matthew Van Dyke nu credea vreodată că va ajunge să lupte de partea rebelilor libieni, într-un război civil împotriva unuia dintre cei mai duri dictatori şi departe de străzile Baltimorului natal.

Tânărul Matthew îşi aminteşte de cea mai intensă aventură a copilăriei sale-o consolă video. Iniţial, contactul său cu politica internaţională s-a petrecut în timpul studiilor de master la Universitatea din Georgetown, unde şi-a concentrat atenţia pe zona Orientului Mijlociu.

Interesul său pentru lumea arabă nu a fost unul brusc, ci un proces gradual în care, cu fiecare pas, a încercat să pătrundă misterele unei culturi şi civilizaţii la ani lumină distanţă de lumea în care trăia. „În 2003, după studiile universitare, am vrut să lucrez pentru guvernul american, însă războiul din Irak a început şi eu m-am opus acestuia. Am decis să călătoresc în schimb, aşa că am pornit într-o aventură de câţiva ani, pe motocicletă, prin ţările din Africa şi Orientul Mijlociu. În 2011 revoluţia din Libia a început şi prietenii mei libieni nu înţelegeau de ce comunitatea internaţională e indiferentă la situaţia civililor din zonă. Aşa că am mers acolo să-i ajut.”

Pare o poveste uşor macho, tipică stereotipurilor filmelor western care au schimbat pentru totdeauna imaginea lumii despre americani. Şi totuşi e ceva în atitudinea lui Van Dyke, o anumită „cuminţenie” în felul de a se îmbrăca, în limbajul corpului de un conservatorism suspect, un molcomul al vocii cu care povesteşte despre implicarea sa în evenimentele Primăverii Arabe, ce te face să crezi că motivaţiile personale sunt secundare sau chiar că lipsesc cu desăvârşire.  

Prizonierul lui Gaddafi

Aventura sa în Libia avea să-l coste scump. În perioada petrecută alături de rebeli, acesta avea să fie luat prizonier de forţele loiale lui Muammar Gaddafi. A petrecut 166 de zile închis şi izolat de ceilalţi prizonieri, fără vreo speranţă că se va mai întoarce vreodată în Statele Unite. Odată eliberat, acesta a continuat să lupte alături de rebeli şi, la scurt timp, a călătorit în Siria, unde războiul civil împotriva regimului Asssad abia începuse. „Deşi în ambele conflicte oamenii îşi doreau libertate şi democraţie, Siria a fost cu totul altă poveste, una în care lipsa suportului internaţional şi dezorganizarea de la faţa locului au dus la incidente tragice, inclusiv lupte între brigăzile rebele.”

Înregistrarea evenimentului Hangouts on Air pentru ziarul Adevărul: 

Van Dyke nu bravează şi nu se laudă. Îşi petrece majoritaea timpului şi răspunde întrebărilor din timpul interviului concentrat mai mult pe aspectele ce, speră acesta, îi vor ajuta pe oameni să conştientizeze gravitatea situaţiei din aceste ţări. „Comunitatea internaţională ar trebui să sprijine rebelii în a-l îndepărta pe Assad de la putere. E inacceptabil să avem sute de mii sau chiar milioane de refugiaţi permanent.”

Căutat în Siria pentru „terorism”

Îngrijorarea comunităţii internaţionale cu privire la intenţiile rebelilor implicaţi în războiul din Siria nu-l lasă indiferent. Deşi recunoaşte că există o prezenţă a jihadiştilor fundamentalişti în rândurile rebelilor sirieni, insistă ca aceştia nu sunt majoritari sau reprezentativi când vine vorba de ansamblul conflictului. „Am avut ocazia să mă întâlnesc cu militanţii fundamentalişti de câteva ori. Odată am dormit în aceeaşi casă cu militanţii Al-Nusra. Asta e unul din motivele pentru care am ales să nu lupt direct în Siria. Nu-i cunosc pe mulţi dintre aceşti comandanţi şi nu le ştiu intenţiile adevărate. Am ales să-mi concentrez atenţia asupra sensibilizării publicului când vine vorba de populaţia civilă siriană.” 

Van Dyke în celula în care a fost ţinut captiv de regimul Gaddafi:

Relaţia cu guvernul american

Acţiunile şi stilul său de viaţa i-au creat ceva probleme şi acasă, în Statele Unite. Deşi în timpul călătoriilor în ţările cuprinse de febra revoluţiei, Van Dyke nu a avut nicio problemă la întoarcerea pe pământ american, în ultima vreme şicanele au începtu să apară. Activistul american nu e însă îngrijorat, fiind convins că întrebările pe care agenţii vamali i le pun îşi găsesc răspunsurile în nenumăratele interviuri pe care le-a dat în ultimii ani, unele pentru ziare şi televiziuni prestigioase. Glumeşte pe această temă, fiind convins că unii dintre aceşti agenţi nu pot localiza pe hartă multe din ţările despre care îl întreabă în timpul interogatoriilor.

Relaţia sa cu guvernul SUA este una echidistantă. Recent a trimis o parte din materialele sale unei comisii a Congresului american responsabilă pentru analiza situaţiei din Siria, iar în câteva zile va fi invitat la Departamentul de Stat pentru a vorbi despre realităţile de faţa locului. „Nu aş spune că avem o colaborare, eu şi guvernul american, dar dacă pot face ceva să influenţez cea mai mare putere din lume în a-şi întări suportul pentru rebelii sirieni şi pentru oprirea războiului, atunci o voi face”, a declarat Van Dyke în timpul interviului video, transmis live pe platforma ziarului „Adevărul”.

Este Matthew Van Dyke un militant? Cu siguranţă. Însă echilibrul acţiunilor sale, motivaţiile etice şi efortul pe care îl depune-inclusiv un documentar despre Siria aclamat internaţional-îl fac să fie unul din militanţii moderaţi, un grup din ce în ce mai rar în luptele pentru putere din Orientul Mijlociu.   

Ultimul film al lui Matthew Van Dyke- Point and Shoot- regizat de Marshall Curry, director de film cu două nominalizări la Oscar, a câştigat premiul pentru cel mai bun documentar la Festivalul de Film de la Tribecca.