Ziua Z a fost cea mai mare operațiune amfibie din istorie. De ce ar putea fi și ultima?

Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare operațiune amfibie din istorie, care a implicat participarea a aproape trei milioane de soldați.

Debarcarea din Normandia, sau Ziua Z, din 6 iunie 1944, a fost o performanță uriașă. Va fi oare ultima debarcare de acest fel? În cel de-al Doilea Război Mondial, cea mai bună modalitate de a opri o operațiune amfibie era înainte ca trupele să ajungă pe plajă. Armele și sistemele de supraveghere moderne oferă apărărorilor mai multă putere pentru a realiza acest lucru, scrie în Business Insider Michael Peck, scriitor specializat în domeniul apărării, ale cărui lucrări au apărut în Forbes, Defense News, Foreign Policy Magazine și în alte publicații.

Ziua Z este mai mult decât cea mai mare operațiune amfibie din istorie. Chiar și după 80 de ani de la bătălie, aceasta încă rezonează ca o epopee a curajului, a rezistenței și a efortului prodigios.

Dar a fost Ziua Z ultima debarcare de acest fel? Ar putea fi din nou adunate resurse atât de imense într-o versiune modernă a debarcărilor în stilul „Salvarea soldatului Ryan”?

Al Doilea Război Mondial a marcat apogeul războaielor purtate între armate de masă, o eră care a început în 1792, iar armamentul modern, de la rachete ghidate și sateliți spioni la bombe nucleare, a evitat invaziile amfibii la scară largă.

Forțele aliate ieri și azi

Chiar și după standardele celui de-al Doilea Război Mondial, debarcarea aliaților în Normandia, la 6 iunie 1944, a fost gigantică. Operațiunea Overlord a cuprins peste 2 milioane de oameni, 13.000 de avioane și 7.000 de nave de la o duzină de națiuni. Șase divizii de infanterie - trei americane, două britanice și una canadiană - urmau să ajungă simultan pe plajă, în timp ce trei divizii aeropurtate - două americane și una britanică - au aterizat în spatele germanilor.

Aproximativ 160.000 de soldați au debarcat la țărm în acea dimineață de marți, 6 iunie 1944, inclusiv aproximativ 75.000 de soldați americani și 61.000 de soldați britanici, plus 13.000 de parașutiști aliați coborând din ceruri. Iar aceștia au fost doar vârful de lance în Europa și în Pacific: armata americană s-a extins la 11 milioane de oameni în timpul războiului - dintre care 2 milioane numai în teatrul european - în timp ce armata britanică a ajuns la 3 milioane de oameni.

Aceste forțe sunt astăzi doar o fracțiune din ceea ce au fost atunci. Întreaga armată americană numără doar aproximativ 450.000 de soldați activi; în cazul Marii Britanii, numărul acestora este de 76.000 și este în scădere. Convoaiele de soldați și echipamente din Ziua Z au fost escortate de 1.200 de nave de război: marina americană de astăzi are doar 290 de nave de război și nave amfibii importante răspândite pe tot globul, în timp ce marina regală a ajuns la 66 de nave comandate. Cele 86 de escadrile ale Forțelor Aeriene Regale Canadiene au făcut din Royal Canadian Air Force a patra cea mai mare forță aeriană din lume în 1945, inclusiv aproape 40 de escadrile care au luptat în Normandia: astăzi, aceasta are doar patru escadrile de luptă cu 77 de avioane de vânătoare F/A-18 Hornet îmbătrânite.

Temerile planificatorilor Zilei Z

Planificatorii Aliaților din Ziua Z erau obsedați de două temeri: debarcarea în ciuda apărării de coastă germane și apoi supraviețuirea inevitabilului contraatac blindat german din partea diviziilor Panzer care așteptau în spatele plajelor. Acest lucru însemna că trebuia să existe o capacitate de transport suficientă pentru a debarca o forță de asalt mare și apoi să o întărească rapid cu trupe, provizii și, mai ales, cu tancurile și artileria necesare pentru a egaliza șansele într-o luptă blindată.

Mai mult de 3.000 de nave de debarcare și de transport au fost însărcinate cu această misiune. În prezent, US Navy vizează o capacitate amfibie suficientă pentru a debarca doar două brigăzi de pușcași marini pe un țărm ostil. Peste 1.000 de avioane americane de transport C-47 au lansat trei divizii aeropurtate în Ziua Z. Cu doar puțin peste 200 de avioane de marfă C-17 pentru a satisface cerințele de transport aerian la nivel mondial, actuala Forță Aeriană a SUA ar avea dificultăți în a parașuta întreaga Divizie 82 Aeropurtată.

Toate acestea indică o diferență fundamentală între 1944 și 2024. Principalii combatanți de acum 80 de ani s-au angajat într-un război total, în care și-au mobilizat la maximum resursele umane și industriale. Armatele occidentale de astăzi sunt forțe voluntare mult mai mici, susținute de o bază industrială de apărare cu doar o fracțiune din capacitatea sa din 1940. După cum a demonstrat lipsa persistentă de arme și muniții în Războiul ruso-ucrainean, chiar dacă ar putea fi recrutați suficienți soldați pentru a organiza o invazie de mărimea Normandiei, nu ar exista suficient echipament pentru ei.

În cel de-al Doilea Război Mondial, cel mai bun mod de a opri o invazie amfibie era înainte ca primele trupe să pășească pe plajă. Dacă forțele navale și aeriene ale nemților puteau distruge sau respinge o flotă de invazie, debarcarea nu ar fi avut loc niciodată. Ziua Z a putut avea loc doar pentru că, după o luptă lungă și sângeroasă, flota germană de suprafață a fost decimată, submarinele au fost scoase din luptă, iar Luftwaffe a fost distrusă. Forțele sale care apărau coastele franceze erau, de asemenea, împrăștiate din cauza necesității de a contracara înaintarea unei forțe sovietice de 140 de divizii pe Frontul de Est.

O debarcare astăzi ar fi aproape sinucigașă

În limbajul strategic modern, oprirea invaziilor amfibii face parte din „anti-acces/negarea zonei”, sau A2/AD. Planificatorii de invazii din zilele noastre se tem că liniile de coastă - și apele care se întind pe sute de kilometri de la plaje - devin zone interzise pentru navele de război și mijloacele de transport. Sateliții de spionaj și dronele de recunoaștere pot descoperi o flotă de invazie, expunând-o la atacuri ale armelor cu rază lungă de acțiune și oferindu-i apărătorului mai mult timp pentru a masa trupe și putere de foc în zona probabilă de debarcare. Armele de apărare de coastă includ rachete hipersonice anti-navă cu o viteză de 10 ori mai mare decât viteza sunetului, rachete de croazieră și bombe cu planare, submarine mici, dar invizibile, proiectile de artilerie ghidate cu rază lungă de acțiune și o varietate de drone aeriene și maritime. Un inamic care dispune de acestea poate amenința armada de invazie și forța de debarcare pe care o lansează în timp ce se îndreaptă spre plajă.

Și nu doar marile puteri, precum Rusia și China, dispun de aceste arme: chiar și puteri mai mici, precum Iranul și Coreea de Nord, ar putea transforma plajele în capcane mortale.

Există deja semne în acest sens. În Războiul din 1982 din Insulele Falkland, forțele aeriene argentiniene - înarmate cu bombe și câteva rachete anti-navă Exocet - au scufundat șase nave de război și transport britanice și aproape au făcut să deraieze invazia. Iar în actualul război din Ucraina, în ciuda temerilor inițiale că Marina rusă va bombarda orașe și va debarca trupe , Flota Mării Negre a pierdut două duzini de nave de război și nave amfibii din cauza rachetelor anti-navă și a micilor drone navale pline de explozibili. Poate că Rusia are o flotă mult mai mare decât Ucraina, dar nu îndrăznește să se aventureze mai aproape de coasta ucraineană.

Desigur, se poate argumenta că tehnologia funcționează în ambele sensuri. Bombele inteligente pot distruge apărarea de coastă. Elicopterele pot transporta trupe și provizii de la o flotă amfibie aflată la sute de kilometri distanță. Dronele precum tancurile fără pilot și roboții de deminare pot elimina obstacolele de pe plajă.

Totuși, în cele din urmă, ceea ce a descurajat cu adevărat invaziile amfibii masive este norul otrăvitor al ciupercilor nucleare. Încă din 1945, după exploziile atomice americane de la Hiroshima și Nagasaki, națiunile și-au dat seama că o singură bombă capabilă să distrugă un oraș poate distruge și o flotă amfibie. Testele efectuate de Marina americană în Atolul Bikini, în 1946, au demonstrat cu prisosință modul în care o explozie nucleară poate zdrobi chiar și cuirasatele și portavioanele ca pe niște jucării de baie. Rusia, de exemplu, este înarmată până în dinți cu bombe nucleare tactice care ar putea devasta o flotă masivă.

Acest lucru nu înseamnă că operațiunile amfibii sunt depășite. Ele sunt încă necesare pe o planetă care este formată în proporție de 71% din apă și unde oceanul este adesea singura modalitate fezabilă de a transporta armate. Dar ar trebui să onorăm memoria Zilei Z, pentru că nu vom mai vedea niciodată o zi ca aceasta, conchide Michael Peck, scriitor specializat în domeniul apărării, ale cărui lucrări au apărut în Forbes, Defense News, Foreign Policy Magazine și în alte publicații.

Lideri mondiali și sute de veterani de război participă la ceremonii

Joi, după 80 de ani, lumea liberă s-a reunit pe plajele din Normandia. De la primele ore ale dimineții au loc ceremonii militare, reconstituiri ale momentelor debarcării organizate de Marina Regală Britanică, de armata americană și canadiană. Toate corpurile armatei franceze sunt reprezentate în Normandia, iar din larg veghează nava port-elicoptere Mistral. Momentele omagiale sunt înconjurate de un public numeros, localnici și foarte, foarte mulți turiști.

Președintele american Joe Biden, președintele ucrainean Volodimir Zelenski și regele Charles al III-lea al Marii Britanii participă, alături de mai mulți veterani, la comemorarea celor 80 de ani de la debarcarea Aliaților în Normandia, Ziua Z.

Ceremoniile au început în jurul orei orei locale 10:30 la Memorialul britanic din Normandia din Ver-sur-Mer, în prezența regelui Charles. Canada va organiza propria ceremonie la care va participa prințul William. În jurul prânzului, președintele Joe Biden va conduce o ceremonie americană în prezența veteranilor din Ziua Z. 

Ulterior, președintele francez Emmanuel Macron va prezida o ceremonie internațională la Omaha Beach, unde forțele americane au suferit cele mai mari pierderi în asaltul împotriva forțelor germane.

Au fost invitați în jur de 4.500 de oaspeți, inclusiv aproximativ 200 de veterani, majoritatea din SUA, Marea Britanie, Canada și Franța, potrivit Reuters.

N-au lipsit veteranii, câțiva decorați de președintele francez cu Legiunea de Onoare. Este poate ultima dată când cei mai mulți dintre veterani, majoritatea săriți de 100 de ani, mai participă la o aniversare a debarcării. Punctul culminant va avea loc după-amiază, ceremonia internațională, în prezența a aproape 30 de lideri străini, între care președintele Statelor Unite, Joe Biden, sosit ieri în Franța, și cel ucrainean, Volodimir Zelenski.