Au uitat de creşterea economică

Aplauzele salutând acordul de la patru dimineaţa din Bruxelles vor lăsa în curând locul îndoielilor. De exemplu, privind Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF), acesta pare încropit în jurul ideii de a garanta o parte a obligaţiunilor ţărilor supraîndatorate de a căror eficacitate ne putem îndoi.

În plus, cealaltă idee de a crea un al doilea fond, deschis capitalurilor din China şi din ţările emergente, este foarte criticată, şi nu fără motiv: trebuie într‑adevăr să ne lăsăm pe mâinile Chinei? Nu înseamnă oare aceasta că va trebui să ne abţinem de la acţiuni împotriva valorii yuanului sau, în sens mai larg, de la a denunţa vreuna dintre politicile de la Beijing?

Dar să revenim la esenţial. La ceea ce lipseşte. La creşterea economică. Rămâne să abordăm cele două cauze ale răului. Lipsa de politică macroeconomică comună şi divergenţa între ţările membre. Primul subiect este amplu tratat în acordul de la Bruxelles, dar numai în ceea ce priveşte supravegherea.

Şefii de stat şi de guvern au luat două tipuri de decizii. Mai întâi, de a consolida existenţa unei guvernanţe a zonei euro cu riscul asumat de a crea o ruptură cu ţările membre UE din afara zonei euro şi cu riscul neasumat de a construi o nouă uzină de tăiat frunze la câini. În acest scop a fost creat un „euro-summit", prezidat de acum înainte de şefii de stat şi de guvern în loc de miniştrii de Finanţe.

A fost, de asemenea, înfiinţat un secretariat permanent (cu un nume pompos de Eurogroup Working Group), a cărui coordonare cu Comisia nu este clară. În al doilea rând, şi mai interesant, a fost întărită supravegherea bugetelor statelor membre. De la începutul acestui an a fost înfiinţat un mecanism de coordonare în numele unui „semestru european". Acesta impune fiecărui stat să-şi înscrie legea bugetară într-un cadru multianual discutat în prealabil la Bruxelles. Europa cadrează astfel bugetele naţionale înainte de votarea acestora.

Acordul de săptămâna trecută merge chiar şi mai departe: precizează că orice iniţiativă bugetară cu impact potenţial asupra altor ţări trebuie să fie supusă unei consultări de către Comisie. Pentru ţările care derapează în afara Maastrichtului şi sunt plasate „sub supraveghere", disciplina se apropie de cea a unei puneri sub tutelă.