Ce teme nu trebuie să rateze europarlamentarii români? - versiunea completă

Memo FP. Indiferent cine a câştigat "euroalegerile interne", cei 33 de eurodeputaţi români vechi sau noi au de-acum misia de a lucra pentru întreaga Europă unită - şi o vor face în conformitate întâi cu credinţele grupului ideologic transnaţional din care fac parte. Dar nu putem să nu ne aşteptăm ca ei să lucreze mai ales pentru România! Indiferent de grupul politic...

După ce am creionat interesele României în Uniunea Europeană , am întrebat aceiaşi experţi la ce dezbateri din Parlamentul European trebuie să se bată eurodeputaţii români ca leii pentru alegătorii lor.

Zoe Petre: Există teme unde România are interese directe şi unde parlamentarii trebuie să găsească numitorul comun între aceste interese şi poziţia grupului parlamentar la care sunt afiliaţi. Sunt şi teme unde România nu are interese directe şi unde se pot alia cu cei direct interesaţi, în perspectiva unei susţineri reciproce de viitor.

Bogdan Iancu: Europarlamentarii români pot folosi această platformă, în măsura în care doresc şi mai este încă posibil, ca pârghie pentru reformarea propriei ţări - o reformă pe care, din varii motive, Comisia a ratat-o total în faza de preaderare. De fapt, printr-o pseudo-reformă însoţită de statutul de egalitate formală - Mecanismul de Cooperare şi Verificare, cum vedem deja, este un simulacru -, Comisia chiar a legitimat anormalităţile status-quo-ului românesc.

Anormalitatea principală a sistemelor post-post-comuniste este consolidarea unor grupuri de interese care îşi apară acum poziţiile 'sloganizând' principii ale statului de drept, independenta justiţiei - sau autonomia universitară, la urma urmelor - să zicem pentru a bloca orice reformă a sistemului sau porţiuni de sistem asupra căreia au câştigat drepturi cvasi-feudale - sistemul judiciar, de pildă.

Independenţa justiţiei' este un lucru minunat, dar judecătorul nu trebuie să fie doar independent, ci şi profesionist, competent, independent nu doar faţă de politic ci şi faţă de superiorii săi etc. Independenţa justiţiei în forma ei extravagantă românească a apărut, adică a fost constituţionalizată, în 2003, la euroamendamente, şi apoi implementată prin legile organice din 2004 şi ca urmare a presiunilor premature şi primitive ale Comisiei în această direcţie - primitive, deoarece nu au luat în calcul decât o dimensiune a problemei. Când Comisia a înţeles acest lucru şi a încercat să o sprijine pe doamna Macovei în încercarea de reformă, era deja prea târziu.

Iulian Chifu: Reorganizarea instituţională. Creşterea rolului Parlamentului în raport cu Comisia. Diminuarea rolului arbitrar al Comisiei în anumite decizii şi punerea sub control parlamentar a executivului comunitar. Acceptarea Consiliului European drept cameră superioară decizională a Parlamentului.

Amplificarea domenilor în care decizia să se ia comunitar, prin dublă majoritate, nu prin formula interguvernamentală. Energie, Extinderea, Politica de vecinătate, Parteneriatul răsăritean, Sinergia Mării Negre. Crearea/participarea la relaţiile/comisiile speciale – pentru Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaijan. Transformarea Comisiei într-una cu responsabilitate politică - nu cu acord între părţi -, cu menţinerea rolului statelor.

Calin Georgescu: În mod realist, o selecţie de priorităţi va trebui să-şi facă fiecare eurodeputat, în baza propriei competenţe şi percepţii asupra temelor importante pentru România şi pentru Europa. Desigur, se vor cristaliza specializări de niţă - de exemplu, pe dezvoltare durabilă, infrastructura de transport sau energie, justiţie şi afaceri interne, politică externă şi de securitate etc. -, dar avem nevoie şi de afirmarea unor viziuni mai largi asupra viitorului construcţiei europene şi rolului UE ca jucător global. De-acum înainte, europarlamentarii români vor fi monitorizaţi “la sânge”, nu numai ]n baza statisticilor particip[rii la şedinţe, ci şi a rezultatelor concrete.

Ruxandra Ivan: Europarlamentarii români ar trebui să participe mai activ decât au făcut-o până acum la dezbaterea privind viitorul Uniunii, precum și să contribuie la eforturile de a rezolva problema deficitului democratic prin aducerea deciziei cât mai aproape de cetățean. Ei pot avea un cuvânt de spus în ceea ce privește bugetul Uniunii, și aici România ar putea fi interesată în menținerea unor fonduri pentru agricultură sau pentru regiunile cu deficit de dezvoltare. De asemenea, problema restricțiilor la libera circulație a forței de muncă din România către unele țări europene ar putea fi abordată și ea în cadrul acestui for decizional.

Ceea ce europarlamentarii – atât cei români, cât și cei din alte state membre – vor face cu siguranță este să promoveze viziunea partidelor pe care ei le reprezintă, și este firesc să fie așa, deoarece acesta este principiul de funcționare al Parlamentului European. Aceasta este instituția care reprezintă, în interiorul Uniunii, interesele popoarelor europene și ale majorităților care le-au acordat votul. În hemiciclul de la Strasbourg, parlamentarii nu se așează în funcție de țara de proveniență, ci de grupul politic.

Prin urmare, de cele mai multe ori, parlamentarii români nu vor avea o poziție unitară cu privire la chestiunile dezbătute; convergența de opinii va fi mai probabilă între europarlamentari din țări diferite, dar din același grup politic. De asemenea, activitatea fiecărui europarlamentar va fi orientată cu precădere spre temele de interes ale partidului său: este foarte probabil ca reprezentanții trimiși de PSD să fie mai interesați de problematici cu o dimensiune socială importantă, iar cei liberali să fie mai interesați de chestiunile ce țin, de exemplu, de politica concurenței.

Alina Inayeh: Ca parlamentari din partea unei ţări în permanenţă arătată cu degetul ca inadecvată pentru Uniune şi doar tolerată în clubul european, sper din tot sufletul ca ei să lucreze la capacitate maximă şi să nu rateze nicio temă, pentru că trebuie să dovedească din greu ca nu suntem ultima gaină din coteţ - şi nici măcar penultima. Dar, mergând pe ideea avansării intereselor majore ale României, atenţia maximă va trebui acordată temelor ce ţin de politica de vecinatate - Parteneriatul Estic vs Sinergia Mării Negre, parteneriatul strategic cu Rusia, tratatele cu ţările din Regiunea Mării Negre. Şi poate, în mod deosebit, viitorul şi apropiatul Tratat al UE cu Moldova.

Monica Oehler-Şincai: Nicio temă nu trebuie ratată... Deputaţii din Parlamentul European - deci şi cei 33 de deputaţi români - trebuie să urmărească priorităţile comunitare, nu pe cele naţionale. Nu toate statele s-au dovedit etice în cadrul UE, deşi stabilitatea oricărui sistem - fie economic, fie politic - depinde atât de bunăstarea propriilor cetăţeni, cât şi de cea a vecinilor.

Totuşi:
- atunci când o propunere legislativă afectează propriii cetăţeni, este necesară intervenţia.
- a fi deputat în Parlamentul European (în calitate de „stea căzătoare” sau „stea în ascensiune”) nu înseamnă ruperea contactului cu realităţile din ţară.

Dar care ar fi temele prioritare de pe agenda Parlamentului European?
Soluţii pentru combaterea euroscepticismului?
Adoptarea Tratatului de la Lisabona?
Armonizarea legislaţiei din domeniul protecţiei sociale?
Simplificarea legislaţiei?
Reforma sistemului financiar, în cooperare cu ţări din afara UE şi instituţiile internaţionale?
O politică anti-criză comună?
Schimbările climatice?
Securitatea energetică?
Protecţia consumatorilor?
Reducerea treptată a subvenţiilor?
Procesul de extindere (continuarea ori suspendarea sa temporară – eventual după aderarea Croaţiei)?
Cercetarea-dezvoltarea-inovarea?
Educaţia?
Reglementarea lobby-ismului?
Rezolvarea problemelor lumii a treia?
Integrarea rromilor în societate? 
Crima organizată?
Imigraţia ilegală?
Protecţia animalelor?

Pentru fiecare iniţiativă europeană există opinii pro şi contra. Opiniile eurofililor diferă de cele ale euroscepticilor, însă de multe ori, opiniile sunt împărţite chiar în cadrul aceleiaşi tabere! Priorităţile ţărilor net contribuabile diferă de cele ale ţărilor net beneficiare de fonduri comunitare. Aceasta subliniază încă o dată ideea că deputaţii din Parlamentul European trebuie să urmărească priorităţile comunitare, formulate în mod obiectiv, nu pe cele naţionale, iar principiile etice trebuie să guverneze orice măsură adoptată.

În plus, ca unică instituţie a cărei reprezentanţi sunt aleşi în mod direct de către cetăţeni, Parlamentul European trebuie să se caracterizeze prin transparenţă, iar contactul şi schimbul de informaţii cu cetăţenii trebuie să aibă un caracter permanent. Numai astfel pot fi identificate şi atenuate cauzele euroscepticismului.

•    Dr. Zoe Petre predă istoria la Universitatea Bucureşti.
•    Iulian Chifu conduce Centrul pentru Prevenirea Conflictelor din Bucureşti.
•    Bogdan Iancu este jurist, lector dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.
•    Dr. Călin Georgescu este Director Executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă.
•    Ruxandra Ivan este lector dr. la Facultatea de Științe Politice a Universităţii din București.
•    Alina Inayeh conduce George Marshall Fund România.
•    Dr. Iulia Monica Oehler în cadrul Institutului de Economie Mondială.