Aerul latino nu mai inspiră Europa

La Madrid a început summitul UE-America Latină şi Caraibe. Inaugurată în Brazilia, în urmă cu 11 ani, această reuniune diplomatică vizează strângerea relaţiilor economice între Lumea Nouă şi cea Veche.

Motive există din belşug: UE este al doilea partener comercial al Americii Latine şi cel mai mare investitor din regiune. În ultimul deceniu, Uniunea a finanţat peste 450 de proiecte şi programe, în valoare de mai bine de 45 de miliarde de dolari. Pe de altă parte, contextul internaţional de acum e mult mai complex şi spinos decât la ultimele ediţii. S-au schimbat multe şi de la ultima reuniune din 2008, de la Lima. În Honduras a avut loc o lovitură de stat ce a divizat regiunea, iar cutremurul din Haiti a repus în discuţie programele de ajutor internaţional.

Între timp, China a încheiat noi parteneriate în regiune, iar spre 2020 ar putea să sufle Europei locul întâi ca investitor. La vremea primului summit, desfăşurat la Rio de Janeiro, în 1998, UE deborda de prosperitate, iar majoritatea ţărilor Americii Latine traversau o perioadă dificilă. Azi, situaţia s-a inversat. Cu câteva excepţii, America Latină a scăpat de criza mondială, în timp ce Europa suferă ajustări dureroase.

Liderii europeni au venit la acest summit, după ce au trăit una dintre cele mai dureroase săptămâni pe care le-a cunoscut Vechiul Continent de când a trecut la euro. Măsuri precum planul de salvare de un miliard de euro şi programele de austeritate aplicate de Grecia, Spania şi Portugalia, al căror succes nu e nici măcar garantat, a acaparat atenţia participanţilor latino-americani. Aşa că nu e surprinzător că UE, „gazda" actualului summit, e mai preocupată de problemele sale interne, decât de cele externe. Desigur, situaţia actuală nu va împiedica semnarea mai multor acorduri comerciale.

Din păcate, mai multe nu se vor obţine. Din cauza recentelor extinderi ale UE spre Est, un mare număr din cele 27 de ţări membre nu au legături culturale şi istorice cu America Latină. Dacă la asta se adaugă şi criza economică gravă, e puţin probabil ca regiunea noastră să capete mai multă importanţă dincolo de Atlantic, în ciuda eforturilor actualului guvern spaniol, cel care asumă acum preşedinţia semestrială a UE.