Forţele pacificatoare care aduc teroarea

Soldaţii mobilizaţi pentru a asigura pacea şi a proteja civilii în zone care au trecut prin conflicte ajung de multe ori să se implice în traficul de carne vie, fiind acuzaţi în repetate rânduri în diverse colţuri de lume că au violat şi abuzat sexual fete şi femei, multe dintre acestea fiind forţate apoi să se prostitueze în bordeluri la care doar soldaţii şi poliţiştii au acces.

Curtea Penală Internaţională i-a cerut astăzi lui Ban Ki-moon, secretarul general al ONU, să demareze o „anchetă amănunţită, independentă şi publică” cu privire la acuzaţiile aduse misiunii pacificatoare a ONU din Darfur, după ce „Foreign Policy” a publicat recent o anchetă în care arăta că misiunea a eşuat în a asigura protecţia civililor, iar ONU ar fi muşamalizat sistematic crimele şi abuzurile asupra civililor pentru a nu afecta imaginea misiunii. 

În aprilie, liderii a trei grupuri rebele din Darfur au solicitat Consiliului de Securitate al ONU „demararea imediată a unei investigaţii cu privire la acuzaţiile serioase aduse de Aicha Elbasri (fostul purtător de cuvânt al misiunii ONU din Darfur - n.r.) împotriva oficialilor ONU şi cu privire la dezinformarea deliberată care a caracterizat rapoartele despre Darfur din 2008 încoace”. 

Ancheta FP a fost plecat de la mii de pagini scrise de Elbasri, în care aceasta descria cum misiunea ONU a închis ochii în mod constant la abuzurile la care erau supuşi localnicii. 

„Au stat de-o parte şi au privit”

Pe 24 martie, un convoi ONU escorta trei autobuze cu refugiaţi din Darfur către o conferinţă de pace. Vehiculele au fost oprite de bărbaţi înarmaţi, aflaţi în maşini de teren. Comandantul convoiului i-a confundat cu soldaţi din armata regulată şi a coborât pentru a discuta cu ei, încercând să-i convingă să permită refugiaţilor să participe la negocierile de pace. N-a ajuns până la maşinile de teren. Imediat ce a coborât, a fost ambuscat de grupuri de militanţi ieşiţi din tufişuri. Unii au urcat în autobuzele cu refugiaţi, pe care le-au scos de pe drumul principal şi le-au dus într-un bastion al rebelilor. Acolo, ostaticilor li s-a furat tot - telefoane, genţi, banii, hainele. Apoi, au fost băgaţi în mai multe celule unde, povestect câţiva dintre ei pentru FP, au fost bătuţi de mai multe ori. Au fost eliberaţi şase zile mai târziu. 

Comandantul convoiului ONU a declarat ulterior că trupele sale au încercat să-i împiedice pe militanţi să răpească civilii. Însă refugiaţii şi şoferii care conduceau autobuzele îl contrazic şi spun că i-au predat fără nicio ripostă. Mai mult, povestesc unii, câţiva soldaţi le-au făcut semnul ok militanţilor, ridicând degetul mare de mână, în timp ce aceştia se îndepărtau cu ostaticii. 

„Forţele pacificatoare nu au întreprins niciun efort vizibil pentru a preveni răpirea refugiaţilor care participau la conferinţă. Au stat stat pur şi simplu de-o parte şi au privit cum bărbaţii înarmaţi au plecat cu autobuzele care transportau refugiaţii”, este concluzia unui raport intern al ONU. 

Neregulile din Darfur sunt doar cele mai recent sesizate. Controversele şi scandalurile n-au ocolit forţele pacificatoare, nici măcar „căştile albastre” ale ONU. Abuzurile sexuale comise de soldaţi din forţele pacificatoare au ştirbit serios credibilitatea căştilor albastre, iar trupele au ajuns, de multe ori, să fie percepute drept făcând mai mult rău decât bine. 

Potrivit mai multor ONG-uri, în locuri precum Cambodgia, Mozambic, Bosnia şi Kosova s-a putut observa amplificarea prostituţiei după sosirea forţelor pacificatoare. „În 6 din 12 ţări studiate, sosirea trupelor pacificatoare a fost urmată de o creştere rapidă a prostituţiei cu minori”, explica în 1996 Graca Machel, fosta primă doamnă a Mozambicului, în raportul ONU „Impactul Conflictelor Armate asupra Copiilor”. 

„Problema cu ONU este că, din nefericire, operaţiunile de menţinere a păcii par să facă acelaşi lucru precum alte operaţiuni militare. Chiar şi gardienii trebuie să fie păziţi”, spunea în 2008 Gita Sahgal, jurnalist şi activist pentru drepturile femeilor. 

Bosnia: soldaţii pacificatori făceau trafic cu carne vie

Unul dintre cele mai dure filme despre abuzurile la care sunt supuse femeile în zone de conflict este „The Wistleblower”, regizat de Larysa Kondracki. Filmul descrie bătăile, violuri în grup şi cu bare de metal sau alte obiecte şi traficul de carne vie din Bosnia, iar asta nu în timpul războiului, ci pe timp de pace. „Filmul este o plimbare prin parc faţă de ceea ce s-a întâmplat în realitate în Bosnia”, spune Kondracki. „Arătăm doar ceea ce este aproape permis să arătăm. Nu am fi putut include perioada de desensibilizare de trei săptămâni, în care ei ard femeile în anumite zone de pe corp. Nu am fi putut să surprindem cu adevărat deznădejdea acestor femei supuse la aşa ceva.”

În Bosnia, forţele pacificatoare nu doar că au închis ochii la toate aceste abuzuri, ci au participat activ - iar asta nu doar drept „clienţi”. În ceea ce rămâne cea mai neagră pată din istoria forţelor pacificatoare, soldaţi ONU mobilizaţi în Bosnia pentru a menţine pacea şi pentru a proteja civilii au fost implicaţi în traficul de persoane şi au furnizat constant femei exploatate ca sclave într-o reţea de bordeluri ai căror clienţi erau în proporţie covârşitoare soldaţi din trupele pacificatoare. 

„Mi-am început misiunea lucrând cu multe femei care fuseseră violate în timpul războiului. Dar am sfârşit prin a lucra cu la fel de multe femei violate şi traficate de soldaţi şi ofiţeri de poliţie trimişi pentru a menţine pacea”, spune Madeleine Rees, ofiţerul ONU pentru probleme de gen. 

„Având clienţi din poliţia internaţională şi trupele de pace, fetele şi femeile se tem să încerce să fugă, iar autorităţile nu reuşesc să le ajute. Este strigător la cer că exact aceleaşi persoane care sunt acolo pentru a proteja aceste femei şi fete îşi folosesc poziţiile pentru a le exploata - şi scapă apoi basma curată”, atrăgea atenţia Amnesty Internaţional în mai 2004, vorbind despre abuzurile la care sunt supuse femeile în Kosovo. 

Kosovo este unul dintre cele mai des invocate exemple când vine vorba despre implicarea pacificatorilor în astfel de infracţiuni. Prostituţia şi traficul de persoane au explodat de-a dreptul în 1999, după mobilizarea a 50.000 de trupe străine - soldaţi pentru menţinerea păcii, personal administrativ al ONU, activişti nonguvernamentali. Multe dintre femeile vândute aici erau răpite din Moldova, România, Ukraina şi Bulgaria. 

În majoritatea cazurilor, trupele pacificatoare beneficiază de imunitate pe teritoriul ţării în care sunt mobilizate. „Dacă ar fi condamnaţi măcar câţiva bărbaţi, cred că ar fi mai atenţi”, spune Sahgal. 

Cele mai multe cazuri privind implicarea trupelor de menţinere a păcii în abuzarea femeilor s-au petrecut însă în Africa de Sud. În unele ţări, personalul administrativ ONU nu împărţea refugiaţilor ajutoarele - precum pungi cu făină -, cerând în schimb favoruri sexuale. 

Pacificatori iordanieni din Timorul de Est, soldaţi italieni trimişi pentru a menţine pacea în Somalia, trupele pacificatoare bulgare din Cambodgia - toţi au fost acuzaţi de viol şi abuzuri sexuale. Soldaţii irlandezi din Eritrea au făcut şi materiale pornigrafice cu femeile pe care le plăteau pentru sex. „Oamenii ăştia se numesc pacificatori când în realitate vor doar o vacanţă lungă şi posibilitatea de a-şi face de cap cu femeile noastre. Nu ne-au respectat ţara, cultura şi poporul”, acuza în 2002 un oficial din Guvernul de la Asmara. Femeile folosite în clipuri erau de la un bordel deschis chiar la porţile taberei în care stăteau forţele pacificatoare. Ulterior, femeile au povestit că soldaţii le-au promis că, dacă fac acele clipuri, le vor lua de soţii şi le vor duce cu ei în Irlanda. 

În Congo, pacificatorii marocani şi uruguayeni le ademeneau pe fete la barăcile lor promiţându-le mâncare în schimbul relaţiilor sexuale. Multe femei erau forţate să facă asta pentru a-şi hrăni copiii pe care îi năşteau după ce erau violate. Uruguayul a fost nevoit să retragă din Haiti alţi cinci soldaţi care au abuzat sexual un localnic chiar în sediul misiunii ONU.