Ce viitor are Uniunea pentru Mediterana?

Proiectul preşedintelui Nicolas Sarkozy are şanse egale de a deveni un succes sau un eşec răsunător Peste câteva zile, la Paris se va decide dacă UE şi bazinul mediteraneean vor ajunge

Proiectul preşedintelui Nicolas Sarkozy are şanse egale de a deveni un succes sau un eşec răsunător

Peste câteva zile, la Paris se va decide dacă UE şi bazinul mediteraneean vor ajunge sub aceeaşi "umbrelă" instituţională.

44 de şefi de stat şi de guvern sunt aşteptaţi pe 13 iulie la Paris pentru a lua parte la "botezul" oficial al Uniunii pentru Mediterana (UPM), proiect propus de preşedintele Nicolas Sarkozy încă din timpul campaniei sale electorale pentru prezidenţialele de anul trecut.

La summitul din capitala franceză sunt invitaţi deopotrivă preşedintele Comisiei Europene, al Băncii Mondiale, secretarul general al Ligii Arabe, cel al Uniunii Africane şi cel al Băncii Europene de Investiţii.

Prezenţa Israelului deranjează

O prezenţă intens comentată este cea a Israelului. Iniţial, şeful statului francez propusese o Uniune (pe care criticii au numit-o imediat "un club exclusivist") ce implica doar ţările UE riverane Mării Mediterane, care nu includea ansamblul Uniunii Europene.

Această propunere a suscitat vii polemici, precum şi un "NU" sec al Germaniei, care s-a temut că noua uniune ar putea pune în umbră interesele Berlinului din estul UE.

Drept urmare, Franţa a revenit asupra proiectului iniţial, permiţând tuturor celor 27 de state comunitare să ia parte la această iniţiativă.

La 13 martie 2008, proiectul de apropiere dintre cele două flancuri ale Mediteranei a trecut de o nouă etapă. La acea dată, Consiliul Europei a aprobat înfiinţarea Uniunii pentru Mediterana (UPM) care, conform documentului final de constituire, "va îngloba statele membre UE şi statele riverane Mării Mediterane care nu sunt membre UE". CE a ţinut să precizeze cu acea ocazie că eventualul angajament al Turciei în proiectul UPM nu va exclude această ţară de la procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Ambiţiile Franţei deranjează Bruxelles-ul

Sarkozy doreşte ca Uniunea pentru Mediterana să fie condusă de doi copreşedinţi, unul din flancul nordic al Mediteranei, celălalt, din flancul sudic, după cum precizează diplomatul francez Alain Le Roy, numit ambasador responsabil cu proiectul UPM.

Liderul de la Elysee intenţionează să devină "primul preşedinte nordic" al Uniunii (al cărui mandat ar fi de doi ani), în timp ce omologul său "sudic" ar urma să fie şeful statului egiptean, Hosni Mubarak.

Sarkozy îşi doreşte totodată ca viitorul secretariat general al Uniunii, din care ar urma să facă parte 20 de persoane, să fie localizat în Tunisia, ceea ce nemulţumeşte Bruxelles-ul, care consideră Marocul mai potrivit pentru a-l găzdui. "Pentru secretariat ar fi putut alege Marocul, care este mai <> ", a declarat un funcţionar european ce a ţinut să-şi păstreze anonimatul.

În consecinţă, Comisia Europeană consideră că Franţa ar putea coprezida UPM, dar numai în timpul celor şase luni când asigură preşedinţia rotativă a Uniunii Europene.

"Marocul vrea să joace un rol-pilot în Uniunea pentru Mediterana"

Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului "Adevărul", Abdellatif Mazouz s-a referit la excelentele relaţii economice dintre Regatul Maroc şi ţara noastră, precum şi la dosare internaţionale de interes, cum ar fi UPM sau reglementările europene antiimigraţie.

Adevărul: Unul dintre proiectele preferate ale preşedintelui francez Nicolas Sarkozy este Uniunea pentru Mediterana. Ce aşteaptă Marocul de la această Uniune şi ce rol înţelege să joace pe scena ei?

Abdellatif Mazouz: Marocul este o ţară intens mediteraneeană. Suntem un actor foarte activ în EuroMed (parteneriatul euro-mediteraneean - n. red.), şi suntem, alături de alte trei ţări, primii care au constituit un fel de Uniune pentru Mediterana, un acord de liber-schimb, pe care îl numim "un acord PanEuroMed".

Din acesta fac parte Uniunea Europeană, plus patru ţări din sudul Mediteranei: Marocul, Tunisia, Iordania şi Egiptul. Se poate spune că Marocul dă un semnal pozitiv Uniunii pentru Mediterana, în care ar vrea să joace un rol-pilot.

Marocul, economie emergentă, este a cincea putere economică a Africii, cu o rată de creştere anuală de 6,5 la sută, iar relaţiile diplomatice dintre România şi Maroc datează de mai bine de 45 de ani. Care este interesul Marocului în zona Europei de Est, de ce a ales România pentru a-şi dezvolta parteneriatele comerciale?

Fiind o putere economică emergentă în Africa şi în Orientul Mijlociu, Marocul s-a dezvoltat şi pe plan social şi politic. Marocul are un acord de liber-schimb cu Uniunea Europeană, cu SUA, cu Turcia şi cu toate ţările arabe.

Europa Centrală şi de Est este o regiune în plină dezvoltare, care prezintă un ansamblu de similitudini cu economia marocană. În plus, experienţa unor ţări precum România se poate dovedi bogată pentru Maroc. Totodată, România şi Marocul au o relaţie diplomatică dintre cele mai vechi.

Astăzi, avem un mare constructor multinaţional în comun, care se numeşte Renault-Dacia. Noi cumpărăm din România componentele maşinilor şi fabricăm automobilele în Maroc, pe care le reexportăm către alte ţări, inclusiv europene, precum Spania sau Franţa. Acest tip de parteneriat poate fi dezvoltat şi în alte domenii.

Ce aşteaptă Marocul de la economiile din Europa Centrală şi de Est?

Marocul este un mare şantier. Un şantier al infrastructurii, în sensul că se construiesc baraje, străzi, autostrăzi.

Marocul va avea unul dintre cele dezvoltate mici porturi din lume, respectiv Tanger, care va fi echivalentul, din punct de vedere economic, al portului Rotterdam, o infrastructură logistică menită să lege Orientul de Occident şi Nordul de Sud.

Dezvoltarea parteneriatelor cu Europa, în general, şi în particular cu Europa Centrală şi de Est, înseamnă o participare la acest mare şantier care este Marocul, mai întâi ca investitor. Apoi, înseamnă ca partenerii noştri se înţeleagă că, prin intermediul Marocului, pot penetra şi alte pieţe.

Apropierea de Europa şi prezenţa, în nord, a enclavelor spaniole, fac din Maroc o victimă a imigraţiei clandestine. Cum apreciaţi ultimele reglementări europene antiimigraţie?

Marocul încearcă să fie un partener în gestionarea fluxului migratoriu. Suntem ferm convinşi că această gestionare nu poate fi decât economică, bazată pe principiile dezvoltării durabile.

Deci, orice măsură luată aici sau acolo fără a ţine seamă de aceste date nu poate fi decât un paliativ, nu poate reprezenta niciodată un remediu veritabil.

UPM se pregăteşte de botez sau de înmormântare?

Analiştii susţin că apropiatul summit din capitala franceză pentru constituirea UPM are, de fapt, toate şansele ca, în loc de "botez", să se "bucure" de funeralii. Potrivit documentelor preparatorii ale reuniunii, ţări precum Algeria, Siria sau Libia colonelului Ghaddafi rămân foarte sceptice în privinţa UPM şi aşteaptă "clarificări" în special la capitolele "finanţe" şi "securitate".

Liderul libian consideră că proiectul reprezintă, în realitate, "o manevră pentru divizarea lumii arabe". "Dacă Europa vrea să coopereze cu noi, atunci să o facă prin intermediul Ligii Arabe sau al Uniunii Africane. Ţările arabe nu sunt nici înfometate şi nici câini ca să li se arunce un os. Dimpotrivă, europenii au nevoie de bogăţiile şi de petrolul nostru", susţine Ghaddafi.

Adevăratul măr al discordiei, consideră comentatorii, îl reprezintă, însă, prezenţa Israelului la reuniunea din 13 iulie, de la Paris, conflictul israeliano-palestinian constituind un obstacol major în faţa oricărui gen de parteneriat. Deşi preşedintele francez afirmă că prezenţa statului evreu "nu pune probleme ţărilor arabe", întrebările referitoare la rolul Israelului în viitoarea Uniune rămân.

Şi chiar dacă preşedintele Autorităţii palestiniene, Mahmoud Abbas, şi-a anunţat sosirea la summit (ca şi noul preşedinte al Libanului, creştinul Michel Sleimane), Liga Arabă nu apreciază tentativa franceză de a "normaliza" lucrurile, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat în relaţiile israeliano-arabe.

Între "bunăvoinţa" SUA şi supărarea Turciei

SUA privesc cu interes proiectul propus de preşedintele Sarkozy. Cotidianul "Le Monde" vorbeşte chiar de "bunăvoinţa americană", dar precizează că aceasta nu este suficientă pentru a tempera criticile venite din partea unor state arabe.

Cât priveşte Turcia, această ţară nu uită că Nicolas Sarkozy este unul dintre cei mai înverşunaţi opozanţi ai aderării ei la UE. Ankara este în măsură să pună beţe în roate proiectelor Franţei şi ale Europei, în special în materie energetică. În consecinţă, prezenţa preşedintelui turc, Abdullah Gull, la reuniunea de la Paris, din 13 iulie, stă încă sub semnul întrebării. Uniunea pentru Mediterana se bucură însă de sprijinul declarat al unor ţări riverane bazinului mediteraneean.

Marocul a primit favorabil proiectul propus de Sarkozy, ambasadorul marocan la Paris Fathallah Sijilmassi jucând un rol activ în promovarea acestuia.

Tunisia şi-a anunţat sprijinul pentru UMP încă din vara lui 2007, dar preşedintele Zine el-Abidine Ben Ali a ţinut să precizeze că doreşte pentru ţările de pe flancul sudic al Mediteranei "o participare mai largă la elaborarea planurilor şi la luarea deciziilor".

Egiptul este favorabil proiectului (şi-a declarat deja intenţia de a construi o serie de "autostrăzi ale mării"), dorind să joace un rol de "forţă motrice" a Uniunii. După vizita pe care preşedintele grec Karolos Papoulias a făcut-o în Franţa, în octombrie 2007, Grecia şi-a afirmat susţinerea pentru proiectul UMP, alăturându-se celor doi aliaţi de nădeje ai preşedintelui Sarkozy, "pro-unionistele" Italia şi Spania.

Ambiţiile organizaţiei

Viitoarea Uniune se va concentra asupra următoarelor dosare:
Cooperarea în materie de securitate civilă.
Depoluarea Mediteranei.
Consolidarea supravegherii traficului maritim.
Cooperarea în domeniul schimburilor energetice (Sarkozy a propus un schimb între gazul şi petrolul saharian contra centrale nucleare civile).
Instituirea unui Program Erasmus pentru studenţii "mediteraneeni".
Crearea unei comunităţi ştiinţifice între Europa şi vecinii din sudul Mediteranei.

Se poate spune că Marocul dă un semnal pozitiv Uniunii pentru Mediterana, în care ar vrea să joace un rol-pilot
Abdellatif Mazouz, ministrul marocan al comerţului exterior

Dezvoltarea parteneriatelor cu Europa, în general, şi în particular cu Europa Centrală şi de Est, înseamnă o participare la acest mare şantier care este Marocul
Abdellatif Mazouz, ministrul marocan al comerţului exterior

Dacă Europa vrea să coopereze cu noi, atunci să o facă prin intermediul Ligii Arabe sau al Uniunii Africane. Ţările arabe nu sunt nici înfometate şi nici câini ca să li se arunce un os.
Muammar Ghaddafi, preşedintele Libiei