Doctrina terenului ocupat

„The Daily Telegraph”(Marea Britanie) 26 aprilie 2011

Guvernul francez vrea mai puţină integrare europeană. Preşedintele Sarkozy, furios la vederea emigranţilor tunisieni lăsaţi să treacă graniţa de carabinierii italieni şi conştient că sondajele de opinie îl plasează în urma lui Marine Le Pen de la Frontul Naţional, cere ca Tratatul Schengen să fie revizuit pentru a permite ţărilor să reintroducă verificările la frontiere. Din punctul de vedere al britanicilor, e greu să nu simţim o urmă de satisfacţie.

Dar cererea Franţei nu putea veni într-un moment mai prost pentru UE. În ultimele şase luni, eurocraţii au devenit ţâfnoşi. Dacă înainte îi luau de sus pe eurosceptici, acum se enervează. Motivul e clar. Ei se confruntă cu o dublă revoltă din cauza crizei euro. Alegătorii din statele contributoare reacţionează cu furie la ideea că taxele plătite de ei finanţează guverne care au fost mai cheltuitoare decât ale lor. Alegătorii din statele „ajutate" fac tot ce pot pentru a rezista şi au dreptate. Ei înţeleg ce înseamnă de fapt ajutorul: banii merg la bancherii europeni şi la deţinătorii de bonduri, dar plata vine de la contribuabilii obişnuiţi.

Proiectul european depinde, mult mai mult decât credem, de sentimentul inevitabilului. Alegătorilor s-ar putea să nu le placă prea mult transferul constant de putere către UE, dar atât timp cât ştiu că nu poate fi oprit, se împacă cu ideea. Fenomentul e cunoscut la Bruxelles drept „doctrina terenului ocupat": odată ce UE a acţionat într-o zonă politică, jurisdicţia sa în acea zonă e garantată în continuare. Respingerea unei bune părţi din Tratatul Schengen ar zgudui, desigur, această doctrină. Oamenii ar putea începe să ceară înapoi tot felul de puteri. De ce ar trebui UE să conducă agricultura, dat fiind dezastrul în care se află Politica Agricolă Comună? Sau Pescuitul? Sau Politica monetară?

Aşa cum a observat acel francez inteligent, Alexis de Tocqueville, cel mai periculos moment pentru un guvern prost e atunci când începe să se reformeze. Pentru nomenclatura de la Bruxelles, aici nu e vorba de imigraţie sau de graniţe. E vorba de propriile ipoteci sau taxe de şcolarizare. De aceea nu vor fi dornici să-i dea preşedintelui Sarkozy ceea ce cere.