Ce stă în calea folosirii de arme chimice de regimul sirian şi care sunt cele mai mari riscuri

Furtul armelor chimice de către terorişti reprezintă principalul pericol FOTO AFP

Încă de la începutul revoltei siriene, din martie 2011, îngrijorările cu privire la armamentul chimic al ţării au reflectat, în mare parte, teama că acesta ar putea fi furat de terorişti, în haosul generat de răsturnarea regimului lui Bashar al-Assad.

Forţa militară folosită împotriva Armatei Siriene Libere pare puţin probabilă, din cauza faptului că folosirea armelor neconvenţionale ar încălca legile şi normele internaţionale. Dacă ar încălca regulamentul, regimul sirian ar risca să piardă sprijinul Rusiei şi al Chinei şi ar motiva o intervenţie militară străină, grăbindu-şi propriul sfârşit, crede „Foreign Policy“.

De curând, însă, anxietatea legată de armele chimice s-a schimbat. Preşedintele american Barack Obama a avertizat Siria că „folosirea de arme chimice este şi va fi în totalitate de neacceptat“, afirmaţie susţinută atât de Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, cât şi de Secretarul Apărării, Leon Panetta. În ciuda acestor interdicţii, nu este clar dacă Damascul se află în punctul în care folosirea armelor chimice împotriva rebelilor are sens tactic sau strategic, scrie revista citată.

Armele chimice în războaiele lumii

Armele chimice au fost rareori decisive într-o confruntare militară. În Primul Război Mondial, armele pe bază de gaz toxic au fost cauza a doar 4% din victimele de război, dintre care doar 3% au murit. Utilizate în anii următori, cei care le-au folosit au obţinut rar rezultate remarcabile. Italia a avut prea puţin succes în folosirea lor la cucerirea Abysiniei (Etiopia), precum şi utilizarea lor de Libia împotriva forţelor din Ciad, în 1980.

Alte arme chimice sunt cele care atacă sistemul nervos, oprind activitatea mai multor organe vitale. Ele au avut un rezultat mai devastator, provocând moartea a mii de civili. Cel mai remarcabil exemplu este războiul dintre Irak şi Iran, în urma căruia 60.000 de oameni au avut de suferit din cauza acestor arme.

În timp ce gazul toxic rămâne unul dintre principalele elemente al arsenalului chimic sirian, deţinerea de arme care atacă sistemul nervos stârneşte îngrijorarea cea mai mare. Specialiştii atenţionează că Siria are sute de tone de sarin, a cărui doză letală este de o jumătatea de miligram. Livrat în mod obişnuit cu avionul şi cu artileria, el poate fi pus şi în cele aproximativ 100-200 de rachete siriene Scud. Există, de asemenea, suspiciunea că Siria ar deţine VX, o armă chimică mult mai puternică ce atacă sistemul nervos şi este de aproximativ 100-400 de ori mai toxică decât sarinul.

Dar chiar şi aceste arme au devenit învechite. Sunt rar decisive din punct de vedere strategic şi au fost înlăturate de armele convenţionale. Producerea armelor siriene a început în 1970, cu ajutorul Egiptului, şi a avut intenţia să descurajeze capacitatea nucleară israeliană. Armele chimice siriene sunt nepotrivite pentru luptele urbane ce au caracterizat războiul civil.

Ele nu sunt numai ineficiente, ci şi neproductive, pentru că o simplă adiere de vânt poate întoarce gazul toxic împotriva militarilor sirieni.

Cele mai mari ameninţări

Acest lucru nu garantează faptul că Al-Assad nu va folosi astfel de arme, mai ales că există posibilitatea unui act iraţional în cazul în care regimul se va afla pe punctul de a se prăbuşi. Cu cât mai izolaţi devin conducătorii, cu atât este mai mare probabilitatea ca aceştia să ia decizii greşite bazate pe un simţ al realităţii modificat, mai scrie FP.

Cea mai mare ameninţare rămâne achiziţionarea armelor chimice de către terorişti, în cazul în care armatele pierd controlul asupra principalelor zone şi facilităţi. Pentagonul a estimat la începutul acestui an că ar fi nevoie de mai mult de 75.000 de soldaţi pentru a apăra armamentul nuclear al Siriei împotriva unui furt, iar acest lucru presupune ca serviciile secrete americane să ştie exact unde sunt.

Unii comentatori au avertizat că serviciile secrete se pot înşela şi că este posibil ca Siria să deţină mai puţin sau chiar deloc armament de distrugere în masă, deşi Marea Britanie susţine că există dovezi.

Incertitudinile cu privire la această criză sunt universale, dar cel puţin un rezultat este foarte sigur: dacă regimul cade, teroriştii pun mâna pe armele chimice, un instrument excelent de a răspândi frică şi anxietate în rândul civililor.

Vestea bună este că puţine grupuri teroriste ar fi capabile să folosească materialele achiziţionate. Gazele toxice care atacă sistemul nervos necesită precizie şi foarte mare grijă. O altă problemă majoră întâmpinată de terorişti ar fi livrarea.

Există temeri legate şi de faptul că aceste substanţe ar putea ajunge în Europa de Vest, în Rusia, în Statele Unite şi oriunde în lume, din caza graniţele slabe ale ţării. Alte arme ar putea rămâne în ţară, complicând perioada de tranziţie de după guvernarea Al-Assad. Aşadar, Statele Unite au dreptate să se teamă de armele chimice ale Siriei, numai că s-ar putea îngrijora din motivele greşite, conchide FP.