Escrocherie de 11,5 miliarde de euro: cum a fost distrusă singura armă a Indiei împotriva foametei

900 de milioane de indieni mănâncă mai puţin decât minimul recomandat de guvern FOTO Reuters

Ram Kishen (52 de ani), jumătate orb, jumătate muritor de foame, ţine în mâinile-i noduroase motivul subnutriţiei sale: un card zdrenţuit care îi oferea dreptul la raţii de hrană subvenţionate şi care acum nu face decât să-i amintească de cel mai mare jaf alimentar din India.

Kishen nu a mai luat nimic de la magazinul din sat de 15 luni şi totuşi, la doar 20 de minute depărtare, un depozit al guvernului, lung cât cinci terenuri de fotbal, e plin cu grâu şi orez.

Conform legii, acele 57.000 de tone de mâncare aparţin lui Kishen şi celorlalţi 105 locuitori din Satnapur, pe baza cardurilor de raţie. Sunt destinate, de asemenea, celor 350 de milioane de familii care trăiesc sub nivelul de sărăcie al Indiei, de 50 de cenţi pe zi, scrie Bloomberg.

În schimb, mâncare în valoare de 11,5 miliarde de euro a fost furată de politicienii corupţi în ultimul deceniu, doar în statul natal al lui Kishen, Utar Pradesh. Furtul a distrus singura soluţie a ţării împotriva foametei extinse: un sistem vechi de cinci ani, care nu a reuşit să distribuie recoltele record pe masa celor mai înfometaţi oameni din India.

„Acesta este cea mai josnică formă de corupţie pentru că îi loveşte pe cei mai săraci şi vulnerabili din societate“, a declarat Naresh Saxena, care, în calitate de comisar al Curţii Supreme, are datoria de a monitoriza astfel de programe. „Ce şochează mai tare este lipsa de voinţă în încercarea de a opri acest lucru.“

Fraudă nepedepsită încă

Această escrocherie, ca multe altele atribuite politicienilor din India, rămâne nepedepsită. O poliţie controlată de deputaţi corupţi, o agenţie federală anticorupţie fără fonduri şi un sistem judiciar leneş au dus la cinci investigaţii în şapte ani şi nicio condamnare.

În India a existat cel mai mare sistem public de distribuire a mâncării pentru săraci. Guvernul a cheltuit anul trecut aproape 10 miliarde de euro pentru cumpărarea şi stocarea de grâu şi orez, şi se aşteaptă ca cifra să crească în acest an.

Cu toate acestea, 21% din adulţi şi aproape jumătate dintre copiii din India sub cinci ani sunt încă subnutriţi. Cam 900 de milioane de indieni mănâncă mai puţin decât minimul recomandat de guvern. În contextul în care preţurile locale la alimente au urcat cu mai mult de 70% în ultimii cinci ani, dependenţa de subvenţii a crescut.

Din depozitele guvernului, milioane de tone de alimente sunt trimise lunar către state precum Utar Pradesh, acestea urmând să fie apoi distribuite la preţuri subvenţionate celor săraci. Aproximativ 10% din alimente se strică, însă, ori se pierd, înainte de a fi distribuite, în timp ce cam trei milioane de tone de grâu din stocuri sunt şi mai vechi de doi ani, conform guvernului.

Lipsa mâncării e mai gravă în mediul rural

Chiar şi după constatarea pierderilor, numai 41% din mâncarea pusă deoparte pentru hrănirea săracilor a ajuns în gospodăriile din toată ţara în 2005, conform unui studiu al Băncii Mondiale.

În Utar Pradesh, unde ministrul Industriei Alimentare este acuzat de tentativă de crimă, răpire, jaf armat şi fraudă electorală, pierderea a fost de mai bine de 80% în 2005, a confirmat studiul Băncii Mondiale.

Un total de 100% din mâncarea destinată săracilor din districtul natal al lui Kishen a fost furat de-a lungul unei perioade de trei ani, conform Biroului Central de Investigaţii, principala agenţie anticorupţie a ţării.

Foametea a atins un nivel mai mare la sate decât la oraşe. Indienii care locuiesc în regiunile rurale mănâncă în medie 2.020 de calorii pe zi (spre deosebire de media lunară globală de 2.800) şi 11% mai puţin decât mâncau în 1973.

Cum a început escrocheria

Când Kishen şi alţi localnici din Satnapur au vrut să-şi ia porţiile lunare de alimente de la „Magazinele cu Preţuri Corecte“, cum sunt numite magazinele de raţie, ori au găsit o uşă închisă ori li s-a spus să se întoarcă luna următoare. Escrocheria în sine era simplă: începând cu 2007 politicienii corupţi şi oficialii din 30 de districte din Uttar Pradesh au învăţat să o copieze. Tot ce aveau de făcut era să plătească guvernului normele subvenţionate pentru mâncare şi în loc să o vândă sătenilor la preţuri reduse, au vândut-o comercianţilor la preţul pieţei.

Prima persoană care şi-a dat seama cum să organizeze un furt la scară mare a fost un bărbat pe nume Om Prakash Gupta, a dezvăluit Javeed Ahmad, ofiţerul CBI care conduce investigaţia asupra fraudei respective de mai mult de trei ani.

„Gupta a fost tatăl escrocheriei, dar de-a lungul timpului fiecare district a venit cu alte idei“, a declarat Ahmad celor de la Bloomberg. Gupta a fost, în 2009, acuzat de 69 de delicte, printre care cinci crime, două jafuri armate, iar în 2011 a fost acuzat în legătură cu furtul de mâncare, dar a murit la vârsta de 69 de ani în aprilie, din cauza unui atac de cord, înainte de proces.

Până acum, el este singura figură politică arestată de CBI pentru înşelătoria legată de mâncare. Într-o singură tranzacţie investigată de CBI, Gupta a vândut 17,7 milioane de kilograme de grâu către patru companii diferite, fiind plătit cu 1,7 milioane de euro.

Satul Satnapur nu are deloc electricitate, iar magazinul local de distribuire a raţiilor a fost închis de mai multe luni. Dintre cele 106 de gospodării care ar trebui să primească produse subvenţionate precum orez, grâu, zahăr şi cherosen folosit drept combustibil pentru gătit, numai jumătate dintre ele au parte de aşa ceva.

La o oră de mers, se află oraşul Sitapur, unde fiul lui Om Prakash Gupta, Anoop Gupta, a fost ales în locul tatălui său. El jură că niciodată familia lui nu a furat de la oameni, însă nu a dorit să mai ofere alte detalii, spunând doar că se poate să se fi produs o eroare la nivelul plăţii taxelor: „Dacă eu, tatăl meu familia mea ar fi furat mâncare de la săracii din Satnapur, oare m-ar mai fi reales ei“, întreabă el, urcând într-un SUV Toyota Fortuner.

În Gonda, valoarea alimentelor furate pe o perioadă de patru ani este de aproximativ 65 de milioane de euro. De-a lungul a zece ani, din toate cele 71 de districte, s-au furat 11,5 miliarde de euro.

În Satnapur, puţini dintre săteni au auzit de anchetă şi mulţi nici nu realizează că fac parte dintr-o escrocherie, ce a tot funcţionat timp de mai mulţi ani şi încă nu a fost oprită. În schimb, se gândesc la rezervele de hrană aflate la zece kilometri depărtare de satul lor. „Visăm să o furăm“, a spus un localnic, în timp ce femeile şi bărbaţii din jurul lui râd.

„Am putea ataca locul şi fiecare dintre noi ar putea obţine câte un sac de orez. Cine ne-ar opri“?