The Guardian: Europa stă cu ochii pe trei alegeri cruciale. Mize mari pentru România în turul decisiv pentru prezidențiale
0Milioane de alegători din România, Polonia și Portugalia votează într-o „super-duminică” electorală de natură să decidă cursul democrațiilor acestor țări într-o perioadă de tensiuni politice, comerciale și economice pronunțate, scrie The Guardian.
În România, candidatul de extremă dreapta este favorit în turul doi al alegerilor prezidențiale, în timp ce în primul tur al alegerilor din Polonia, profund polarizat, un candidat liberal, un candidat conservator și un candidat de extremă dreapta sunt în competiție pentru funcția de președinte.
În Portugalia, care organizează alegeri legislative anticipate la doar 14 luni de la ultimul scrutin, status quo-ul e de așteptat să fie menținut.
Dar oare România nu a avut deja alegeri prezidențiale?
Ba da. Votul inițial de anul trecut a fost anulat, iar câștigătorul său surprinzător de extremă dreapta, a fost exclus din alegeri pe fondul îngrijorărilor răspândite cu privire la interferența Rusiei, dar și alte nereguli. Așadar, votul de duminică este al doilea tur al unei a doua runde de alegeri prezidențiale din ultimele șase luni.
De data aceasta, un admirator ultranaționalist al lui Trump și critic al lui UE se luptă în turul doi cu un independent centrist, într-un scrutin pe care analiștii l-au catalogat drept cel mai important din istoria postcomunistă a țării.
George Simion, în vârstă de 38 de ani - care poartă șepci Maga, promovează o agendă social conservatoare, dorește „melonizarea” Europei și oprirea ajutorului militar către Ucraina - a câștigat primul tur cu 41% din voturi, aproape dublu față de scorul rivalului său.
Nicușor Dan, primarul Bucureștiului în vârstă de 55 de ani, clasat pe locul doi, a prezentat turul doi ca fiind o luptă între „o direcție pro-occidentală și una anti-occidentală pentru România”. Sondajele arată că decalajul dintre cei doi se restrânge, unul dintre sondaje plasându-i la egalitate.
Profitând de valul frustrării alegătorilor față de partidele mari din România, Simion a promis, dacă va câștiga, că îl va numi în funcția de prim-ministru pe Călin Georgescu, câștigătorul primului scrutin anulat din noiembrie anul trecut.
Înfrângerea în primul tur a candidatului coaliției de guvernământ social-democrat-liberale a dus la demisia prim-ministrului pro-european, Marcel Ciolacu, și prăbușirea de facto a guvernului. Acum, trebuie să fie formată o nouă coaliție.
Analiștii au apreciat că o eventuală victorie a lui Simion ar putea duce la o înclinare bruscă a țării spre dreapta. Un acord între partidul AUR al lui Simion, al doilea ca mărime din parlament, și social-democrații lui Ciolacu este perceput drept o variantă post-vot, la fel și alegeri anticipate.
Scrutinul este urmărit îndeaproape de UE, care ar fi mai liniștită fără un al treilea perturbator în regiune, alături de Ungaria și Slovacia. De asemenea, îl urmăresc cu interes și naționaliștii - inclusiv cei de la Washington - care au acuzat Bucureștiul că încalcă democrația după ce votul inițial a fost anulat și Georgescu a fost împiedicat să mai candideze.
Președintele României are un rol semi-executiv, cu puteri considerabile asupra politicii externe, securității naționale, cheltuielilor de apărare și numirilor judiciare. De asemenea, acesta reprezintă țara, membră NATO, pe scena internațională și se poate opune prin veto asupra unor voturi importante ale UE.
Așadar, alegerile din România au mize foarte mari.
Ce se poate spune despre Polonia?
De asemenea, și aici sunt mize mari, cel puțin, pentru guvernul lui Donald Tusk. Votul de duminică va restrânge lista candidaților pentru funcția de președinte al țării, un rol care are o oarecare influență asupra politicii externe și de apărare, precum și puteri solide de veto asupra legislației adoptate de parlament.
Din 2023, țara este guvernată de Coaliția Civică a lui Tusk, o alianță de partide pro-democratice, diversă din punct de vedere ideologic și fragilă din punct de vedere politic . Promisiunea sa este inversarea schimbărilor controversate și ample urmărite în timpul celor opt ani de guvernare ai partidului național-populist Lege și Justiție (PiS).
Însă capacitatea guvernului de a-și îndeplini aceste promisiuni a fost înfrânată de puterea de veto conferită președintelui, o poziție deținută din 2015 de Andrzej Duda, un apropiat politic al administrației demise și un susținător ferm al lui Donald Trump.
Câștigarea cursei prezidențiale ar consolida poziția guvernului și l-ar putea ajuta să își îndeplinească unele dintre promisiunile liberale privind problemele sociale, cum ar fi avortul și drepturile LGBTQ+.
După ce a condus constant sondajele, Rafał Trzaskowski, primarul centrist al Varșoviei, în vârstă de 53 de ani și membru important al Coaliției Civice, este unul dintre candidați.
Principalul său rival este Karol Nawrocki, un conservator în vârstă de 42 de ani, oficial independent, dar susținut de PiS. Istoricul, anterior puțin cunoscut, speră să ofere o față nouă și o ruptură cu moștenirea polarizantă a guvernului populist-dreapta, rămânând în același timp la mesajele sale principale privind suveranitatea, migrația ilegală și frustrarea față de politicile ecologice.
Trzaskowski și Nawrocki sunt aproape siguri că vor câștiga primele două locuri și vor intra în turul al doilea pe 1 iunie.
Sławomir Mentzen, în vârstă de 38 de ani, lider al partidului de extremă dreapta Confederația, este candidatul din afara partidului, care l-a contestat pentru scurt timp pe Nawrocki pentru locul al doilea, dar a scăzut în popularitate în ultima lună.
Prezentându-se drept purtător de cuvânt al unei generații tinere dezamăgite de politica mainstream, el susține o dereglementare radicală și reduceri de impozite. Critic deschis al UE și adversar al liberalizării migrației, a drepturilor LGBTQ și a legilor privind avortul, se crede că se poziționează pentru alegerile parlamentare din 2027.
Cum stau lucrurile în Portugalia?
Se așteaptă ca aici lucrurile să fie mai puțin spectaculoase. Portugalia se îndreaptă spre urne pentru a treia sa rundă de alegeri generale anticipată în trei ani. Prim-ministrul de centru-dreapta, Luís Montenegro, a declanșat votul de duminică drept răspuns la întrebările presante legate de activitățile comerciale ale familiei sale.
Muntenegro, liderul platformei Alianței Democrate (AD), care a guvernat Portugalia de la victoria sa la limită în alegerile de anul trecut, a intrat în vizor în legătură cu o firmă de consultanță în protecția datelor pe care a fondat-o în 2021 și pe care a transferat-o soției și fiilor săi în anul următor.
Confruntat cu întrebări legate de posibile conflicte de interese, Muntenegro – care a negat orice abatere sau încălcare a principiilor etice – a organizat un vot de încredere în administrația sa în martie, declarând că dorește „să pună capăt atmosferei de insinuări și intrigi permanente”. Dar a pierdut votul și au fost convocate noi alegeri.
Sondajele recente sugerează un rezultat similar cu cel anterior, plasând AD la aproximativ 33%, partidul socialist (PS) de opoziție la 26% și partidul de extremă dreapta Chega la 17%.
Din câte se pare, Muntenegro va rămâne din nou fără o majoritate – chiar dacă va ajunge la o înțelegere cu micul partid Inițiativa Liberală, care are în sondaje aproximativ 6% – și se va chinui să guverneze, mai ales dacă PS va da curs amenințărilor de a se opune agendei sale legislative.
Deși Muntenegro și-a menținut opoziția privind orice acorduri cu Chega, guvernul său a fost acuzat că a favorizat extrema dreaptă după ce a anunțat expulzarea a 18.000 de migranți ilegali în timpul campaniei electorale. Au existat, de asemenea, speculații că propriul partid social-democrat l-ar putea înlocui cu cineva mai dispus să colaboreze cu Chega în cazul în care acesta nu reușește să obțină rezultate bune duminică.
Data trecută, AD a câștigat 80 de locuri, față de 78 ale PS, în timp ce Chega, condus de fostul comentator TV de fotbal André Ventura , s-a bucurat de o creștere a sprijinului și și-a mărit numărul de locuri de la 12 la 50.
Se încarcă comentariile...
