Cum a devenit antisemită stânga radicală occidentală?
0Atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023 a marcat schimbarea finală a antisemitismului către extrema stângă.
Săptămâna trecută, studenții evrei care studiau la unul dintre colegiile prestigioase din New York au trecut prin momente dificile. Au fost închiși în biblioteca școlii, pentru că securitatea instituției se temea pentru siguranța tinerilor. În același timp, alți studenți au organizat o acțiune în sprijinul Palestinei și a acțiunilor Hamas. Protestatarii au ținut pancarte cu sloganurile „Sioniști- ieșiți din universitatea noastră!”. Și bătând la ușă, au încercat să intre în bibliotecă, unde se ascundeau studenții evrei. În final, au fost evacuați din incintă. Cu toate acestea, este greu de imaginat că astfel de evenimente au loc în 2023 și chiar într-una dintre cele mai cunoscute metropole occidentale.
Este general acceptat că antisemitismul este o ideologie și o practică de extrema dreaptă. Poate că așa a fost până la începutul secolului al XXI-lea. Dar acum situația s-a schimbat radical.
Epoca în care antisemiții din Occident erau în mare parte radicali de dreapta se estompează. Atacul Hamas asupra Israelului și reacția la acesta reflectă transformările care au avut loc în discursul socio-politic occidental. Acum, principalii exponenți ai ideilor de antisemitism sunt în principal extrema stângă . Observăm această tendință peste tot în Europa și America. Și antisemitismul s-a infiltrat în universitățile americane de vârf, care cu mult timp în urmă s-au transformat în centre puternice ale ideologiilor postmoderne de stânga. S-a format o simbioză ciudată între oameni din lumea musulmană care nu erau integrați în civilizația occidentală și populiștii de stânga care au adoptat retorica antisemită, scrie publicația Zerlako Nedeli.
În secolul al XX-lea, cea mai virulentă retorică și violență antisemită a venit din partea extremiștilor de extremă-dreapta și islamiști. Dar, așa cum a remarcat Institutul pentru Dialog Strategic (ISD) din Marea Britanie în 2019, „antisemitismul de extremă stângă are totuși un impact semnificativ și dăunător asupra comunităților evreiești, contribuind la creșterea persecuțiilor, insultelor și amenințărilor împotriva evreilor”. Există o anumită bază istorică în faptul că stângiștii moderni au adoptat retorica antisemită. Chiar și în timpul existenței URSS, propaganda sovietică a descris în mod activ Israelul ca un proiect colonial al SUA. Astăzi, extrema stângă prezintă adesea statul evreu ca pe un „ avantpost colonial occidental rasist”. Acest lucru se potrivește perfect cu conceptele extrem de controversate și critice ale teoriei rasei postcoloniale care au câștigat popularitate în cercurile academice occidentale.
Atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023 a marcat schimbarea finală a antisemitismului către extrema stângă. Simptomatic, pe acest fond, s-a auzit declarația fostei candidate la președinția Franței din „Uniunea Națională” Marine Le Pen. Politicianul a spus că Israelul are dreptul să distrugă Hamas.
Și ea și-a exprimat indignarea față de finanțarea Palestinei de către UE, pentru că „fiecare euro intră în buzunarele teroriștilor”. Președintele ales al Uniunii Naționale, Jordan Bardella, a fost și mai direct, declarând că partidul lor „este pentru mulți evrei francezi un scut în fața ideologiei islamiste”. Este oarecum neobișnuit să auzim astfel de cuvinte de la reprezentanții unei forțe politice de dreapta, care în zorii existenței sale a păcătuit cu declarații antisemite.
În schimb, Jean-Luc Mélenchon — liderul populist de stânga a France Invincible — a refuzat să condamne atacul asupra Israelului. Mélenchon și partidul său se referă la Hamas pur și simplu ca la „Forțele palestiniene”, evitând orice mențiune despre terorism. Pentru aceasta, prim-ministrul Franței, Elizabeth Bourne, a acuzat partidul că își folosește antisionismul ca „o modalitate de a masca o formă de antisemitism”.
Declarațiile liderilor populiștilor de dreapta „Alternativa pentru Germania” sunt în multe privințe similare cu cuvintele lui Marine Le Pen și nu lasă îndoieli cu privire la poziția lor. Copreședintele partidului, Tino Khrupalla, a spus că atacurile Hamas asupra Israelului trebuie condamnate ferm. Potrivit acestuia, Israelul „are dreptul să se apere” și nu există nicio justificare pentru uciderea civililor.
În timp ce unele partide de stânga din Europa au condamnat fără rezerve crimele în masă comise de atacatorii palestinieni, altele au criticat „apartheidul israelian”. În timp ce premierul socialist al Spaniei, Pedro Sánchez, a spus că „nimic nu poate justifica atacurile teroriste împotriva Israelului”, partenerii săi radical de stânga (Podemos, Sumar etc.) au avut o altă părere despre evenimentele din Orientul Mijlociu. La câteva zile după atacul Hamas, purtătoarea de cuvânt a Podemos, Isabel Serra Sánchez, și secretarul general al Partidului Comunist Spaniol și deputat Sumar, Enrique Santiago, au participat la o demonstrație de susținere a Palestinei. „Popoarele ocupate au dreptul legitim de a se apăra”, a spus Santiago, refuzând să eticheteze Hamas drept organizație teroristă.
Atacul terorist asupra Israelului a provocat multe emoții pozitive în stânga Marii Britanii. La Manchester, Dana Abukamar, președintele Manchester Friends of Palestine, a declarat presei locale că este „plină de mândrie și bucurie”. Rivka Brown, redactor la Novara Media de stânga, care se autointitulează „New Media for Different Politics”, a declarat-o „o zi de sărbătoare pentru susținătorii democrației și drepturilor omului din întreaga lume”. Brown a șters ulterior postarea, susținând că „instinctul ei a fost să arate solidaritate necondiționată cu rezistența palestiniană, despre care știam că va fi demonizată”, fără a pune la îndoială dacă este posibil să demonizezi ceva care era în mod inerent detestabil.
În Catalonia, partidul de extremă stânga Unitate Populară a justificat atacul Hamas pe motiv că Israelul „perpetuează genocidul teritoriului de zeci de ani”. Și în Scoția, parlamentarii din partea Verzilor Maggie Chapman și Ross Greer au vorbit public în sprijinul atacului Hamas. Greer a scris că „în conformitate cu dreptul internațional, palestinienii au un drept clar de a se apăra, inclusiv atacându-i pe ocupanții lor”.
Fostul ministru grec de finanțe Yanis Varoufakis, care a reprezentat partidul radical de stânga SYRIZA, a numit Fâșia Gaza „cea mai mare închisoare în aer liber a Israelului”, iar Israelul însuși „un stat de apartheid”. Iar comuniștii greci au emis chiar și o declarație specială în care declarau că palestinienii au dreptul de a lupta împotriva ocupației pe termen lung.
Procese similare au loc în SUA. Antisemitismul radicalilor americani de dreapta s-a dizolvat în oceanul de antisemitism al stângii. Dacă liderii politici ai Statelor Unite sunt complet de partea aliatului lor de lungă durată, Israelul, atunci intelectualii de stânga vin adesea în sprijinul Hamasului și al Palestinei. Acest proces nu a ocolit nici măcar forța politică principală a țării - Partidul Democrat, care a devenit mult mai divers în ultimele decenii. Dintre susținătorii Partidului Democrat, 49% susțin acum Palestina în special și doar 38% sunt de partea israelienilor. Dintre republicani, până la 78% simpatizează cu evrei, în timp ce 11% îi favorizează pe palestinieni.
Pe 19 octombrie, sute de oameni care solicitau „eliberarea Palestinei” au luat cu asalt clădirea Congresului SUA și au cerut Israelului să renunțe la operațiunile militare din Fâșia Gaza. Pe 25 octombrie , nouă democrați, dintre care majoritatea sunt reprezentanți ai așa-zișilor socialiști democrați, au votat împotriva rezoluției în sprijinul Israelului în Congresul SUA .
Evenimentele din Orientul Mijlociu nu au fost ignorate de mișcarea de stânga Black Lives Matter. Postările pe rețelele de socializare din partea acestei organizații sunt saturate de teorii antisemite, postări în sprijinul militanților cu dezinformare totală. Ei chiar au susținut că nicio așezare evreiască nu a fost afectată în timpul atacului Hamas asupra Israelului.
Bastioanele antisemitismului au devenit multe universități americane de vârf, unde discursul științific s-a mutat către idei controversate de stânga. Pentru populiștii de stânga, Israelul reprezintă rasismul și colonialismul. Prin urmare, este un inamic și nu merită sprijin.
O lentilă ideologică simplistă combinată cu o nevoie constantă de a fi „pe partea dreaptă” a istoriei a denaturat faptele de bază și etica atacului Hamas asupra Israelului. Grupuri de studenți de la Harvard, Yale, Universitatea George Washington, Universitatea New York, Universitatea din California și alte instituții au refuzat să condamne uciderea israelienilor. Și unii profesori și-au exprimat public admirația pentru atacul asupra Israelului.
Cauzele schimbării
Trecerea antisemitismului de la dreapta la stânga ar fi fost probabil imposibilă fără schimbări demografice și transformarea fundamentelor ideologice ale radicalilor moderni de stânga după prăbușirea comunismului. Politica de multiculturalism a dus la o creștere semnificativă a numărului de populație musulmană (și nu numai) în Occident. La un moment dat, extrema dreaptă a început să vadă principala amenințare nu în evrei, care sunt pe deplin integrați în societățile occidentale, ci în migranții din Asia și Africa, care sunt reprezentanți ai unei alte civilizații și sunt reticenți în a accepta valorile occidentale.
În același timp, populiștii de stânga au adoptat o serie de ideologii extrem de îndoielnice – teoria postcolonială și critică a rasei. Aceste concepte susțin că toate încălcările drepturilor omului în țările foste colonii sunt o moștenire a colonialismului. În același timp, toți cei care nu întruchipează civilizația occidentală aparțin unor grupuri marginalizate. Astfel de grupuri au o voce unică și cu autoritate unică. Prin urmare, orice lucru pe care un individ marginalizat îl percepe ca rasism sau altă formă de umilire este recunoscut ca rasism în mod implicit.
Pentru extrema stângă, Israelul și evreii reprezintă „Occidentul alb colonial” care trebuie să se pocăiască, în timp ce palestinienii și Hamas reprezintă partea asuprită a umanității care are dreptul la adevărul absolut. De aici și ciudata indiferență a stângii față de suferințele și sacrificiile poporului evreu, scrie Zerkalo Nedeli.
Faptul că antisemitismul modern a devenit în mare parte opera radicalilor de stânga este confirmat de rezultatele unui studiu special realizat de UMass Lowell și Development Service Group.
Într-un sondaj realizat în 2018 în 12 țări ale Uniunii Europene în rândul victimelor antisemitismului, 21% dintre respondenți au indicat că au fost atacați fizic sau verbal de către activiști de „stânga”. Sondajul a mai constatat că în SUA, 95% dintre incidentele antisemite motivate de politica israeliană au fost cauzate de activiști de extremă stângă sau necunoscuți și doar 5% de activiști cunoscuți de extremă dreapta. Au existat numeroase cazuri de asociații profesionale și studențești, precum și organizații politice de stânga, care au legitimat atacurile teroriste ale Hamas asupra civililor israelieni și le-au îndreptat ostilitatea față de evreii americani. Se pare că a sosit momentul să revizuim fundamental stereotipurile consacrate despre natura unui astfel de fenomen precum antisemitismul și purtătorii acestuia în lumea modernă.
Opiniile despre Israel sunt înșelător de negative pe internet. Sprijinul pentru palestinieni, mult mai mare pe rețelele de socializare decât în sondajele de opinie corect realizate
Dacă parcurgi un flux tipic de X (fostul Twitter), pare că simpatia pentru Israel, în urma atacurilor de luna trecută, a secat. Susținătorii palestinienilor au ieșit nu doar în stradă, ci și pe tastaturile lor, scrie The Economist.
„La început am fost supărat pe Hamas și pe Palestina pentru atacuri”, a scris un utilizator, „dar acum, după ce am văzut mai multe din ceea ce se întâmplă, nu pot sprijini un astfel de regim în Israel. #Eliberati Palestina”.
Oare astfel de opinii reflectă opinia generală? La cererea noastră, DMR, o companie de tehnologie IA, a colectat 1 milion de postări de pe Instagram, Twitter și YouTube în perioada 7-23 octombrie. Toate au conținut hashtag-uri dintr-o listă cu un număr similar de termeni pro-israelieni și pro-palestinieni în engleză sau au răspuns la astfel de postări. DMR a construit apoi un model de învățare automată pentru a clasifica postările ca suporteri pentru o tabără, cealaltă sau niciuna. A fost instruit pe conținut în limba engleză, dar a procesat și postări în orice limbă care includea hashtag-uri în engleză. DMR a găsit o schimbare bruscă împotriva Israelului cu timpul. Pe 7 octombrie, cele două părți aveau cote de sprijin aproximativ egale. Până pe 19 octombrie, postările pro-palestiniene erau de 3,9 ori mai frecvente decât cele pro-israeliene.
Israelul s-a descurcat de departe mai rău online decât în sondajele de opinie publică. Pe 20 octombrie – o zi cu de două ori mai multe postări pro-palestiniene decât pro-israeliene pe rețelele sociale americane, un sondaj YouGov, realizat pe americani, a găsit trei susținători ai Israelului pentru fiecare susținător palestinian. În Marea Britanie, un alt sondaj YouGov a găsit un sprijin egal pentru fiecare tabără, în acea zi în care palestinienii câștigau bătălia britanică pe rețelele sociale cu o marjă de șase la unu.
O cauză a acestui decalaj este vârsta. Utilizatorii rețelelor sociale sunt tineri, iar astfel de oameni sunt neobișnuit de pro-palestinieni în opiniile lor. Mai mult, eșantionul folosit de către DMR nu a inclus Facebook, care poate fi cea mai pro-Israel platformă, datorită utilizatorilor săi mai în vârstă. În sondajele efectuate de omenii din Danemarca, Franța, Spania și Suedia, Israelul a atras mai multă simpatie totală, dar opiniile tinerilor participanți se potriveau cu ponderile de pe social media.
Cu toate acestea, în America și în Marea Britanie, opiniile de pe rețelele sociale sunt și mai pro-palestiniene decât cele ale tinerilor respondenți din sondaj. Susținătorii Israelului arată mai puțin zel pentru lupta online.
Se încarcă comentariile...
