De ce fug sirienii din propria ţară: „Încă se aud ţipetele oamenilor!“

Sirienii care au rămas în ţara lor trăiesc, zi de zi, sub ameninţarea Statului Islamic, dar şi a bombardamentelor guvernamentale menite să pună capăt rebeliunilor împotriva preşedintelui Bashar al-Assad. În jurul lor totul este năruit, iar cadavrele sunt înmormântate în gropi comune. În timp ce fluxul de refugiaţi şochează Europa, viaţa din Siria este un coşmar care pe zi ce trece se agravează.

Bombardamentele din Siria au loc de ani întregi, mai ales în zonele aflate sub controlul rebelilor, cum este şi Douma, una dintre primele regiuni care s-au revoltat împotriva guvernului Al-Assad în 2011. 

Aproximativ patru din cinci rezidenţi au fugit deja dintr-o comunitate ce număra, pe vremuri, jumătate de milion de oameni, notează „New York Times“, într-un reportaj despre viaţa sirienilor care nu şi-au părăsit ţara.

Peste 550 de persoane, în mare parte civili, dintre care 123 de copii, au murit în ultima lună în Douma şi în suburbiile ei, potrivit medicilor de la Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. August a fost una dintre cele mai sângeroase luni. 

Dintre locuitorii din Douma care mai erau acolo la începutul lunii august, jumătate au fugit, spune un rezident care şi-a dorit anonimatul, numit „Ahmed“ de reporterii „New York Times“, iar cei care au rămas se ascund pe câmpuri sau „stau închişi în casă, rugându-se să nu fie ucişi“.

Bombardamentele lui Al-Assad ucig mai mulţi civili decât Statul Islamic

În timp ce lumea şi-a îndreptat atenţia spre organizaţia teroristă Statul Islamic şi a ameninţării pe care a extins-o dincolo de graniţele Siriei, mai puţină consideraţie s-a acordat luptei dintre forţele guvernamentale ale preşedintelui Bashar al-Assad şi alte grupări insurgente care au luat naştere după înăbuşirea unei mişcări de protest în 2011.

Acest conflict goneşte oamenii din ţinuturile natale cu mult înainte ca Statul Islamic să existe în forma actuală. Activiştii pentru drepturile omului, inclusiv organizaţia internaţională Human Rights Watch (HRW), au susţinut de multă vreme că bombardamentele guvernului Al-Assad în zone rebele ca Douma afectează cel mai mult civilii, ucigând mai mulţi oameni decât Statul Islamic.

Deşi nu există un număr oficial, potrivit unei estimări făcute de o grupare civilă de opoziţie din Siria, 18.000 de oameni au fost ucişi în raiduri aeriene pe care doar Guvernul le poate conduce, şi peste 27.000 de persoane au murit în schimbul de focuri şi în atacurile cu rachete realizate de ambele părţi. Guvernul sirian spune că bombardează terorişti.

Douma, ca orice alt orăşel aflat lângă Damasc, s-a revoltat încă de la început, mulţi de acolo înarmându-se împotriva forţelor guvernamentale. Acum localitatea este un fief al Armatei Islamului, o grupare insurgentă. Frontul Al Nusra, ramura Al Qaeda din Siria, este şi el activ în regiune, dar despre Statul Islamic nu se ştie dacă are vreun rol acolo.

„E normal ca oamenii să-şi dorească să scape“

În ultima luna, peste 450 de civili au murit din cauza bombardamentelor forţelor guvernamentale în Ghouta de est, un semicerc de orăşele deţinute de forţele de opoziţie în jurul Damascului. Multe dintre victime au fost din Douma, potrivit Semilunii Roşii, inclusiv bătrâni, femei şi copii. Însă nu doar bombardamentele distrug viaţa de acolo.

Ani întregi de blocaje guvernamentale au făcut cetăţenii să depindă de tuneluri ilegale şi de traficanţi pentru produsele necesare traiului zilnic. Ajutoarele umanitare sunt în mare parte blocate, foarte puţini oameni pot ieşi şi intra înapoi. 

Aşa că fuga înseamnă să ai de-a face cu traficanţii şi să te confrunţi cu noi riscuri, fapt valabil chiar şi pentru cei care nu au planuri să ia o barcă şi să traverseze Mediterana. „E complet normal pentru oameni să-şi dorească să scape, să traverseze marea. Însă oare şi pot să facă asta?“, se întreabă Ahmed, paramedic în Douma.

„Încă se aud ţipetele oamenilor!“

Mulţi dintre cei care chiar ajung în Capitală şi care se alătură altor şapte milioane de sirieni care au fugit din calea violenţelor din ţară, pot fi hărţuiţi şi chiar arestaţi de forţele de securitate care îi suspectează pe toţi cei care provin din regiunile deţinute de opoziţie.

Acest lucru îi face pe mulţi să fugă în Liban, Iordania sau Turcia, ţări care găzduiesc mare parte dintre cei patru milioane de sirieni înregistraţi ca refugiaţi peste hotare. Însă şi ţările acestea au devenit din ce în ce mai neospitaliere, cu descinderi în taberele lor şi cu micşorarea ajutoarelor. Aşa că refugiaţii se duc şi mai departe, inclusiv în Europa. Sau poate se întorc în Douma, într-un război care a ucis deja un sfert de milion de sirieni, notează  „New York Times“.

„Cartierele cad în capul locuitorilor, spune Imad al-Din, un rezident din Douma. „Încă se aud ţipetele oamenilor“, declară el.

Duminica Neagră din Douma: atac asupra unei pieţe de legume

„Duminica Neagră“ a fost numită  ziua de 16 august. Cel puţin 122 de oameni au murit într-unul dintre cele mai mortale atacuri aeriene, realizat asupra unei pieţe de legume, potrivit oficialilor din organizaţiile de salvare, din Reţeaua Siriană pentru Drepturile Omului şi din alte grupări de monitorizare.

Bilal Abu Salah, un localnic care a plecat din piaţă cu puţin timp înaintea atacului, este încă bântuit de feţele comercianţilor care i-au vândut castraveţi, dovlecei şi o vânătă. Câteva minute mai târziu, el l-a văzut pe unul dintre vânzători acoperit de sânge.

Medicul Adnan Tobaji a operat răniţii din piaţă într-o clinică improvizată într-un subsol, pe saci de făină, fără anestezic sau echipamente sterile. „Lipsurile pot fi mortale“, a spus el. O femeie a murit aşteptând o pungă cu sânge pentru transfuzie.

„Soarta lui Al-Assad nu ne interesează, comparativ cu soarta oamenilor, a copiilor“

Distrugerea Douma l-a făcut pe dr. Tobaji şi pe alţi sute de colegi şi localnici să semneze o petiţie pentru un armistiţiu umanitar, sperând astfel să impulsioneze dialogul şi să se pună capăt războiului. 

Petiţia este un lucru inedit din partea oraşului-rebel Douma. Mai mult, nu presupune nicio condiţie cu privire la statutul preşedintelui Al-Assad.

„Soarta lui Al-Assad nu înseamnă nimic pentru noi, comparativ cu soarta ţării, a poporului, a copiilor. În acest moment, sirienii sunt ucişi. Avem nevoie de o soluţie, prin orice mijloace, pentru a opri luptele“, spune medicul.

Soluţia, adaugă el, „poate că nu va mulţumi pe unii, dar nu este pentru mine sau pentru ei, soluţia este pentru Siria“, conchide el.

Bashar al-Assad dă interviuri în presa rusă

În acest timp, în care oamenii sunt forţaţi să fugă sau se închid în casele lor sperând să nu fie ucişi de vreo bombă guvernamentală sau de organizaţiile teroriste, preşedintele Bashar al-Assad dă interviuri în presa rusă, spunând că „dacă Europei îi pasă de refugiaţi, atunci ar trebui să înceteze să susţină teroriştii“.

Regimul sirian îi consideră terorişti, încă de la începutul conflictului în martie 2011, atât pe militanţii paşnici, cât şi pe rebeli şi jihadişti, notează Mediafax. „Trebuie să continuăm dialogul în numele căutării unui consens, dar nu putem obţine succese reale atât timp cât mor oameni, cât timp continuă baia de sânge şi oamenii nu se simt în siguranţă“, a continuat preşedintele sirian pentru „Russia Today“.

Peste 240.000 de persoane au murit şi alte câteva milioane şi-au părăsit locuinţele de la începutul conflictului în Siria, în martie 2011. Acesta a fost declanşat de reprimarea manifestaţiilor antiguvernamentale paşnice, care au degenerat în revoltă armată şi apoi în război civil, conchide Mediafax.