INFOGRAFIE Trece Olanda pe Stânga? Laburiştii şi liberalii, umăr la umăr în cursa pentru Parlamentare

Premierul liberal Mark Rutte, susţinut de Partidului Poporului pentru Libertate şi Democraţie (VVD) FOTO: Reuters

Olandezii sunt chemaţi la vot pe 12 septembrie pentru alegerile parlamentare, prin care 150 de mandate vor fi împărţite partidelor politice. Scrutinul de miercuri ar putea fi un indiciu chiar al direcţiei pe care o va lua însăşi Uniunea Europeană, în condiţiile în care Olanda este una din cele şase ţări care au ridicat bazele unităţii europene.

Olanda este considerată o sursă de inspiraţie pentru o mai strânsă integrare europeană, dar şi un indicator al nemulţumirilor europene, comentează Associated Press, care atrage atenţia că rezultatul alegerilor parlamentare de miercuri, 12 septembrie, vor fi răspunsul la întrebarea privind drumul pe care va merge Olanda - de lumină călăuzitoare a UE sau de vestitor al dezordinii europene.

În contextul recesiunii care marchează zona euro, şi stabilitatea politică a Olandei a avut de suferit, alegerile parlamentare de miercuri fiind organizate anticipat după ce Partidul pentru Libertate (PVV), de extremă dreaptă şi anti-islamic, şi-a retras susţinerea acordată guvernului minoritar de centru-dreapta, condus de premierul Mark Rutte.

Cine sunt actorii politici?

Guvernul a fost format de liberalii din cadrul Partidului Poporului pentru Libertate şi Democraţie (VVD) al lui Mark Rutte şi de formaţiunea Apelul Creştin-Democrat (CDA), dar depindea de susţinerea în parlament a celor din PVV. La alegerile din 2010, partidul lui Rutte, VVD, a câştigat 31 de mandate, PVV condus de extremistul de dreapta Geert Wilders a obţinut 24 de scaune, iar creştin-democraţii din CDA, 21.

Cel mai mare partid de stânga este Partidul Laburist (PvdA), căruia i s-au alocat 30 de mandate după alegerile parlamentare din 2010. Sondajele efectuate anul acesta indică, însă, că popularitatea laburiştilor a scăzut şi că, din urmă, vin puternic extremiştii de stânga din Partidul Socialist, care în 2010 a câştigat doar 15 scaune parlamentare.

Celelalte partide de pe scena politică de azi sunt democraţii din D66 (10 mandate), Partidul Verde cu (10 mandate), Uniunea Creştină (5 mandate), conservatorii protestanţi din Partidul pentru Reformă Politică (2 mandate) şi Partidul pentru Animale (2 mandate).

Pe ce se mizează?

Măsurile de austeritate şi relaţia ţării cu Uniunea Europeană sunt principalele mize ale campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, informează BBC News.

Premierul Mark Rutte a adus în discuţie demisia guvernului său în aprilie 2012, după ce extremistul de dreapta Geert Wilders a refuzat să susţintă tăierile bugetare propuse cu scopul de a reduce deficitul în conformitate cu standardele UE.

De atunci, PVV al lui Wilders a susţinut separarea de UE şi renunţarea la euro ca două priorităţi politice esenţiale şi şi-a continuat discursul prin care cere oprirea „islamizării” Olandei. Liderul extremist consideră că UE s-a transformat într-un proiect de caritate costisitor pentru ţara sa. Wilders a spus că ţări bogate din nordul Europei, aşa cum sunt Olanda şi Germania, au risipit miliarde de euro pentru salvarea unor ţări afundate în datorii ca Portugalia şi Grecia, care ar fi incapabile de reformă. „Olanda va avea parte de zile bune dacă nu vom mai plăti pentru sudul Europei, dacă vom deveni stăpâni ai propriei noastre case şi vom putea să luăm din nou propriile noastre decizii", a afirmat el în cadrul unei dezbateri televizate.

Oficialii partidului liberal al lui Rutte, VVD, au declarat în repetate rânduri că preferă să rezolve problemele financiare ale ţării acum decât să le pună în cârca generaţiilor viitoare. VVD atrage atenţia asupra beneficiilor aduse de piaţa internă UE, dar susţin totodată că nu este nevoie de „mai multă Europă”, după cum cere cancelarul german Angela Merkel, ci de o „Europă mai bună”.

Pe partea „stângă” a politicii, Partidul Socialist (PS) cere politici „mai sociale, mai umane şi mai sustenabile” şi se opune măsurilor de austeritate impuse de guvernul de la Haga. Extremiştii de stânga din PS critică aspru „mania regulilor” şi solicită mai mult respect faţă de suveranitatea naţională a Olandei. Liderul PS este Emile Roemer, care a câştigat capital de imagine în campanie spunând că, dacă va intra în viitoarea coaliţie de guvernământ, Olanda va mai plăti „doar peste cadavrul” său amenzi Bruxelles-ului pentru neîndeplinirea ţintelor de buget.

Liderul Partidului Laburist, Diederik Samsom, are critici mai moderate la adresa UE. PvdA vrea să echilibreze în mod „responsabil” politicile financiare cu investiţii şi crearea de noi locuri de muncă, atât pe teritoriul olandez, cât şi în Uniunea Europeană.

Ce spun sondajele de opinie publică?

Cursa pentru scaunele parlamentare este una foarte deschisă, după cum arată sondajele de opinie publică care atrag atenţia asupra oscilaţiilor opţiunilor electorale.

Timp de câteva luni, părea că VVD al liberalului Mark Rutte, premierul olandez, şi extremiştii de stânga de la PS vor obţine cele mai multe scaune parlamentare, dar luna septembrie a venit cu o nouă dinamică politică: VVD a luat un avânt mai mare în sondaje, PS a pierdut teren, iar laburiştii din PvdA fac paşi rapizi şi recuperează tot mai multe opţiuni politice pierdute cândva în trecut.

Între timp, extremiştii de drepta din PVV al populistului instigator Wilders au pierdut din susţinere, lăsând în spatele lor un gol umplut încet-încet de democraţii din D66 şi de CDA, potrivit AP.

Nici partidele de dreapta, nici cele de stânga nu par să fie capabile să obţină o majoritate clară, perspectiva unui nou guvern minoritar sau a unei coaliţii pluripartidice devenind treptat o realitate.

Pe de altă parte, olandezii au un istoric în ceea ce priveşte dificultatea de a lega coaliţii politice. Negocierile pentru guvernul minoritar în urma alegerilor din 2010 au durat 127 de zile, în timp ce recordul de după al Doilea Război Mondial este deţinut de tratativele din 1977, care s-au întins pe 208 zile.

Un lucru este însă cert. Potrivit unui sondaj Ipsos Synovate, efectuat pe un eşantion reprezentativ de 1,159 de olandezi, în perioada 3-5 septembrie, partidele pro-europene tind să aibă un avans în ceea ce priveşte preferinţele populaţiei.

Potrivit unei infografii GraphicNews, rezultatul alegerilor parlamentare din 12 septembrie va fi în favoarea moderaţilor de dreapta ai actualului premier, dar şi a laburiştilor de centru-stânga. Uşoara creştere în sondaje a socialiştilor Partidului Laburist, chiar dacă graficul indică doar două mandate parlamentare posibil câştigate, confirmă la rândul său orientarea crescândă către politicile de stânga din întreaga Europă.

Importanţa alegerilor din Olanda, pentru Europa

„Fiecare scrutin din Olanda s-a aflat în avangarda stării generale din Europa", a declarat analistul politic Piotr Maciej Kaczynski de la Center for European Policy Studies, pentru Associated Press.

În 2005, electoratul olandez a adâncit o criză continentală majoră prin respingerea unei Constituţii UE istorice, la doar trei zile după ce şi francezii au votat pentru respingere, îngropând efectiv tratatul.

La alegerile din 12 septembrie, olandezii trebuie să reflecte asupra unor întrebări existenţiale şi mai importante pentru UE - oportunitatea de a ieşi din blocul comunitar şi de a renunţa la moneda euro sau încercarea de a le corecta pe ambele din interior, comentează AP.

Olanda şi o Uniune Europeană în expansiune au fost mult timp o pereche perfectă pentru această naţiune cu o tradiţie de secole în comerţ.

După cel de-al Doilea Război Mondial şi în plină foamete, Sicco Mansholt, un fermier olandez care a devenit cel de-al patrulea preşedinte al Comisiei Europene, a creat o viziune a unei Europe unite în care naţiunile lucrează împreună pentru a elimina foametea. El a fost arhitectul unei politici agricole europene comune care, în cele din urmă, a evoluat într-o uniune economică mai profundă.

Guvernul olandez a fost de asemenea una din forţele importante din spatele tratatului din 1993 care dus la crearea unei uniuni monetare şi, în final, la moneda euro. Tratatul a fost semnat în pitorescul oraş olandez Maastricht, al cărui nume încă îl poartă.

„Preludiul” alegerilor din Germania

Votul din 2005 împotriva Constituţiei UE şi resentimentele anti-UE care s-au amplificat de atunci arată că Olanda s-ar putea afla acum în avangarda unui moment de cotitură la nivel european.

Cu siguranţă, generozitatea care a însoţit odată extinderea UE spre ţările sărace s-a evaporat în cea mai mare parte, susţine AP.

Iar felul în care olandezii vor vota miercuri va fi analizat pentru a identifica posibile chei de înţelegere a rezultatului alegerilor de anul viitor dintr-o ţară bogată şi mult mai importantă: Germania.

„Acesta este preludiul dinaintea uriaşelor alegeri care vor avea loc anul viitor în Germania”, a spus Kaczynski.