De ce pariul lui Trump pe o blocadă hotărâtoare pentru război este cu dublu tăiș

Președintele american Donald Trump și-a schimbat strategia în conflictul cu Iranul, trecând de la confruntarea militară directă la o ofensivă economică, impunând o blocadă asupra porturilor iraniene. Măsura este menită să silească Teheranul să accepte condițiile impuse de Washington fără a recurge la o nouă ofensivă militară comună cu Israelul, însă este un pariu cu dublu tăiș, se arată într-o analiză CNN.

Trump își păstrează opțiunile militare în timp ce se angajează în diplomație FOTO SHUTTERSTOCK

Logica operațiunii este următoarea: limitarea exporturilor de petrol și a importurilor de bunuri esențiale ar putea provoca o criză economică și umanitară severă în Iran, determinând conducerea să cedeze în cele din urmă presiunii exercitate de Washington. Într-un context în care economia iraniană este deja afectată de sancțiuni, ar putea fi o strategie câștigătoare și în oglindă, în măsura în care de data asta Iranul chiar ar resimți consecințele, riscând o agravare a crizei existente: penurie alimentară, hiperinflație și criză bancară.

Totuși, manevra pe care mizează Trump se bazează pe o presupunere riscantă: aceea că Iranul va reacționa conform logicii occidentale. Istoria recentă arată însă că adversarii SUA din regiune – precum Irak, Afganistan, Rusia sau Libia – au acționat adesea imprevizibil, ignorând calculele Washingtonului privind propriul interes național.

Planul american mizează și pe posibilitatea ca presiunea economică să declanșeze tensiuni interne în Iran și să slăbească regimul. Cu toate acestea, autoritățile iraniene au demonstrat în trecut o toleranță ridicată la costuri interne, inclusiv prin reprimarea violentă a protestelor și menținerea puterii în ciuda pierderii unor lideri importanți în conflict.

Eficiența blocadei mizează pe rapiditatea cu care aceasta produce efecte, însă în ecuație intră și un alt factor, și anume percepția mizei de către Iran, or aceasta nu se înscrie într-o logică rațională, ci în cea a luptei pentru supraviețuire. Din acest punct de vedere, raționamentul SUA ar putea să nu țină. Factori precum oportunitatea de a aplica această presiune în acest stadiu al conflictului ar putea de asemenea juca un rol: cât de multă presiune poate suporta Iranul înainte ca blocada să devină devastatoare pentru economie? Va răspunde Iranul presiunii pe măsură ce opțiunile sale se îngustează?

Blocada SUA poate afecta grav economia Iranului

Pe de altă parte, din punct de vedere militar, operațiunea este fezabilă. Marina SUA dispune de resursele necesare și de experiență în impunerea blocadelor. Potrivit unei analize a Foundation for Defense of Democracies, peste 90% din comerțul anual al Iranului, estimat la 109,7 miliarde de dolari, tranzitează Strâmtoarea Ormuz, ceea ce face economia extrem de vulnerabilă. Blocada ar putea opri exporturile de petrol, generând presiuni inflaționiste în doar câteva zile.

„Iranul a fost lovit puternic din punct de vedere militar, dar economia sa nu a fost sufocată complet. De aceea, liderii săi cred că mai au opțiuni”, a comentat amiralul în retragere James Stavridis, fost comandant suprem al forțelor aliate în Europa, pentru CNN.

Iranul se confruntă acum cu opțiuni limitate și riscante. O potențială escaladare ar putea relansa conflictul cu SUA și Israel, iar aliații săi, precum rebelii Houthi din Yemen, ar putea bloca rute alternative de transport petrolier prin Marea Roșie, cu efecte devastatoare asupra economiei globale, dar care ar putea pune presiune politică și asupra lui Trump.

De asemenea, blocada implică riscuri pentru SUA, inclusiv posibile tensiuni diplomatice cu state precum China și India, importatori de petrol iranian. Interceptarea unei nave chineze ar putea declanșa un incident diplomatic major înaintea unei întâlniri planificate între Trump și președintele chinez Xi Jinping.

În ciuda riscurilor, Casa Albă își exprimă optimismul privind următoarea rundă de negocieri, care s-ar putea încheia cu un acord „Ne simțim optimiști în privința perspectivelor unui acord”, a declarat purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt.

Divergențele rămân profunde, poate chiar ireconciliabile, având în vedere eșecul primei runde de negocieri, desfășurată cu medierea Pakistanului: SUA cer Iranului renunțarea definitivă la programul nuclear, limitarea capacităților de rachete și încetarea sprijinului pentru grupări precum Hezbollah și Hamas. Iranul solicită compensații pentru război și menținerea dreptului de a îmbogăți uraniu.

Un compromis ar fi totuși posibil, potrivit unor surse, de pildă, să se găsească o cale de mijloc între propunerea SUA de suspendare a îmbogățirii uraniului pentru 20 de ani și oferta Iranului de cinci ani.

O problemă fundamentală nu are încă răspuns, și aceasta este următoarea: dacă blocada  funcționează și va forța Iranul să facă compromisuri în negocieri, ce va urma ? Succesul diplomatic va necesita fără îndoială negocieri complexe și de durată, precum și o abordare mai fină și răbdătoare decât cea demonstrată până acum de administrația americană, notează CNN.