Analiză Cum arată lumea guvernată de viziunile lui Trump și Putin. De la reguli internaționale la politica forței
0Lumea pare să intre într-o nouă etapă a relațiilor internaționale — una în care regulile stabilite după al Doilea Război Mondial sunt tot mai des ignorate, iar marile puteri acționează deschis în funcție de propriile interese strategice. În centrul acestei schimbări se află două figuri politice dominante: președintele american Donald Trump și liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.
Analistul italian Daniele Stracquadanio, cercetător la University of Trento, scrie în The Moscow Times, că revenirea lui Trump la Casa Albă a accelerat o transformare majoră în politica globală. În viziunea Moscovei, această evoluție confirmă un lucru așteptat de mult: sfârșitul epocii multilateralismului și revenirea fără rezerve a politicii de tip „mare putere”.
De la reguli internaționale la politica forței
În noul context, încălcări flagrante ale suveranității statelor — precum invazia Ucrainei — nu mai sunt tratate automat drept acte de izolare internațională. Din contră, spun unii analiști, ele riscă să devină o practică tot mai acceptată în politica globală a secolului XXI.
La patru ani după ce Occidentul a condamnat ferm ofensiva rusă din Ucraina, discursul oficial american începe să semene tot mai mult cu retorica Moscovei. Secretarul de stat Marco Rubio a justificat recent ideea unor lovituri preventive pentru a evita eventuale represalii ale Iranului împotriva Israelului, în timp ce secretarul american de război, Pete Hegseth, a declarat că Statele Unite nu au început conflictul, dar încearcă să îl încheie.
În paralel, apelurile la revolte împotriva unor regimuri considerate „ilegitime” — fie că este vorba despre „teroriștii iranieni”, fie despre „neo-naziștii ucraineni”, cum susține propaganda rusă — au devenit instrumente retorice folosite de ambele tabere.
Moscova critică, dar evită confruntarea
Ministerul rus de Externe a calificat recent atacul asupra Iranului drept „un act planificat și neprovocat de agresiune împotriva unui stat suveran membru al ONU”. Totuși, președintele Vladimir Putin a evitat o condamnare directă.
În schimb, liderul rus s-a limitat la apeluri pentru de-escaladare și s-a oferit drept mediator, un gest interpretat de unii observatori drept o acceptare tacită a noii realități geopolitice: marile puteri nu mai cer permisiunea nimănui atunci când își apără interesele strategice.
De la multilateralism la acțiuni unilaterale
În relațiile internaționale au existat întotdeauna standarde duble, însă transformarea actuală pare mai profundă decât simplele contradicții ale politicii externe.
Statele Unite au recurs și în trecut la acțiuni unilaterale. În 2003, administrația președintelui George W. Bush a invadat Irakul invocând existența unor arme de distrugere în masă. Chiar și atunci însă Washingtonul a încercat să obțină o formă de legitimitate internațională prin intermediul Națiunile Unite.
Donald Trump amenință din nou Cuba: „I se va întâmpla ceva foarte curând”Când acest lucru nu a fost posibil, SUA au creat așa-numita „Coaliție a celor dispuși”, implicând zeci de state în operațiune.
Același model de căutare a unui consens internațional a fost vizibil și în 2011, când Consiliul de Securitate a autorizat intervenția în Libia, sau în 2014, când operațiunile din Siria au fost justificate prin lupta împotriva grupării ISIS.
Astăzi însă, spun unii analiști, aceste justificări sunt din ce în ce mai rare.
O nouă realitate geopolitică
Washingtonul desfășoară tot mai frecvent operațiuni militare unilaterale, fără a mai încerca să obțină aprobarea instituțiilor internaționale, o abordare care, spun criticii, seamănă tot mai mult cu logica intervențiilor militare ruse din Georgia și Ucraina.
Chiar și aliații occidentali par să recunoască această schimbare.
La Formul Economic Mondial 2026 de la Davos, premierul canadian Mark Carney a afirmat că „ficțiunea plăcută” a unei ordini mondiale bazate pe reguli s-a încheiat și a fost înlocuită de o realitate mai dură, în care marile puteri își urmăresc interesele fără constrângeri.
La rândul ei, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că Uniunea Europeană nu mai poate apăra singură vechea ordine internațională și trebuie să se adapteze unei epoci dominate de realism geopolitic.
Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a avertizat că normele și instituțiile internaționale construite în ultimii 80 de ani sunt din ce în ce mai slăbite.
O lume organizată pe sfere de influență
Tot mai mulți analiști cred că lumea se îndreaptă spre un sistem în care marile puteri revendică propriile sfere de influență — fie că este vorba despre „vecinătatea apropiată” a Rusiei sau despre regiuni strategice mai îndepărtate.
În acest nou model, statele sunt împărțite pe niveluri de putere. Țări precum Ucraina, Venezuela sau Iran riscă să devină actori secundari, a căror securitate depinde de interesele marilor puteri din jurul lor.
Unii analiști avertizează că această evoluție amintește de logica doctrinei Brejnev din timpul Războiului Rece, când Moscova își rezerva dreptul de a interveni în statele din blocul sovietic.
O lume mai instabilă
Diferența majoră față de perioada Războiului Rece este însă lipsa unor reguli clare ale jocului geopolitic.
În trecut, lumea era împărțită între două blocuri ideologice relativ stabile. Astăzi, aceste granițe sunt mult mai fluide, iar raporturile de putere se schimbă rapid.
În acest peisaj geopolitic, concluzionează autorul analizei, Statele Unite și Rusia par tot mai puțin rivali ideologici și tot mai mult arhitecții unei lumi în care regula dreptului internațional este înlocuită de regula forței.
Se încarcă comentariile...
