Lupta pentru autonomia Hong Kong-ului: democraţie sau regim autoritar

Hong Kong este o „insulă a libertăţii de exprimare şi a libertăţilor civile într-un spaţiu dominat de un regim autoritar”, susţin jurnaliştii de la „Bloomberg View” care prezintă lupta cetăţenilor din această regiunea administrativă pentru un o democraţie funcţională.

Cei din Hong Kong nu au avut până în prezent puterea şi şansa de a-şi alege primul om al executivului în această regiunea administrativă, nici în perioada de când ţin de statul chinez (1997), nici în timpul cât au fost dependenţi de Imperiul Britanic şi Marea Britanie, timp de 156 de ani. Însă, în aceste momente exista perspectiva primelor alegeri directe ale unui lider al executivului în 2017 ceea ce a dus la creşterea tensiunilor între China şi Hong Kong, ultima dorindu-şi şi autonomia.

Zeci de mii de activişti pentru susţinerea unui regim democratic au luat cu asalt străzile Hong Kongului în luna iulie pentru a protesta faţă de interferenţa politică crescând a Chinei în treburile lor interne şi pentru a cere ca nominalizările candidaţilor pentru funcţia executivă să fie făcute de cetăţenii Hong Kongului.

Mitingul a venit după ce câteva sute de mii de persoane au votat în cadrul unui referendum neoficial, organizat de grup activist, pentru organizarea de alegeri în 2017, potrivit „Bloomberg View”. În urma presiunii, autorităţile chineze au promis că cei din Hong Kong vor putea alege prin sufragiu universal un şef al executivului, însă pe 31 iulie China a decis că fiecare candidatură să fie analizată de o comisie proprie, organism cu drept de veto.

Răspunsul la măsura chinezilor a venit din partea grupului activist din Hong Kong, Occupy Central with Love and Peace, persoane care la sfârşitul lunii septembrie au chemat în strada lumea să protesteze faţă de modul cum înţelege Beijingul dreptul la liberă exprimare.

Poliţia a mobilizat forţele antirevoltă şi când au considerat că este necesar au intervenit pentru a calma spiritele cu gaze lacrimogene, 60 de persoane fiind arestate, iar 40 rănite.

O ţară, două sisteme

Acordul privind transferul de putere chinezo-britanic din 1984 preciza că autorităţile chineze acordau Hong Kongului „un grad ridicat de autonomie” pentru 50 de ani, sub forma unui principiu numit „o ţară, două sisteme”. Însă, problemele au apărut la nivelul conducătorului puterii executive din Hong Kong, dat fiind că Beijingul a putut controla această nominalizare.

Primii doi lideri de acest fel au plecat fie din cauza lipsei de sprijin popular, fie din cauza unor scandaluri, aşa cum au fost cazurile lui Tung Chee-hwa, respectiv Donald Tsang Yam-Kuen. Din 2007, China a promis alegeri libere începând din 2017, iar pe 15 iulie, autorităţile de la Beijing au publicat un document care preciza că persoanele nominalizate de regiunea administrativă trebuie să „iubească ţara şi Hong Kongul”, sintagmă prin care este vizată susţinerea a candidaţilor agreaţi de comuniştii chinezi.

Grupurile pro-Beijing susţin că democraţia aşa cum este dorită de cei din Hong Kong ar putea destabiliza sistemul financiar din această entitate. Astfel, Joseph Yam, fostul director executiv al Autorităţii Monetare din Hong Kong susţine că în prezent regiunea administrativă riscă să-şi piardă încrederea Chinei în ceea ce priveşte imaginea unei platforme financiare credibile. De cealaltă parte, susţinătorii autonomiei sunt nemulţumiţi de implicarea tot mai accentuată autorităţilor de la Beijing în piaţa internă.