De ce industria occidentală de armament a rămas în urma celei a Rusiei și Chinei

Războiul violent al Rusiei împotriva Ucrainei a crescut semnificativ cererea globală de armament occidental, dar țările vestice nu pot ține pasul în timp ce regimurile autoritare precum Rusia și China au reușit să le depășească în această privință, a explicat Wall Street Journal într-un amplu material, citat de New Voice of Ukraine.

Sistem de rachete NASAMS FOTO EPA-EFE

„Războiul din Ucraina a scos în evidență deficiențele Occidentului în ceea ce privește producerea rapidă a mai multor arme într-un moment de mare nevoie... Limitarea este în special acută în cazul rachetelor și al sistemelor menite să asigure protecție contra lor și, totodată, a roiurilor de drone care au devenit un element central al războiului modern”, scrie WSJ.

Toată lumea cere sisteme NASAMS, dar nu sunt destule pentru toți

În încercarea de a afla de ce armele occidentale durează atât de mult timp să fie produse WSJ a vizitat fabrica din Norvegia care produce sistemele NASAMS, capabile să doboare drone, elicoptere, rachete și alte ținte aeriene aflate la circa 30 km distanță.

În Ucraina, unde aceste sisteme au ajuns prima oară în 2022, Kievul a raportat o rată de interceptare de 100%, mai ales în ceea ce privește dronele și rachetele.

„Nu am avut niciodată o cerere atât de mare”, spune Eric Lee, președintele Kongsberg Defense & Aerospace, care lucrează în cadrul companiei de 30 de ani.

Cu toate acestea, noii clienți vor trebui să aștepte: durează doi ani pentru a fabrica un sistem NASAMS și există deja o întârziere de mai mulți ani în onorarea comenzilor, scrie WSJ.

Pentru a accelera producția, instalațiile Kongsberg, care produc și rachete lansate de pe nave și piese pentru avioanele de luptă F-35, au trecut la ture de 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, iar acum lucrează chiar și în unele zile de sărbătoare. 

Problema este că armele moderne sunt extraordinar de complexe și necesită adesea mii de piese, explică WSJ. La fel ca majoritatea companiilor occidentale din domeniul apărării, compania norvegiană Kongsberg proiectează și asamblează propriile sisteme de armament, dar nu și produce majoritatea componentelor acestora. Există peste 1.500 de furnizori și numai lanțul de aprovizionare NASAMS este format din peste 1.000 de companii, fiind răspândit pe două continente; în Norvegia și Statele Unite, contractorul american din domeniul apărării RTX (fost Raytheon Technologies) produce componente pentru radarele și rachetele NASAMS.

Abia atunci când toate componentele sunt gata, producătorul norvegian poate asambla centrul de comandă mobil NASAMS - centrul complex de luare a deciziilor care este „creierul sistemului” - în decurs de o lună.

În iunie 2024, Kongsberg va deschide o nouă fabrică care va folosi o linie de asamblare mai eficientă. Compania se așteaptă ca această metodă să crească producția de rachete de 10 ori.

Rachete numai pentru o săptămână de război: Ce arme mai lipsesc în Occident

Cererea extraordinară pentru sistemele de apărare aeriană NASAMS este doar un exemplu al penuriei de arme cu care se confruntă în prezent țările occidentale.

În ciuda creșterii bugetelor pentru apărare, Occidentul se confruntă acum cu cel mai semnificativ deficit de după războiul din Coreea, potrivit analiștilor militari citați de WSJ. Numai primele zece companii occidentale de apărare au acum comenzi în valoare de peste 730 de miliarde de dolari, cu aproximativ 57% mai mult decât la sfârșitul anului 2017, când cererea a început să crească.

Oficiali de rang înalt din SUA și NATO sunt din ce în ce mai îngrijorați în privința riscului ca  deficitul de arme să afecteze eficacitatea în luptă a armatelor lor.

Conform rezultatelor jocurilor de război desfășurate de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, publicate la începutul anului 2023, SUA riscă să-și epuizeze stocul de rachete antinavă cu rază lungă de acțiune în prima săptămână a unei ipotetice invazii chineze a Taiwanului.

În același timp, SUA își vor putea reface rezervele doar lent: ca și în cazul NASAMS, producerea fiecărei astfel de rachete durează aproximativ doi ani.

Probleme similare ar putea fi valabile și pentru alte categorii de rachete. Companiile americane Lockheed Martin și RTX au declarat în 2023 că va dura patru ani pentru a dubla producția de rachete sol-aer precum Javelin și Stinger. Această perioadă este de două ori mai lungă decât se aștepta anterior. Lanțurile de aprovizionare sunt o problemă, atât în privința rachetelor cu combustibil solid, cât și a cipurilor, dar și în ce privește componente mai simple, cum ar fi arcuri și rulmenți cu bile.

Există, de asemenea, întârzieri semnificative în livrarea altor arme, inclusiv avioane de luptă F-35, avioane noi de antrenament și realimentare, precum și cele mai noi portavioane din SUA.

Ce limitează capacitățile de producție

Printre factori, WSJ enumeră deficitul forței de muncă calificate, dar și complexitatea și costul ridicat al armelor moderne.

Rachetele moderne sunt ca niște mini-avioane de luptă, având propriile lor electronice sofisticate și sisteme de ghidare, a explicat Charles Woodburn, directorul executiv al companiei britanice de apărare BAE Systems, pentru WSJ.

Nevoile în ceea ce privește rachetele [în special a rachetelor antiaeriene] au crescut și mai mult în ultimii ani, în special din cauza prevalenței unor noi amenințări, cum ar fi dronele și dezvoltarea armelor hipersonice.

„Rusia și China au depășit Statele Unite și Europa în privința unor sisteme de rachete și de apărare”, precizează WSJ.

Potrivit Institutului Internațional de Studii Strategice, Rusia și China au împreună aproximativ 5.020 de sisteme de rachete de apărare aeriană la sol. Pe de altă parte, SUA, Europa și Japonia au laolaltă doar 3.200 (raportul nu a evaluat calitatea și nu a contabilizat armele de calibru mic și sistemele pe mare).

Pentagonul admite că Federația Rusă și Republica Populară Chineză au deja rachete hipersonice, în timp ce în Statele Unite acestea ar trebui să fie complet operaționale abia în 2024. În plus, cele mai recente sisteme de apărare americane și europene împotriva rachetelor hipersonice nu vor intra în serviciu decât în cel puțin zece ani de acum înainte, se arată în articolul WSJ.

Autorii articolului explică că companiile de apărare din China și Rusia sunt în majoritate deținute de stat, deci sunt supuse unei presiuni comerciale mai mici decât în ​​Occident. China are un sector vast de producție, ceea ce înseamnă că se poate baza pe un lanț intern de aprovizionare larg și pe mulți profesioniști domestici a căror educație răspunde nevoilor industriei.

Potrivit analiștilor citați de WSJ, stocul Chinei a crescut de la un număr mic de rachete balistice nenucleare în 1996 la un număr estimat la peste 3.000 de rachete balistice și de croazieră în prezent.

În același timp, Pentagonul consideră că majoritatea sistemelor de rachete ale Chinei sunt comparabile ca calitate cu armele altor producători globali „de nivel superior” și că țara are una dintre cele mai mari rețele din lume de sisteme avansate de rachete cu rază lungă de acțiune.

Rusia, conform informațiilor ucrainene, este capabilă să producă aproximativ 100 de rachete de croazieră de două tipuri în fiecare lună, precum și până la patru rachete balistice hipersonice Kinjal și până la cinci rachete balistice. În plus, Rusia primește probabil rachete, lansatoare de rachete și proiectile din Coreea de Nord, ceea ce îi susține capacitatea de a purta în continuare războiul împotriva Ucrainei.