Libia: Bâjbâielile aliaţilor occidentali

Cine conduce operaţiunile din Libia? Mereu SUA. Franţa vrea comanda zonei de excludere aeriană? Despre participare a NATO e vorba? Planuri sunt mari, dar nu există consens decât pentru un rol marginal. La care va participa şi fregata românescă.

Iniţial campania ONU de impunere a zonei de excludere aeriană deasupra Libiei s-a aflat sub coordonarea Statelor Unite, dar se intenţionează transferul responsabilităţilor principale către aliaţii francezi şi britanici, sau către NATO, în cel mai scurt timp.
Declaraţiile din ultimele zile ale preşedintelui Obama arată o „nervozitate” tot mai accentuată în legătură cu împărţirea responsabilităţilor operaţionale ale campaniei din Libia. „Cred că vom putea spune foarte curând că ne-am atins obiectivul impunerii unei zone de excludere aeriană. Totodată sunt încrezător că vom putea spune şi că am evitat o tragedie iminentă”, declara Obama la 22 martie.

Conform preşedintelui american, până acum, misiunea SUA a fost aceea de a-şi folosi „capacităţile unice” pentru a crea mediul în care o zonă de excludere aeriană să funcţioneze eficient, pe de o parte, şi pentru a răspunde preocuparilor umanitare imediate, pe de alta. „Vom continua să sprijinim eforturile de protejare a poporului libian, dar nu ne vom afla la conducerea operaţiunii. Când tranferul se va efectua, nu aparatele noastre vor fi cele care vor menţine zona de excludere aeriană”, a precizat foarte ferm Obama.

Totuşi, deşi Washingtonul şi Londra ar vrea ca întreaga operaţiune să fie preluată de NATO, se pare că Parisul are încă rezerve foarte serioase. În viziunea Franţei, aceasta ar fi o opţiune profund „neadecvată”. De remarcat că la summitul de urgenţă convocat la Paris la sfârşitul săptămânii trecute sub patronajul lui Nicolas Sarkozy, Secretarul general al NATO nici măcar nu a fost invitat. Până acum, Franţa a preferat o „coaliţie de voinţă” (Spania, Canada, Norvegia, Danemarca, Belgia, Italia şi Grecia) dar care oferă un maxim de vizibilitate Parisului. Mai mult, nici Germania şi nici Turcia (un alt stat exclus de la summitul lui Sarkozy) nu prea sunt confortabile cu o implicare masivă a NATO în Libia.

Rolul Ligii Arabe

Şi Secretarul american al Apărării, Robert Gates, şi-a exprimat la începutul săptămânii rezervele sale faţă de o eventuală preluare a managementului întregii operaţiuni de către NATO. El a recunoscut că există o sensibilitate din partea Ligii Arabe, care nu doreşte să funcţioneze sub umbrela NATO. În plus, susţinerea Ligii Arabe pentru asigurarea legitimităţii intervenţiei rămâne esenţială. Până acum campania coaliţiei a fost oficial susţinută de către Qatar, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iordania şi Maroc. Dintre acestea doar Emiratele Arabe Unite anunţaseră ca vor participa efectiv la operaţiuni cu o duzină de avioane. Să nu uităm că pretextul rezoluţiei 1973 a fost dat chiar de solicitarea Ligii de impunere a unei zone de excludere aeriană, completată de necesitatea creării unei zone terestre de protectie a civililor.

Deja, pe fondul, bombardamentelor masive lansate de SUA împotriva infrastructurii militare libiene, mesajul Ligii Arabe pare să se schimbe însă: „Ceea ce se întâmplă în Libia diferă de ceea ce înţelegem noi prin zonă de excludere aeriană, iar ceea ce noi vrem este protejarea civililor şi nu bombardarea altor civili”, spunea recent Amr Moussa (Secretarul Ligii). 

În consecinţă se caută formule de utilizare a infrastructurii NATO, fără însă a transforma, deocamdată, operaţiunea într-o misiune oficială a Alianţei. Deşi NATO a lucrat pe parcursul ultimelor săptămâni la planuri detaliate pentru gestionarea unei no-fly-zone, consensul politic nu permite acum decât cel mult lansarea unei operaţiuni complementare, de impunere a unei carantine maritime. Astfel, navele şi aeronavele statelor membre NATO (inclusiv România), vor monitoriza şi interzice accesul spre Libia a oricărui potenţial transport de mercenari sau arme.
Aşadar, cine îşi va asuma rolul de lider după ce America va trece în plan secund?